Rugaciuni Parintele Arsenie Boca

"O, iarta-mi Doamne atatea rugaciuni
Prin care-Ti cer doar paine si paza si minuni,
Caci am facut adesea din Tine robul meu
Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu,
In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta
Iti cer intr-una sa faci Tu, voia mea,
Iti cer s-alungi necazul, sa nu-mi trimiti ce vrei
Si sa-mi slujesti in toate, sa-mi dai fara sa-mi iei,
Gandindu-ma ca daca iti cant si Te slavesc
Am drept sa-ti cer intr-una sa faci tot ce doresc.
O, iarta-mi felu-acesta nebun de-a ma ruga
Si-nvata-ma ca altfel sa stau in fata Ta,
Nu tot cerandu-ti Tie sa fii Tu robul meu,
Ci Tu, cerandu-mi mie, iar robul sa fiu eu;
Sa inteleg ca felul cel mai bun de-a ma ruga
E sa doresc in toate sa fie voia Ta.
Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor!"

"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin."

“Sometimes I like being alone, away from everyone and everything.”

 

Alex Sirvent Junto a Ti feat. Ximena Herrera letra

Junto a Ti (feat. Ximena Herrera) - Alex Sirvent
Definitivamente nada que cambiar,
te has convertido en toda mi felicidad
definitivamente basta respirar
para sentir completa tu totalidad.

Hay un ángel en tus ojos vida mía
hay un ángel que respira,
tan solo quiero estar junto a ti,
tu héroe, gritarle al universo
que estoy hecho para ti, no hay más
junto a ti fundirme
y en un instante huir de todo lo demás
la vida quiero pasarla junto a ti.

Definitivamente nada que cambiar,
te has convertido en toda mi felicidad
definitivamente basta respirar
para sentir completa tu totalidad.

Hay un ángel en tus ojos vida mía
hay un ángel que respira, me da la vida
tan solo quiero estar junto a ti,
perder, gritarle al universo
que estoy hecho para ti, no hay más
junto a ti fundirme
y en un instante huir de todo lo demás
la vida quiero pasarla junto a ti.

"I am not a teacher.

I am not here in the hope
of teaching you anything.

I am here only to facilitate
the recognition of That,
which you can never not be." -Mooji

   

                   

Cand ma astern in cuvinte si sa le las sa-mi mangaie fiinta, ele ma iubesc, ma inalta, ma fac sa fiu vie, ma fac sa fiu unificata cu Creatorul Cel care m-a conceput si prin care acum-aici exist.
 Cuvintele, prin Ceea ce El revarsa, au aceasta forta pentru mine. ma vindeca si ma fac sa fiu eu insami...

Te-astern Doamne in mine si-n gand.

Te-astern Doamne, in voce si-n strop.

Te-astern Doamne, in secunde, ore, zile, ani

Timp si dincolo de timp.

Te-astern Doamne, in rostire’mi firava si delicata.

Te-astern Doamne in  calatoria inimii mele catre Cerul Inaltului.

Te-astern Doamne,  in toate care Le stii.

Floarea de lotus

Imi asez mainile in juru’ti PreaSfanta Floare de lotus.

Raza de Soare iti lumineaza drumul.

Este drumul contopirii  sarutului celor doi iubiti.

Este drumul presarat cu Lumina privirii lor.

Este drumul alcatuit din luminile ancestrale.

Este drumul lin, delicat, al imbratisarii rasaritului in tacerea inimii.

Este drumul asezat in locul „acasa” al Indiei.

Este  frumusetea Gangelui, cuprins de jocul lotusului.

Este lotusul inimii celor doi iubiti,

Reuniti in petalele rugaciunii Shivaice.                                                                                           

Readusi in templul de unde au plecat si unde s-au reintors.

Este vocea iubirii Universului in floarea inimii lor.

Este mudra impreunarii Eternitatii in atingerea trezirii,

Celui care a fost, Celei care a fost,

Redevenirea completa a Unicului.

