http://aripidegandblog.blogspot.ro

Rugaciunea miraculoasa pentru LINISTEA SUFLETEASCA
(folositi-o pt a va elibera de griji inutile, pt a va relaxa, pt a dobandi pacea spirituala)

“Iti sunt recunoscator pentru ca mi-ai dat pacea deplina a Spiritului! Iti multumesc pentru pacea sufleteasca! Pacea Ta minunata este mereu cu mine, linistea Ta Divina vesnic inlauntrul meu. Iubirea mea pentru Tine e eterna. Iti multumesc! AMIN”

Rugaciunea miraculoasa pentru SANATATE
(folositi-o pt vindecarea de orice boala ori pt starea generala de sanatate si bunastare)

“Iti sunt recunoscator pentru ca m-ai umplut de energie vindecatoare! Iti multumesc pentru ca mi-ai incarcat organismul cu vitalitatea Ta! Simt energia Cosmica strabatand fiecare celula a trupului meu! Sunt constient de prezenta Ta vindecatoare inlauntrul meu. TU imi umpli sufletul si ma eliberezi. Te rasplat​esc​ iubindu-ma asa cum ma iubesti Tu. Multumesc! AMIN”

Rugaciunea miraculoasa pentru DRAGOSTE
(folositi-o pt a va aduce Dragostea in viata ori pt a recastiga Dragostea partenerului)

“Iti multumesc pentru ca ai indrumat Iubirea spre mine! Iti multumesc ca m-ai facut demn de Dragostea Ta si de cea a oamenilor! Iubirea Ta ma implineste. Iti sunt ​vesnic recunoscator. AMIN”

Rugaciunea miraculoasa pentru BANI
(folositi-o pt achitarea unor datorii, pt a obtine banii necesari unei achizitii sau pt imbunatatirea situatiei financiare) 

“Iti sunt recunoscator pentru prosperitate! Iti sunt recunoscator pentru bogatie! Increderea mea in Tine Dumnezeu este absoluta! Sunt coplesit de banii si darurile Tale! Iti multumesc din Inima pentru tot! AMIN”
Trebuie sa credeti ca Dumnezeu a auzit deja rugaciunea voastra si v-a si dat raspunsul.

“Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit deja si le veti avea”, a zis Iisus (Marcu, cap. 11, verset 24)
 Indicatii despre cum si cit se fac aceste rugaciuni gasiti la sursa, aici:

http://www.horusra.com/pag/rugaciuni.php

 http://astrodeva.wordpress.com/2013/10/09/rugaciuni-miraculoase/

“As the Goddess within all of us continues to re-awaken, we begin to feel more at peace and alive! Our creative hearts open up and share so many wonderful gifts with us. It’s these gifts that the world needs as we regain our sanity, and thus create the ‘Paradise’ we once knew as our only reality.”

John Welwood: Fiinta umana este una spirituala

Biografie
● John Welwood este doctor in psihologie, profesor, psihoterapeut si scriitor. ● Con­duce work-shop-uri si stagii de formare in toata lumea. ● A formulat o abordare noua in psihologie, la intersectia dintre spi­ri­tualitatea orientala si stiin­tele occidentale ale psihicului.
Este cunoscut pentru lucrarile sale despre relatia de cuplu, privita ca mediu terapeutic de o complexitate si o eficienta fara egal. Practica el insusi meditatia budhista si sustine ca nu ne putem salva sau evolua in decursul vietii decat facand apel la dimensiunea spirituala.
Psychologies: Sunteti psihoterapeut, scriitor si profesor universitar. Care este ideea esentiala a cartilor dvs.?
John Welwood: Pornesc de la premisa ca fiinta umana este, prin e­senta sa, una spirituala si ca, pentru a trai la adevaratul nostru po­tential, trebuie sa luam in considerare toate straturile fiintei noastre, trecand dincolo de sine.
In aceasta idee, am incercat sa integrez cu­noas­terea spirituala a Orientului si tehnicile occidentale ale psihologiei, aratand nu numai ca ele nu in­tra niciodata in conflict, ci dimpotriva, unificate, ele constituie o cale ce reuneste dimensiunile majore ale fiintei… Am incercat sa combin meditatia budhista si concluziile ultimelor experimente.
Intr-o lume in care asistam la o dizolvare a relatiilor interumane, dvs. afirmati ca vindecarea vine din iubire. Iubirea este starea fundamentala a fiintei si in absenta ei nu exista bu­curie. Iubirea este inceputul fi­in­tei noastre, ne nastem din iubire si avem nevoie vitala de ea in primii ani ai vietii. Ceea ce ne impiedica sa fim fericiti si senini este absenta iubirii. Acest gol ne afecteaza nu numai in re­la­tiile noastre intime, ci si la nivelul ca­litatii vietii noastre si, prin refle­xie, afecteaza si lumea in care tra­im.
Cartile mele sunt practice, pentru ca nu am incetat niciodata sa fiu un occidental. Sunt psiholog inainte de toate si cunosc exigen­te­le breslei.
Exista o cale concreta, practica, pe care o propuneti pentru a ne simti fericiti?
Da, nu cred ca trebuie sa ne limitam la teorie. In cartile pe care le scriu eu astazi sunt descrisi pasii pe care-i putem face pentru a ne redescoperi adevarata natura, o natura profund spirituala, cred eu. Bucuria de a exista pur si simplu este consecinta acestei redescoperiri. Este o senzatie innoita de bine. Perpetua, noua, constanta.
In ce fel relatia de cuplu este terapeutica, vindecatoare?
In sensul ca, atunci cand iubim cu adevarat pe cineva, ne deschidem in sens profund. Asadar, ne expunem ranile sufletesti anteri­o­a­re, cele cu care venim in aceasta re­latie. Nu exista terapeut care sa poata face asa ceva in cabinet, in mod complet, pentru pacientul sau. Numai iubirea face asta.
Astfel ca iubirea si cuplul devin spatiul unei enorme sinceritati, al unei complete dezgoliri fata de noi insine si fata de celalalt. Daca aceasta deschidere este constientizata, atunci avem sansa ca aceasta deschidere sa se transforme in incredere, in sentimentul ca suntem iubiti pentru ceea ce suntem.
Este o imensa eliberare si este, in acelasi timp, foarte terapeutic. Il descoperim pe celalalt si pe noi insine intr-o superba stare de plinatate a umanitatii noastre. Aceasta este, cred eu, adevarata iubire. O excelenta terapie.

