Mihai Eminescu

De-or trece anii cum trecure,Ea tot mai mult imi va plăce/Pentrucă 'n toat' a ei făptură / E-un "nu ştiu cum" ş'un "nu ştiu ce." // M'a fărmecat cu vr'o scăntee / Din clipa 'n care ne va zum / Deşi nu e decât femee, / E totuş altfel nu "ştiu cum." // Deaceea una-mi este mie / De ar vorbě, de ar tăce; / Dac' al ei glas e armonie, / E şi 'n tăcere-i "nu ştiu ce." // Astfel robit de-aceeaşi jale / Petrec mereu acelaşi drum... / în taina farmecelor sale / E-un "nu ştiu ce" ş'un "nu ştiu cum".