Preasfanta florare de lotus, care in dimineti, in cursul zilei,

in amurgul serii reversi a Ta Gratie in sufletele Celor care te adora,

plini de umilinta, de semerenie, de iubire, de recunostinta,

Iti cantam cantecul curgerii in binecuvantatul Gange,

Cel care curge in Noi, unirea cu  frumusetea inimii Tale,

Lotus Sfant!                                   

"Acolo, unde din uitare, încet ce-am trăit odată se-nalţă spre noi, pur măiestrit, blând, nemăsurat şi-n cuprinsul denecuprinsului înluminat: Acolo începe cuvântul, adevăratul; tăcut, însemnătatea lui ne depăşeşte. Căci duhul ce temeinic ne-nsingurează vrea să fie deplin sigur că atotneuneşte." Rainer Maria Rilke  

Ganduri de asternut pe foaie si in suflet

Nimeni nu se poate întoarce înapoi, dar toţi putem să mergem înainte. Iar mâine, când soarele va răsări, ajunge să-ți spui în sinea ta:

– Am să privesc ziua asta ca și cum ar fi prima din viața mea.

Să-i văd pe cei dragi cu surprindere și uimire - bucuros să descopăr că sunt lângă mine, împărtășind în tăcere ceva numit iubire, despre care se vorbește mult, dar e puțin înțeleasă.

Mă voi alătura celei dintâi caravane care se va ivi în zare, fără să întreb încotro se îndreaptă. Și voi înceta să o mai urmez când voi vedea ceva demn de luat în seamă.

Voi trece pe lângă un cerșetor care îmi va cere de pomană. Poate o să-i dau, poate o să socotesc că va cheltui totu pe băutură și voi merge mai departe - auzindu-i ocările și înțelegând că acesta e felul lui de a-mi vorbi.

Voi trece pe lângă cineva care încearcă să distrugă un pod. Poate o să caut să-l împiedic, poate o să înțeleg că face asta pentru că nu are pe nimeni care să-l aștepte în partea cealaltă, și dorește astfel să scape de propria-i singurătate.

Voi privi totul și pe toți ca și cum ar fi pentru prima oară - mai cu seamă lucrurile mici, cu care m-am obișnuit, uitând de vraja care le înconjoară. Dunele deșertului, de pildă, care se mișcă cu o forță pe care nu o înțeleg, fiindcă nu reușesc să zăresc vântul.

Pergamentul pe care îl port mereu asupra mea îmi va servi nu ca să notez lucruri pe care nu trebuie să le uit, ci ca să scriu un poem. Chiar dacă n-am mai făcut asta niciodată și chiar dacă nu am s-o mai fac, voi ști că am avut curajul să-mi pun sentimentele în cuvinte.

Când voi ajunge în vreun cătun pe care îl cunosc deja, voi intra pe alt drum decât de obicei. Voi zâmbi, iar localnicii vor spune ”E nebun, pentru că războiul și prăpădul au făcut ca pământul să nu mai rodească.”

Dar eu voi continua să zâmbesc, fiindcă îmi place că mă cred nebun. Zâmbetul meu este felul meu de a spune: ”Pot să-mi nimicească trupul, dar nu-mi pot distruge sufletul.”

[...]

Vreau să privesc pentru prima oară soarele, dacă mâine va fi cer senin.

Vreau să urmăresc încotro se îndreaptă norii, dacă cerul va fi acoperit. Întotdeauna mi se pare că nu am timp de așa ceva sau nu îi dau importanță.

Deasupra mea există un cer despre care omenirea întreagă, de-a lungul a mii de ani, a țesut o pânză de explicații.

Ei bine, voi uita tot ce am învățat despre stele, iar ele se vor transforma din nou în îngeri, sau în copii, sau ceva în care voi dori să cred în acea clipă.

[...]

Pentru prima oară voi zâmbi fără vină, fiindcă bucuria nu e păcat.

Pentru prima oară, mă voi feri de tot ceea ce mă face să sufăr, pentru că suferința nu este virtute.