Mind offers you a life with death at the end of it.
But the Heart offers you life without end.
You choose.
If you choose Heart, then you become Heart.
When you become Heart, mind will also become Heart.
But you must make the first move. ~ Mooji

De ziua ta as vrea ca luna sa nu coboare asa devreme si, cand coboara, ea sa-ti aduca un cer senin si plin de stele, iar prima stea ce-o sa rasara as vrea sa fie steaua ta. Tu sa-i surazi si ea sa-ti spuna La Multi Ani din partea mea!

Viata la tara este simpla dar plina: sunetele tainice ale naturii, simplitatea, mirosurile satului, lumina lompasului lumina intreaga casa, citeam povesti la lumina lui si adormeam in a Sa lumina parca din alta lume.
Asteptam seara pentru a apinde flacara lompasului atins de mainile mici, plina de fascinatie pentru copila din mine. Uneori ieseam afara cu el pentru a-mi lumina drumul sau pur si simplu sa-l asez in noapte pentru a-l privi de'acolo.
Am iubit lompasul de cand ma stiu ..face parte din lumea veche, plina de profunzime si iubire eterna. face parte din mine.Am copilarit impreuna. eu si lompasul. ca doi prieteni devotati.

Linişte tainică care se prelinge prin venele trupului şi cuprinde Sufletul în palmele ei, ca într-un culcuş. Aici zilele reci sunt calde.
Paşii pe drumul îngheţat, acoperişurile ce-şi înalţă fumul, animalele adăpate la lăsatul întunericului, clopoţei legaţi la gâtul oilor obosite, clopote din turn de biserică la asfinţit…în aşteptarea sărbătorii, oameni care merg uşor fără grabă, saci cu făină aduşi de la moară…pentru pâinea de casă şi cozonaci, câini lăţoşi alergând. Toate acestea creionează o zi, sau mai bine spus o seară de iarnă petrecută la sat.
Asa se trăia in satul copilariei mele!


Poveştile din fiecare casă se ţes lângă sobele în care lemnele aduse târziu cântă.
Viaţa aceasta simplă şi plină de sens mi-e dragă si tare mi-e dor de ea.

For a long time we have been measuring activity mainly in physical terms. But there are some beings who are not especially doing anything physical, and yet their energy and presence clearly impacts upon the life flowing around them. They are imparting everlasting peace, wisdom and ultimate freedom to other beings just within the flick of an eye. 

And yet they unhesitatingly confess: 'I know nothing at all. I do nothing. All happens spontaneously.' ~ Mooji

 

Frumusetea mainilor in rugaciunea serii sa va umple inimile de Lumina si Pace Dumnezeiasca.

Motto: „A vorbi despre recunoştinţă este un lucru plăcut şi  amabil,
a acţiona cu recunoştinţă este generos şi nobil,
 dar a trăi în recunoştinţă înseamnă a  atinge Paradisul.”  (Johannes A. Gaertner)

 Recunoştinţa este calea directă spre Dumnezeu şi îngeri. Dacă avem răbdare, oricât de mânioşi şi supăraţi ne simţim, putem găsi ceva pentru care să fim recunoscători. Cu cât mai mult căutăm recunoştinţă, cu atât îngerii ne vor da mai multe motive să fim recunoscători şi fericiţi în viaţă.” (Terry Lynn Taylor)

 „Să simţi recunoştinţă şi să nu o manifeşti este ca şi cum ai împacheta un cadou şi nu l-ai oferi în dar.” (William Arthur Ward)
„O atitudine de gratitudine aduce numai binecuvântări.” (Sir John Marks Templeton)

Toate isi au timpul lor. Nu fii dezamagit cand privesti imprejurul tau si ai impresia ca numai in viata ta nimic special nu se intampla. Momentul de Acum, exact asa cum este el, este special si important exact asa cum este. Nu pierde bucuria calatoriei, din cauza dorintei tale de a ajunge la destinatie. Nu te compara cu ceilalti, cu realizarile sau cu momentele vietii lor. 

Tine minte: Pe calea ta nu poti intarzia niciodata. 

In loc sa te uiti imprejur si sa fii dezamagit, priveste inauntru si descopera tot ceea ce te-ar putea implini vreodata. Regaseste bucurie si insemnatate in interiorul tau si in viata ta, exact asa cum se prezinta ea in acest moment al vietii tale. Aici se gaseste magia. 

Experientele sau persoanele de care dorim sa fugim, acestea ne sunt cei mai mari invatatori. Prin intermediul lor avem oportunitatea de a face pace cu ceea ce ne inspaimanta, avem ocazia de a constientiza si vindeca toate acele aspecte ale  fiintei noastre care ne provoaca suferinta si neliniste. Plus, de ceea ce fugim, de acel lucru nu scapam. Numai acceptarea acestuia ne poate conduce pasii spre acceptare si vindecare. 

http://taniatita.info/

Cred în vocea interioară care îţi vorbeşte clipă de clipă.
Cred în poveştile romantice de iubire şi pline de înălţare.
Cred  în  soapta Cerului, in pasii vietii calauziti de Tatal Ceresc.
Cred in scrisorile scrise pe hartie veche,
cu litere din adancul inimii si transpuse in proze eterne.

Cred in viata privita dincolo de viata.
Cred in privirea celui care iti umple fiinta de pace dumnezeiasca.
Cred in imbratisarea care-ti alina durerea.
Cred in tonul si cuvintele asezate in harfe divine.
Cred in ceea ce nu suntem constienti de noi insine.
Cred in tot ceea ce depaseste intelegerea mentala,
in ascultarea inimii, care umple Sufletul de fericire nesfarsita si daruire eterna.

Cred in Cel care iti aude fincare rostire interioara.
si te asculta, plin de umilinta si devotament.

Cred  in albul fara de sfarsit si florile care imbraca fiinta in
pretioase temple serafice.
Cred ca de noi depinde cum pasim, unde pasim, ce ne dorim,
ce alegem si ce facem cu viata noastra.

Cred ca viata este prea scurta pentru a nu ne da noua insine timp
pentru a sti cine suntem cu adevarat ..si vom ajunge sa definim ca nu stim cine suntem.

Dincolo de pacea inimii si a fi prezent in secunda Cerului,
Totul este trecator si iluzoriu.
Cred ca a fi vii si atenti cu noi insine,
a crede in ceea ce ne este specific noua,
a ne urma drumul, calea, a crede cu toata taria in intuitiile,
vocea interioara a propriei fiinte,
este Oglinda care reflecta ceea ce esti!

