Sfântul Ioan Gură de Aur

 A-I mulţumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit; a-I mulţumi însă când este furtună, atunci se arată adevărata recunoştinţă.

Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine.

Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător.

Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul crează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu.

Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer.

Dumnezeu ne-a dat două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi, astfel încât dacă una păţeşte ceva, să ne slujim de cealaltă. Dar dacă pierdem sufletul, de unde mai găsim altul?

 Orice treabă s-o începi cerând binecuvântarea lui Dumnezeu şi s-o isprăveşti mulţumind Lui, în tot locul să binecuvânteze sufletul tău pe Domnul.

Cel ce crede că are totul, nu are nimic.

După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa se va purta Dumnezeu cu noi.

Omul nu poate fi cu desăvârşire liber de patimi, dar le poate stăpâni.

Dacă pierzi bani, poţi să-i faci înapoi. La fel se întâmplă dacă îţi pierzi casa sau orice alt lucru pe care îl ai. Dar dacă pierzi sufletul, un alt suflet nu vei putea dobândi.

Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră.

Dacă nu îţi schimbi viaţa, la ce mai posteşti? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic.

Mila este plata pentru răscumpărarea sufletelor noastre.

Unde este sfinţenie, acolo este şi curaj.

Caută să te mulţumeşti cu puţin şi nu-ţi pune fericirea în avere şi bogăţii.

Iubirea este bucuria de a face altora bucurie.

Pe adevăratul prieten nici locul, nici timpul nu-l pot împiedica să iubească şi să fie iubit.

Când miluim pe cineva, ne miluim în primul rând pe noi.

Dumnezeu a dat fiecăruia minte, ca astfel, uitându-se la tot ce-l înconjoară, să înţeleagă ceea ce trebuie.

Dumnezeu poate câte vrea, dar nu vrea câte poate.

Dragostea face înger pe cel hrănit şi crescut de ea.

Tristeţea este rana sufletului.

 Dragostea este scut al credinţei, fortăreaţă a nădejdii, chezăşie a mântuirii, medicină contra păcatului, coroană a păcii, slujbă adevărată pentru Dumnezeu. Necesară pentru cei slabi, ea onorează pe cei puternici. Prin ea îşi păstrează credinciosul harul lui Dumnezeu.

 Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci smerenie este când cel care ştie că a făcut multe şi mari fapte bune, să se considere păcătos şi nemeritos.

Virtutea izvorăşte din dragoste, iar dragostea din virtute.

 Iertând altora, vouă înşivă vă iertaţi.

 Pentru ca omul să poată mânca, el trebuie să fie viu.

 Ceea ce ne este de folos, aceea vrea Dumnezeu şi, ceea ce vrea Dumnezeu, aceea ne este de folos.

 Îţi merge bine? Binecuvintează pe Dumnezeu, şi binele rămâne. Îţi merge rău? Binecuvintează pe Dumnezeu, şi răul se duce.

 Primiţi cuvintele mele ca pe nişte "bucate" alese din care să-i hrăniţi şi pe cei neştiutori, fără ca acestea să se împuţineze.

 Cuvintele sunt cărările faptelor.

 Omul care-I mulţumeşte lui Dumnezeu pentru relele ce trec peste el, nu simte acele rele.

 Să-I dăm lui Dumnezeu de bunăvoie, ceea ce oricum trebuie să-I dăm.

 Omul este un altar.

 Cel mai mare duşman al omului este el însuşi.

 Darul suferinţei este mai mare decât darul învierii morţilor, pentru că cel care înviază morţii îi este dator lui Dumnezeu, iar celui care suferă Dumnezeu îi este dator.

 Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul la viaţă.