Nimeni de pe pământnu are un răspuns mai bun pentru tine decât acela pe care tu îl vei găsi prin încrederea în tine însuţi şi în mine. Nu-ţi astupa urechile când aproapele tău strigă după ajutor. Lasă-l să lucreze alături de tine, atâta timp cât vrea el. Şi, când egata să plece, doreşte-i tot binele. Da-i hrană şi apă pentru drum. Ti-aş mai propune ceva: atunci când ceri ajutor, admite că ceri cagândurile tale să fie schimbate. Afirmă, deci: „Tată, sunt dispus să mărăzgândesc în privinţa acestei situaţii. Ajută-mă, Te rog, să o văd, nu prin ochii fricii, ci aşa cum o vezi Tu. Ajuta-mă să o văd cu iubire egală pentru mine însumi şi pentru toţi ceilalţi.” Aceasta, semen al meu, este o rugăciune foarte puternică. Stăruie în ea. Odihneşte-te în tăria şi pacea ei. Şi lasă-L pe Dumnezeu să-ti răspundă prin fiecare cuvânt, fiecare gest şi fiecare faptă. Dacă încerci să găseşti forma perfectă,serviciul perfect, relaţiaperfectă vei fi încontinuu frustrat. Lumea nu oferă perfecţiunea în această privinţă. Ea îţi oferă, pur şi simplu, o oportunitate de a evolua şi de a te schimba, ceea ce e uşor dacă nu eşti ataşat formei tale de autoexprimare. Foloseşte forma care-ţi stă la îndemână în momentul dat. Desprinde-te de ideile tale preconcepute. Fiecare moment este nou. Fiecare situaţie cere ceva diferit de la tine. Ataşamentul faţă de un anumit mod de a spune sau de a face ceva într-un anumit fel este tributar timpului. Astfel de ataşamente te ţin în lănţuit de trecut. Te ţin împotmolit într-o falsă identitate. Fiecare experienţă ce vine spre tine te va întreba dacă eşti dispus să nu te mai cramponezi, dacă eşti dispus să ai încredere, dacă eşti dispussă păşeşti afară din timp. Dacă nu eşti ataşat de formă, e uşor să păşeşti afară din timp. Atenţia ta rămâne fixată în prezent, în momentul etern de acum.Orice se întâmplă cere atenţia ta totală. Compasiunea şi detaşarea merg mână în mână. Pe măsură ce iubeşti din ce în ce mai profund, din ce în ce mai mulţioameni, devii din ce în ce mai puţin ataşat de ei ca indivizi. Devii ataşat nu de persoana ca atare -ci de iubirea pe care fiecare persoană o extinde spre tine. Este o trecere spre trăirea experienţei Iubirii Divinecare e dincolo de corp, ba chiar dincolo de orice fel de formă.