Cred ca esti valoroasa.
Cred ca esti binecuvantata cu o privire unica.
Cred ca atingerile tale sunt pline de iubire.
Cred ca zambetul tau este unic si cristalin.
Cred ca vocea ta a adus  pace multor suflete.
Cred ca intelepciunea inimii tale a vorbit multor oameni.
Cred ca modul in care pasesti, este asemeni
rasaritului care iti deschide drumul.

Cred ca in tine este o comoara divina.
Cred ca este timpul sa privesti cu adevarat in tine insati.
Acolo, este insasi frumusetea zeitei din tine.
Acolo, Divinul te asteapta sa-ti mangaie fiinta
si sa te ocroteasca mereu.
Acolo, cred ca este locul tau in aceasta viata.
Du-te si intalneste-l. Este in tine.
Nu mai amana. Te asteapta de-atatea veacurie,
ti-a vorbit, ti-a soptit, te-a ascultat si mereu ajutat. Da-ti voie sa crezi si sa te abandonezi Divinului din Tine.
Cel  prin care te privesti, Cel prin care esti privita,
Admirata si iubita.

Cred ca este timpul Tau Acum!
Zboara in tine si canta femeii din tine!
Vocea divina, cea care este mereu prezenta in a ta calatorie.
Destinatii cu statii deschizatoare de lumi ancestrale
si usi deschise spre eternitate.

Este calatoria Ta si numai a Ta:

unica, asemeni Tie, iubita Zeita!

Soarele povestii Albe

Povestea Alba a inimii Tale sa-ti insoteasa fiinta.
Inalta-te si mergi in intalnirea cu Creatorul Tau.
Priveste stelele si vorbeste cu ele.Te asculta si-ti mangaie fiinta.
Hraneste-te cu Lumina si privire interioara.
Bucura-te si imbratiseaza 
pe cei care au nevoie de imbratisarea ta.
Atinge pe cei care cred in vindecarea ta.
Zambeste Celui care nu vede drumul spre casa inimii sale.

Invata de la copaci verticalitatea in greutatile vietii.
Invata de la frunzele toamnei, delicatetea si forta de a invinge.
Lasa-te cufundata in Soarele care-ti ajunge in camera.
Priveste-l si invaluie-te in El.
Acolo Sufletul Tau isi ia zborul.

De-acolo mergi mai departe in rugaciunea inimii eterne.
De-acolo te vezi asa cum nu te-ai vazut niciodata.
Stralucitoare si plina de talanti interiori.

Acum, poemul serii ti-a fost scris.

Ramane sa alegi, sa sadesti si sa culegi din ceea ce ti-a fost dat.

Ramai in Soarele povestii Albe a inimii tale.

Celia Pavey Sings Jolene: The Voice Australia Season 2

 Dialog cu artista Silvia Radu

O grădină cu serafimi şi heruvimi, cu chipuri blânde şi gingaşe, părând să vestească ceva anume, cu flori în culori paradisiace care bucură ochiul şi sufletul celui care le priveşte, cu icoane în argint şi bronz purtându-ne spre lumea veşniciei, a putut fi admirată în luna iunie la Palatul Mogoşoaia spre descoperirea universului unei puternice personalităţi artistice - Silvia Radu, sculptor şi pictor de mare talent, care prin tot ceea ce face doreşte să arate o cale. O cale pe care, aşa cum spunea Doina Mândru, directorul Centrului cultural Palatele Brâncoveneşti, ce a găzduit expoziţia, artista a descoperit-o în plastică şi în viaţă, o parcurge şi o împlineşte, prin mărturia ei de creştin autentic.

Despre această cale, despre împliniri şi regrete, despre ce înseamnă credinţa adevărată, Silvia Radu a acceptat să ne vorbească în Grădina sa cu îngeri, ce şi-a deschis porţile pentru toţi cei care au dorit să păşească pe aleile sale, întru întâlnirea cu heruvimi şi serafimi și cu bucuria de culoare.

Floarea Tiulea: Doamna Silvia Radu, iată că ne invitaţi din nou în Grădina dumneavoastră cu îngeri, cu care tineţi să ne bucuraţi şi de această dată şi să ne faceţi un dar înaintea zilei dumneavoastră de naştere. Serafimii şi heruvimii pe care îi aduceţi printre noi, mai toți cu expresii puţin grave, par să ne vestească ceva anume. Ne desluşiţi din vestirile lor?

Silvia Radu: Evident că îngerii nu sunt ai mei. E Grădina cu îngeri, dar în sensul că Silvia Radu vi-i arată, ca să zic aşa, deşi nu vreau să par că mă împăunez cumva. Eu vreau să trag, într-un fel, un semnal de alarmă că toţi avem nevoie de îngerii noştri, eu de al meu, dumneavoastră de al dumneavoastră, celălalt de al lui. Fiecare avem un înger de la Botez, pentru că, în general, noi, românii, suntem botezaţi şi avem câte un înger, deci trebuie să stăm cât mai în preajma îngerilor noştri, pentru că ei sunt buni şi ne călăuzesc. Îngerul nostru, când vede că o luăm pe o cale care nu este cea mai bună, ne face semne. De aceea este bine să încercăm să simţim când îngerul nostru ne face semne şi când este bucuros de faptul că noi suntem nişte oameni întregi, normali, cu credinţă în DUMNEZEU şi cu dorinţa de a fi tot timpul în Grădina asta minunată pe care El ne-o oferă, lumea aceasta a Lui, superbă, prin care trecem ca să ajungem dincolo, într-un loc şi mai minunat despre care încă nu ştim multe, dar sperăm să ajungem cu ajutorul acestor călăuzitori ai noştri care sunt îngerii.

 F.T.: În ultimii ani aţi luat atitudine publică în spirit creştin faţă de anumite probleme dezbătute în societatea românească. Ce v-a determinat să o faceţi?

Mi se pare că e firesc să luăm atitudine. Nu suntem muţi. Omul dacă are o părere trebuie să o spună. Mie mi-a spus odată părintele Sofian [duhovnicul său de la Mănăstirea Antim, n.n.] că trebuie să mărturisesc lucrurile pe care le-am greşit. Eu am greşit că nu am făcut copii. Asta e păcatul meu cel mai mare. Dar trebuie să mărturiseşti şi atunci când observi că alţii greşesc, că altfel degeaba observi. Trebuie să spui, cu dragoste, cu bunăvoinţă. Mie mi se pare că, şi pe stradă, dacă fiecare om, care are cât de cât darul de a convinge, ar vorbi cu tinerii care, iată, se poartă atât de urât, poate lucrurile s-ar schimba. Eu mă opresc uneori pe drum şi le spun: „Măi, drăguţă, de ce vorbiţi voi aşa de urât? Uite, ce băieţi frumoşi sunteţi. Nu vă e jenă să vorbiţi aşa?”... Şi să ştiţi că am întotdeauna un mic efect asupra lor, adică îi vezi cum se îmblânzesc şi, măcar pentru un moment, îşi dau seama că au greşit.

