„Stăteam plângând la picioarele divinului meu maestru, iar el, cu o voce vibrând de dragoste cerească, îmi spunea: «Am aşteptat mult, mai mult de 30 de ani, ca tu să te reîntorci la mine. Te pierdusem, tu dispărusei în sânul valurilor tumultoase ale existenţei terestre. Bagheta magică a destinului tău te-a atins şi tu ai dispărut. Eu te-am urmat pe valurile luminoase ale oceanului astral unde plutesc îngerii glorioşi. Prin lumină, dar şi prin întuneric, prin furtuni, eu te-am urmat pretutindeni aşa cum o mamă îşi veghează copilul. Ochii mei erau fixaţi asupra ta încă de când erai în pântecele mamei tale. Cu răbdare, lună de lună, an de an, te-am vegheat aşteptând ziua fericită când vei fi din nou alături de mine.»” Lahiri Mahasaya (1828-1895) povesteşte întâlnirea cu Ghidul său spiritual, Babaji