Dacă oamenii nu ar rămâne indiferenţi, atunci când se vorbeşte urât lângă ei, când se fură, când se dă în cap, când ni se impune ceva ce nu ni se potriveşte nouă, ca popor, lucrurile s-ar schimba. Nu e normal să fim atât de indiferenţi şi obedienţi. Trebuie să luăm atitudine faţă de tot ceea ce nu este bun şi să fim ascultători faţă de sfaturile primite, adică faţă de cele care sunt pentru salvarea noastră. Altfel, va fi rău...

 Eu sunt foarte fericită că am trăit vremurile acelea grele şi că le trăiesc şi pe cele de astăzi care sunt într-un fel mult mai perfide, ca fel de a ne a ataca, dar toate acestea ne fac să devenim mai ascuţiţi şi mai capabili să învingem răul. De fapt, nu noi învingem răul, ci DUMNEZEU care ne ajută.

Interviu cu Silvia Radu

 

Interviu SILVIA RADU de Gabriela Bidu

Cind intri in atelierul Silviei Radu te copleseste o bucurie linistita, caci toate lucrarile reunite aici, fie ca sunt create de aceasta artista plastica, fie ca apartin valorosului patrimoniu lasat de regretatul sau partener de viata si arta Vasile Gorduz, ne arata cum se poate depasi despartirea dintre pamint si cer.
Intr-o lume in care noua trinitate este: Piata, Cererea si Oferta, Silvia Radu ne propune un program estetic si in acelasi timp unul etic. Dupa peste jumatate de veac de creatie, Silvia Radu reprezinta un model de artist care stie ca maretia noastra ca oameni nu sta atit in faptul ca putem schimba lumea, ci ca ne putem schimba pe noi insine. Aceasta este unul dintre putinii artisti contemporani stapani pe cele mai dificile tehnici de creatie plastica si care-si priveste propria viata ca pe o opera.

O mai vizitasem pe Silvia Radu in miraculosul sau atelier din strada Pangratti cu ocazia unor filmari pentru Televiziunea publica cit si pentru realizarea unor cronici plastice. De fiecare data caldura, receptivitatea si modestia acestei mari artiste, care stie ca izbinda tehnica nu e singura calitate a unei opere, m-a impresionat profund. Desi i-am propus de citiva ani buni sa-mi acorde un interviu, abia acum, se pare, a venit momentul potrivit. A urmat o convorbire care m-a transpus intr-o speciala stare de gratie si de bine.

-    Doamna Silvia Radu, va propun pentru inceput sa ne evocati inceputurile d-voastra in arta. Ce v-a determinat sa alegeti arta ca profesiune?
“Probabil am ales arta ca profesiune tocmai pentru ca tatal si mama mea au fost amandoi licentiati in matematica. Eu nu am fost un copil ascultator, am vrut intotdeauna sa fac altceva decit doreau parintii mei. Multumesc lui Dumnezeu ca dorinta mea a fost cred, incununata de succes. De altfel, ca sa-i demonstrez tatalui meu ca nu am gresit alegand arta, am facut in 1989, de Bunavestire, o expozitie de 800 de lucrari de sculptura si pictura in sala Dalles. Expozitia a fost deschisa de Dan Haulica si pot spune ca a avut un puternic impact. De altfel, am oscilat intre a face pian, a scrie si a deveni artist plastic.”
-    Desigur ca ati avut dascali sau alte modele care au contribuit la formarea personalitatii d-voastra artistice. Vreti sa ne vorbiti despre acestea si despre modul in care v-au influentat?
“Ion Lucian MUNRU, profesorul nostru, a fost o adevarata binefacere, neaducand in mintile noastre proaspete nimic care sa ne aduca aminte ca traiam intr-o societate pe dos in anii 1954-1960. La noi in atelier era o lume normala, fara nici un ecou politic poluant, chiar distrugator. Noi il iubeam pe profesor, el ne iubea si ne invata numai lucruri extraordinare. Intre noi colegii era o atmosfera frumoasa, ne stimam, iubeam si ne stimulam unii pe altii. Ne bucuram intotdeauna unul de succesul altuia. Am fost cea mai iubita serie a profesorului nostru.
Gh. Anghel ne-a fost mentorul din afara. Lucrarile sale erau atit de departe ca valoare de toate celelalte, ca nu se putea sa nu fi uluit de prezenta lor in expozitiile ce erau foarte triste. Anghel a fost bucuria noastra, o stacheta inalta ce nu putea fi atinsa dar care ne dadea aripile respectului si dorul perfectiunii. Anghel este atit de mare, tot ce a facut este de o perfectiune mareata. Cata tristete pe o tara care are un asemenea mare artist si nu e in stare sa se bucure de el! Se fac si s-au facut tone de sculptura in lume si la noi, fara nici o noima, in multe cazuri care beneficiaza de carte, cataloage, o publicitate uriasa si acest om care a fost un monument de tinuta morala intr-o lume stramba si un artist care nu si-a permis sa lase in urma nici o piesa care sa nu reziste in timp la cele mai inalte cote ale artei, nu are nici o carte sau catalog de prezentare. Suntem sub orice nivel al lipsei de dragoste fata de ceea ce avem mai bun.”

-    D-na Silvia Radu, inca din studentie destinul v-a harazit intilnirea cu unul dintre cei mai valorosi sculptori ai nostri, regretatul Vasile Gorduz, care a ramas perechea d-voastra pina la moarte. A fost nu numai un tovaras de viata, ci si de creatie.
“Pot spune ca pentru mine a fost o mare sansa ca artist. Vasile Gorduz mi-a fost si el un adevarat profesor. Puterea lui de a iubi sculptura, ravna lui de a lucra in disperare, incapacitatea de a se plia pe ceea ce ti se cere de catre societatea care te poate zdrobi din punct de vedere artistic, au fost pilduitoare pentru mine.”
-    Acum, cind va aflati in deplina maturitate artistica, ce vi se pare a fi mai important pentru un artist: desavarsirea tehnicii de lucru, mestesugul sau inspiratia, harul, ideea creatoare?
“Nu e nici un dubiu ca toate datele tehnice sunt necesare, obligatorii dar fara harul lui Dumnezeu nimic nu ne ajuta. Lucrarile lui Anghel sunt scaldate in forta iradianta a Duhului Sfant. La fel si lucrarile lui Vasile Gorduz. Totul e viu, palpita, iti vorbeste, te misca in cele mai subtile simtaminte ale tale, iti pot smulge lacrimi de bucurie. Este o pilda de ce este in stare sa faca omul sub bagheta minunata a Duhului.”

-    Raminind in aceeasi ordine de idei, cum tratati, mai precis cum impacati traditia cu inovatia?

“Artistul, in fond, este suma a ceea ce l-a format, ce a trait. Nu poti sa nu te sprijini pe ceea ce iubesti dar in acelasi timp poti sa beneficiezi de aerul proaspat ce ti-l aduce o innoire a mijloacelor de exprimare. Dar nu am o mare aplecare spre ceea ce se intimpla de multe ori, o rupere totala de ceea ce inseamna pictura sau sculptura. Foarte bine, sa faca fiecare ce vrea dar sa nu numeasca ceea ce face cu numele de “pictura” sau “sculptura”.”

-    Ce inseamna pentru d-voastra semnul plastic in contextul traditiei artei bizantine? Care este rolul pe care il acordati simbolului in creatia d-voastra?

“Pentru mine arta bizantina inseamna foarte mult. Este ceva care imi satisface nevoia mea de frumos, de aceea incerc sa “fur” cat pot din modelul ei. Nimic din ceea ce s-a facut in lume cred ca nu poate egala frumusetea si iradierea artei bizantine. Ce ura au putut sa trezeasca, incat au facut capabili oamenii sa distruga atatea icoane. In decursul timpului, atatea capodopere ale artei bizantine au fost pierdute!”

-    In ciclurile d-voastra picturale – ma refer la ciclul floral al gradinilor, al peisajelor marine (de la Vama Veche) sau a sculpturilor pictate – transpare o sinteza aparte intre “duh si gind” cum remarca Sorin Dumitrescu. Sacrul pecetluieste atmosfera operelor d-voastra, mai ales din ultimii ani. Care sint caile de rezolvare in opera d-voastra, a sciziunilor dintre imanenta si transcendenta, dintre profan si si sacru, dintre materie si spiritualitate?

“In primul rind eu cred ca rolul artistului nu este altul decit cel de a ajuta la formarea interioara a oamenilor, de a-si regasi adevarata libertate care sa te faca sa alegi binele si nu raul. A nu ne misca in acest sens in ceea ce facem, este un pacat imens, pentru ca noi folosim harul lui Dumnezeu impotriva creatiei sale, a omului. Nu sint deloc de acord ca artistul sa nu tina seama de acest fapt. Libertatea mea nu trebuie sa stirbeasca libertatea ta. Daca eu indemn prin ceea ce fac spre pacat, il oblig la pierderea libertatii prin supunerea la pacat. In afara poruncilor lui Dumnezeu ne aflam in afara libertatii. Sunt de parere ca asta a facut mult rau, poate mai mult decit credem. Suntem foarte vinovati indemnind mai mult sau mai putin subtil la rau. Oare ne putem trezi?”

-    Ingerii, arhanghelii, martirii, oricare dintre creatiile d-voastra, fie ca sint realizate in ghips sau bronz, “coboara cerul printre noi” cum observa Dan Haulica, ilustrand credinta crestina. In opera d-voastra este vorba mai mult decat de un program estetic, caci ne propuneti un evident program etic.

“In general nu e bine sa tii seama de ceea ce ar putea spune cineva despre ceea ce faci. Dar in acelasi timp sunt convinsa ca ceea ce ma anima pe mine ca stare interioara va transpare in ceea ce fac. Daca sunt un om cu deschidere, iubire fata de oameni si ceea ce fac va avea aceasta nota, s-ar crea o legatura cu semenii nostrii.”

 

 http://artindex.ro/2013/04/09/interviu-cu-silvia-radu-de-gabriela-bidu/

Suferinţa are sens şi utilitate pentru Spirit, dupăcum scrie celebrul autor Eckhart Tolle: 

«Egoul spune: „N-ar trebui să sufăr”, iar gândul vă provoacă şi mai multă suferinţă. Adevărul este că trebuie să acceptaţi suferinţa, tocmai pentru a o putea transcende. Suferinţa are un scop nobil: evoluţia conştiinţei şi arderea egoului. Omul de pe cruce reprezintă o imagine arhetipală.» 

Iată o rugăciune inspirată: «Dă-mi, Doamne, putere să schimb ceea ce pot schimba, răbdare să suport ceea ce nu pot schimba, şi înţelepciune să discern între cele două situaţii!»

Merca - Mer-Ka-Ba

Ascensiunea implica un proces prin care organismul uman se transforma in lumina si este transpus intr-o lume noua printr-o nastere incredibila. Acesta este realizat printr-o meditatie care necesita mintea, inima, trupul si spiritul sa se integreze complet intr-un singur model de lumina si sa transceada limitele umane ale acestei realitati.
Acest concept despre Mer-Ka-Ba ca fiind un vehicul pentru ascensiune nu este nou. Este foarte, foarte vechi. In Biblie exista referinta catre Ezekiel si roti prin care Ezekiel ascensioneaza in Rai. Aceasta era Mer-Ka-Ba.

In Tora, se face referire la Merkavah (asa cum este scris in ebraica), care are doua sensuri diferite: unul este sensul cuvantului "car", care este un vehicul, iar celalalt este "Tronul lui Dumnezeu". Cand cele doua definitii sunt combinate, adevaratul sens prinde viata.

In Egiptul antic, acest model primar a fost numit Mer-Ka-Ba. Au fost de fapt trei cuvinte, nu unul. Mer a insemnat un fel de lumina care se roteste in interiorul sau. Ka insemnat spirit, in acest caz, referindu-se la spiritul uman. Ba a insemnat corpul uman - desi ar putea insemna, de asemenea, conceptul de realitate pe care spiritul il detine. Si astfel intregul cuvant in Egiptul antic face referire la o lumina rotativa, care transporta spiritul si corpul dintr-o lume in alta.
Am petrecut o data cateva ore cu Credo Mutwa, liderul spiritual al tribului Zulu din Africa. El mi-a explicat ca Merkaba (un cuvant) a fost un cuvant Zulu care insemna un vehicul spatiu / timp / dimensiune. El mi-a spus ca, potrivit legendei Zulu intregul sau trib venise dintr-o alta dimensiune aici, pe Pamant, folosind Merkaba.

Ce este de fapt Mer-Ka-Ba? Din punct de vedere tehnic, este un camp electro-magnetic care exista la aproximativ patru grade Kelvin, fiind gasit in primul rand in domeniul microundelor - cel putin in a treia dimensiune - si este in intregime de natura geometrica. Concret, geometria folosita se numeste ''Geometria Sacra''. Aceasta geometrie particulara, se regaseste in modele de creatie a tuturor lucrurilor din intreaga Creatie.


Campul Mer-Ka-Ba este extrem de complex, care implica cele cinci solide platonice si alte poliedre sacre. Se crede ca se extinda prin toate dimensiunile posibile si universurile paralele, si poate schimba natura sa, de la electro-magnetic la orice este necesar.

Una dintre functiile Mer-Ka-Ba, cum am spus, este de a se comporta ca vehiculul care duce spiritul si corpul in urmatoarea lume. Totusi, aceasta functie - si de cele mai multe alte posibilitati - sunt imposibil de obtinut pana cand ceva se schimba in interiorul persoanei. Mer-Ka-Ba este situat in jurul corpul uman ca o matrice tridimensionala geometrica, care este nefunctional si in stare latenta, asteptand momentul potrivit. Atunci cand spiritul care traieste in corp isi aminteste ca este acolo si incepe sa schimbe anumite aspecte ale sale, o transformare incredibila incepe sa creasca.

Tiparul Mer-Ka-Ba este gasit in intreaga natura, cum ar fi in aceasta fotografie a galaxiei. Mer-Ka-Ba se extinde in toate dimensiunile posibile, si in fiecare dimensiune utilizeaza legile acelei dimensiuni ca sa se manifeste.

Se credea in antichitate, si chiar scris de evrei, ca Merkavah ar putea fi pornit de catre anumite principii in meditatie. Acest lucru implica modificari de respiratie, modificari in minte, inima,corp, care modifica modul in care o persoana percepe realitatea. Din perspectiva mea, acesta este inceputul "Iluminarii".

Si totusi este evident ca Mer-Ka-Ba poate fi, de asemenea, "activat", vorba celor din New Age si prin alte metode pe langa instructiunile stilului masculin folosind modificarile respiratiei mentionate mai sus. MerKaBa poate deveni, de asemenea, functional prin metode care sunt pur feminine. Prin trairea adevarata a calitatilor, cum ar fi iubirea, credinta, increderea, adevarul si compasiunea, Mer-Ka-Ba reveni spontan la viata. Cu alte cuvinte, caracterul foarte curat uman se poate transpune intr-un camp Mer-Ka-Ba viu in jurul persoanei, chiar daca acea persoana nu stia initial ca este acolo.

Si da, absolut, Mer-Ka-Ba este viu, este un camp care traieste, nu doar un camp pur mecanic de energie. Deoarece este un camp viu, raspunde la gandirile si sentimentele umane, si este calea de a te conecta cu campul. Astfel, "computerul" care ghideaza Mer-Ka-Ba este mintea umana si inima. Posibilitatile sunt nelimitate.
La un moment specific (nu neaparat in aceasta viata), din viata unei persoane campul Mer-Ka-Ba poate reveni la viata. Atunci cand se intampla acest lucru, o schimbare electro-magnetica se produce, care duce la urmatorul rezultat: un disc de energie care provine dintr-un loc minuscul de la baza coloanei vertebrale se extinde rapid pe un diametru de aproximativ 8 - 9 metri in jurul corpului. Acest disc poate fi usor de perceput prin mijloace stiintifice, iar in cazul in care informatia Fortele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii este corecta, el poate fi detectat prin satelit. Cu alte cuvinte, armata poate vedea oamenii care isi activeaza Mer-Ka-Bas, si sa-i urmareasca cum se misca pe suprafata Pamantului.
Avand in vedere ca numarul de persoane care au facut acest lucru este acum de ordinul milioanelor, este o priveliste destul de comuna acum. Ceea ce atrage atentia asupra sa, este explozia magnetica enorm de puternica ca rezultat al expansiunii discului. Insa acest lucru poate fi usor facut invizibil prin intentie, de cei care isi activeaza Mer-ka-Ba, daca doresc acest lucru.
Campul Mer-Ka-Ba este bine cunoscut de majoritatea guvernelor mai puternice din lume. Sunt sigur ca guvernul nostru a folosit Mer-Ka-Ba, in Experimentul Philadelphia 1943 si 1983 si Experimentele Montoc - in experimentele de control al mintii si explorari dimensionale, si in controlul vremii. Si sunt la fel de sigur ca Rusia utilizeaza Mer-Ka-Ba, in programele lor de spionaj si in sistemele de aparare.
Dar, indiferent de experimentele guvernelor, Mama Pamant, rasa umana, si noi, ca indivizi putem profita de aceasta intelegere si cunoastere. Amintirea campului Mer-Ka-Ba este in crestere peste tot in lume. Din punctul meu de vedere, aceasta amintire globala este o parte din desfasurarea naturala a evolutiei ADN-ului cosmic. Mer-Ka-Ba va fi amintit acum, deoarece acesta este momentul sa ne amintim.
Da, cred, la fel ca aproape toate civilizatiile antice, ca exista momente specifice in istoria omenirii cand au loc salturi mari in intelegerea umana, ca si in cazul civilizatiilor antice: sumerienii, egiptenii, si civilizatiile din Valea Indus.
Cred cu adevarat simt ca am ajuns intr-un alt unul dintre aceste momente marete ale istoriei umane, cand lumina stralucitoare se extinde in intreaga lume, si un alt salt imens in constiinta umana apare. Si, prietenii mei, cred cu adevarat ca, din experienta mea personala, ca Mer-Ka-Ba este o usa sau o fereastra dimensionala catre un nivel superior de constiinta care ar putea fi un catalizator pentru aceasta schimbare mare numita ascensiune.
Caracterul tau este cheia ascensiunii tale. Indiferent de cine esti in acest moment, bun sau rau, ai posibilitatea sa modifici caracterul tau. Ca si pierdea in greutate, este complet sub controlul tau daca te concentrezi.

Valorile masculine a stelei MerKaBa


Nu conteaza cat de mult veti incerca sa cunoasteti si sa intelegeti Merkaba din perspectiva geometriei sacre, niciodata nu va fi suficient. Singurul mod prin care o puteti activa pe deplin la capacitatea maxima este prin a va lasa scaldati in iubire. Iubirea este mai mult decat necesara, ea fiind insasi MerKaBa. Fiindca acest camp de lumina, nu este ceva diferit de voi ci MerKaBa sunteti chiar voi! Este canalul central care permite energiei vietii, pranei sau chi sa curga in voi, caci este ceea ce vine de la Dumnezeu si se intoarce la Dumnezeu. Este legatura voastra intima cu Dumnezeu. Este ceea ce face ca Dumnzezeu si voi sa fiti una. Iubirea reprezinta jumatate din lumina care se misca in jurul vostru, iar cunoasterea este cealalta jumatate. Cand iubirea si cunoasterea devin una, Christos va fi intotdeauna prezent.

Valorile feminine a stelei MerKaBa

Veti trai schimbari majore in viata, la doar cateva zile sau saptamani de cand va activati MerKaBa. Vor disparea acei prieteni si relatii care au stat in drumul vostru spiritual si vor aparea altele noi care va vor sustine pe drumul vostru. Tot ceea ce v-a impiedicat sa cresteti spiritual va disparea si va apare tot ceea ce aveti nevoie. Este o lege spirituala, asa cum veti constata curand daca alegeti sa intrati in aceasta cunoastere prin intermediul chakrelor superioare si MerKaBa. Va spunem toate acestea sa nu fiti surprinsi. Odata ce Viata devine constienta de trezirea voastra, va va asista evolutia si va va dezvalui toate posibilitatile pe care le veti putea folosi. Cunoscand si folosind puterea corpului de lumina puteti aduce in echilibru atat in viata voastra cat si in jurul vostru. Odata ce invatati cum sa utilizati propiul corp de lumina, veti vedea cum totul se poate schimba. Atentie! Voi sunteti mult mai mult decat ceea ce credeti ca sunteti. Marele Spirit traieste in voi, iar daca intentiile voastre sunt corecte, totul este posibil prin voi. Va puteti vindeca pe voi, precum si lumea in care traiti, iar daca iubirea voastra este suficient de mare, puteti de asemenea sa o ajuati pe Mama Pamant in procesul de inaltare catre o noua dimensiune.

Voi stiti toate acestea, nu este nimic nou pentru voi, doar ati uitat intr-o anumita clipa din timp. Voi ati utilizat MerKaBa de atatea ori pe parcursul vietilor voastre de-a lungul spatiului, timpului, materiei si diferitelor dimensiuni de existenta si va veti aminti cand aveti nevoie cu adevarat.

VIATA ESTE MINUNATA

Traim intr-o lume care exista doar in mintea lui Dumnezeu. Este doar lumina. Folosind geometria sacra, spiritul Mama / Tata al viatii a creat un univers de lumina pentru ca noi sa ne jucam si sa ne iubim unii pe altii. Noi suntem copii lui Dumnezeu. Marele Spirit se exprima prin fiecare dintre noi si vorbeste despre lumi de constiinta mult peste viata obisnuita a umanitatii. Noi detin in noi un potential atat de mare ca, daca am toate adjectivele in dictionar ar fi comprimate intr-un singur cuvant, acesta tot n-ar putea descrie pe deplin maretia innascuta ce straluceste din ochii unui singur copil obisnuit.
Aveti posibilitatea de a alege. Puteti continua sa traiati viata din perspectiva umana normala , caz in care singurul motiv pentru a fi in viata este de a castiga confort prin lucruri materiale sau pentru a castiga controlul asupra altor fiinte umane prin forta sau poti realiza ca lumea exterioara nu este ceva de luat in posesie, ci mai degraba o oportunitate de a exprima bucuria si dragostea in viata ta. Lumea exterioara si lumea noastra interioara sunt una.
Respirati adanc forta vietii in chakrele voastre stralucitoare, sii permiteti-i campului Mer-Ka-Ba sa traiasca. Deschideti-va inima fara frica spre necunoscut si priviti cu ochii unui copil in ochii lui Dumnezeu din fiecare persoana care sta in fata voastra. Este totul atat de simplu.

http://www.universulsacru.ro

Atunci când o fiinţă umană îşi trezeşte din ce în ce mai mult în universul ei lăuntric demnitatea, aceasta o face să se înalţe în mod spontan deasupra celorlalte fiinţe umane care deocamdată nu şi-au trezit această virtute. O asemenea fiinţă umană este însă conştientă că energia subtilă, elevată a demnităţii nu provine în realitate de la ea. Prin intermediul unei profunde cunoaşteri de sine, o asemenea fiinţă umană descoperă că, de fapt, energia subtilă, elevată a demnităţii este nesfârşită şi provine de la Dumnezeu. Un proverb folcloric spune: „Chiar dacă buzunarele tale sunt goale, veghează pentru ca pălăria ta să rămână dreaptă aşa cum trebuie“.

Scufundându-ne plini de extaz în inimă,
descoperim totul cel vast şi nebănuit.
Acolo Îl găsim pe DUMNEZEU
care ne aşteaptă misterios şi veşnic răbdător.
Noi înşine existăm acolo şi suntem revelaţi
în profunzimile sufletului ca o divină capodoperă.
Din preaplinul de iubire care ne apare atunci,
dăruim mereu iubire celor care vin către noi
şi sunt pregătiţi să o primească.
Astfel devenim un stâlp uriaş de lumină
în jurul căruia creşte şi înfloreşte viaţa spirituală.
Rând pe rând abandonăm astfel toate vălurile
care ne acoperă şi ajungând la esenţă ne revelăm 
veşnicul Sine, care este o scânteie din DUMNEZEU Tatăl.
Descoperindu-L pe DUMNEZEU, descoperim astfel totul,
şi apoi încântaţi avem revelaţia că, în realitate,
totul se oglindeşte în inima noastră.
Iubirea ne inundă ca un fluviu tumultuos fiinţa
şi devine hrana cea magică a sufletului
atât pentru noi, cât şi pentru ceilalţi.
Prezenţa lui DUMNEZEU în noi este
un Soare de lumină divină, fericire şi inspiraţie.
Atunci când iubim frenetic şi fără măsură,
urmăm cu uşurinţă şi îmbătaţi de extaz
calea regală a inimii extaziate de prezenţa lui DUMNEZEU.
Descoperim apoi mereu că inima are raţiuni
pe care raţiunea nu le cunoaşte.
Iubind totul Creaţiei Sale,
DUMNEZEU se oglindeşte fără încetare în noi
şi atunci Îl savurăm pe DUMNEZEU
sub forma iubirii nesfârşite.
Atunci inima îmbrăţişează totul
şi iubirea devine sângele pe care îl simţim
pulsând fără încetare în întregul univers.
Descoperim astfel, mintea cea plină de înţelepciune
a lui DUMNEZEU care se află dincolo de tot şi de toate.
Ea este în veşnicie prezentă în întregul univers.
Gândurile lui DUMNEZEU s-au materializat
într-un anume mod şi au manifestat în final
cele trei universuri.
Iubirea Sa învăluie în veşnicie totul.Întregul MACROCOSMOS se oglindeşte în noi
şi fiecare dintre noi este una cu el.
Chiar dacă nu bănuim deocamdată aceasta,
DUMNEZEU este în noi şi noi suntem fără încetare în El.
Devenind o picătură ce se reintegrează
în marele ocean al manifestării,
viaţa divină se revarsă în noi şi astfel extazul ne topeşte.
Atunci când iubeşti fără măsură
eşti îmbrăţişat de tot şi cuprinzi cu inima
totul ce ţi se revelează în oceanul cel misterios al manifestării.
Abia atunci descoperim că tot ceea ce s-a trezit în noi
există în afara noastră în veşnicie
şi DUMNEZEU contemplă totul de dincolo de toate.
Atunci realizăm că suntem nemuritori
şi nu vom muri niciodată.
Pentru noi atunci iubirea este totul
şi bucuria iubirii ne expansionează în nemărginire.

Tum Hi Ho

Tum Hi Ho

Hum tere bin ab reh nahin sakte
Tere bina kyaa vajood meraa

I can't live without you now,
What's my existence without you..
Tujh se judaa gar ho jaayenge
To khud se hi ho jaayenge judaa

If I get separated from you,
I'll be separated from my own self..
Kyonki tum hi ho
Ab tum hi ho
Zindagi, ab tum hi ho
Chain bhi, meraa dard bhi
Meri aashiqui ab tum hi ho

Because you alone are,
Now you only are,
life. You're my life.
My peace, and my pain,
you alone are my love..
Teraa meraa rishtaa hai kaisaa
Ik pal door gawaaraa nahi
Tere liye har roz hain jeete
Tujh ko diyaa meraa waqt sabhi
Koi lamhaa meraa naa ho tere binaa
Har saans pe naam teraa

How's this relationship of ours,
I don't like distance of even a moment
Every day, I live for you
All my time is for you..
There shouldn't be a moment of mine without you,
There is your name on every breath..
Tere liye hi jiyaa main
Khud ko jo yoon de diya hai
Teri wafaa ne mujh ko sambhaalaa
Saare ghamon ko dil se nikaala
Tere saath mera hai naseeb juDaa
Tujhe paa ke adhoora naa raha
For you, I lived
I have given myself (to you)
Your faith [actually means 'my love for you' here] took care of me
Took all the sorrows from (my) heart
With you my fate is attached,
Getting you, Nothing is incomplete (within me, I got completed)..

O data un Suflet drag inimii mele imi spunea:

"draga mea, sa nu uiti sa privesti in proprii ochi

vei vedea cat de frumoasa si deosebita esti.

si de asemenea ai incredere in cei dragi.
imi doresc sa ai parte de tot ce e mai minunat si mai potrivit pentru tine.

e de ajuns atunci sa privesti in oglinda, draga mea.

ai sa te recunosti. 


 
iti multumesc pentru toate gandurile si soaptele atat de delicate.
multumesc foarte mult pentru randurile minunate si emotionante si pline de iubire.
sa ai zile fericite si un zambet Vesnic si ochi scanteietori.

tu, vorbesti in poezii ...

ma impresionezi sa stii.

O seara plina de stele in priviri.
si..iti multumesc, foarte mult.."
 
ce bine ma cunostea aceasta fiinta, si cati ani s-au scurs de-atunci, cata simtire si fiintare a fiintei Sale pentru mine! 
ii multumesc plina de recunostinta infinita..nimic intamplator ca am dat peste aceasta scriere care m-a emotionat atat de puternic..care, are semnificatii atat de adanci in mine, Acum..

Amintindu-ti

Amintindu-ti de Divinul din tine, calatoresti in esenta inimii tale.
Amintindu-ti de Cel care Te-a creat, devii insasi creatia mainilor Lui, in actiunile cotidiene, in secundele care se scurg, in calatoria pe care El o cunoaste inainte ca noi sa fim aici pe pamant, in deciziile pe care le primesti, in alegerile pe care El le infaptuieste prin alte fiinte.

Amintindu-ti de cine esti? ce ai de invatat? cum pasesti in calatoria vietii? devii insasi aducerea-aminte, atat de vie, atat de clara, ca totul esti prin El.

Nimic din acest Univers nu trece cu vederea.

Nici o atitudine, nici un gand, nici o tacere, nu ramane neimbratisata in inima Tatalui Ceresc.

Este un timp si o vreme pentru a ramane in noi insine.

Este un timp si o vreme cand ne regasim, pe noi insine.

Este un timp si o vreme, cand te adancesti in tine insuti,

si cu toata fiinta multumesti, plin de umilinta, de recunostinta, de iubire,

pentru ceea ce ai primit de la Dumnezeu.

Este un timp si o vreme cand vei plange,

spre a-L simti si mai aproape pe Cel care te-a creat dupa chipul si asemanarea Sa,

si pe al carui chip curg lacrimi.

Este un timp si o vreme cand redevii inceputul a ceea ce El te-a creat,

dincolo de cotidian, dincolo de atributiuni, dincolo de o gandire analitica,

Ci pur si simplu, in puritatea inimii de copil,

starea care te inalta, te transforma, te sfinteste si te aduce si mai aproape de Dumnezeu.

Este un timp si o vreme cand cei din jur te dau la o parte,

facandu-si loc in lume; insa pacea inimii dumnezeiesti ramane vie si plina de daruire.

Este un timp si o vreme, cand intelegi Adevarul despre cei pe care ii credeai sinceri.

Este un timp si o vreme, cand Dumnezeu te zideste, te intareste si te tine in ale Lui brate,

Asemeni mamei care isi tine copilul in brate.

Cata devotiune, cata multumire, cata truda si cata fericire!

Acest timp, sa il daruim mereu in eternitate daruirii fiintei noastre in bratele vii, pline de bunatate, incantare  ale Tatalui Ceresc.

Un timp si o vreme a calatoriei inimii tale aici ai acum.
Un timp si o Pace in a ta privire.
Un gand al serii, pentru voi.