Nu mă voi plânge de viață, spunând: totul e la fel, nu pot să fac nimic pentru o schimbare. Fiindcă trăiesc ziua asta ca și cum ar fi prima și voi descoperi de-a lungul ei lucruri despre care nu am știut niciodată că se aflau acolo.

[...]

Și chiar dacă aceasta ar fi ultima mea zi pe Pământ, mă voi bucura de ea atât cât este cu putință, pentru că o voi trăi cu inocența unui copil, ca și cum aș face totul pentru prima oară.

Paulo Coelho

Templul schimbării Autor: Elena Cociş Autor: Erik Berglund

Pare greu de acceptat faptul că Drumul care duce spre trăirea Divină autentică, spre autocunoaşterea ce te ridică pe culmile celei mai subtile vibraţii poate fi la îndemâna oricui.
        Şi totuşi, această carte o dovedeşte. Totul este simplu, atunci când este adevărat. Am experimentat tot ceea ce în aceste rânduri stă scris, am dus în adâncul sufletului meu fiecare învăţătură în parte - înainte de-a cuteza să le împărtăşesc cu cei în căutarea adevărului - şi am descoperit locul unde stă Cheia pe care Dumnezeu a ascuns-o cu Iubirea Sa. Lumina acestei cărţi se va releva cu străluciri nebănuite, dar şi cu o blândeţe angelică, tuturor celor care au hotărât să nu mai întoarcă privirea de la Dumnezeu şi caută neîncetat Drumul spre El.
        Pe lângă şiragul de meditaţii cu certă valoare iniţiatică, tehnicile de autovindecare şi metodele de autocunoaştere - inclusiv mudrele cuprinse în carte - vin să îmbogăţească şi să netezească calea spre descoperirea Sinelui nostru Superior.
        Templul Schimbării nu este o metaforă. Este un spaţiu real - aflat încă în lumea nevăzută - unde fiecare poate ajunge, dacă vrea, pentru a se regăsi pe sine, pentru a transforma în Lumină Divină vălul ce ne opreşte să vedem Adevărul.
        Spiritul cărţii a fost alături de mine, din clipa în care Universul m-a ales pentru această minunată misiune. Mi-a lăsat un îngeraş - care va fi veşnic alături de mine şi a plecat cu altă misiune! Acum este alături de fiecare cititor în parte, pentru a-l ajuta să treacă pragul Templului Schimbării.
        Simţiţi-l lângă voi şi veţi fi scăldaţi în marele ocean al Iubirii Divine.

B.L.I.S.S. Natura extazului Maureen Moss

 În Natura Extazului, Moss ne conduce într-o călătorie spre extraordinară – pe drumul care ne duce înapoi la adevărata noastră natură, la extaz. Această călătorie magică realizează o vindecare profundă atât pe plan personal, cât şi pe plan global.

Descriere

„Nu este nevoie să te mulţumeşti cu o viaţă banală, atunci când în tine se ascunde o viaţă extraordinară. Ştiu asta, pentru că am avut parte de ambele”, spune Maureen Moss, scriitoare, îndrumătoare în viaţă şi conducător de seminar.

În Natura Extazului, Moss ne conduce într-o călătorie spre extraordinară – pe drumul care ne duce înapoi la adevărata noastră natură, la extaz. Această călătorie magică realizează o vindecare profundă atât pe plan personal, cât şi pe plan global.

Cartea Natura Extazului ne arată cum să punem în armonie cele cinci elemente ale extazului – echilibrul, iubirea, integritatea, sexualitatea şi sufletul. Relatările întâmplărilor personale de transformare, ca şi o serie de îndrumări de Explorare Interioară, presărate de-a lungul întregului text al cărţii, ne ajută în acest proces.

Din Natura Extazului:

• Echilibrul se realizează când păşeşti în lumina unui adevăr, care depăşeşte cu mult ceea ce cunoaşte mintea în momentul de faţă.
• “Sunt iubită şi iubesc aşa cum trebuie?” Cu fiecare clipă în care-ţi vei atinge propria inimă, vei ajunge să afli mai multe despre Iubire.
• Când îţi trăieşti viaţa cu Integritate, ia naştere o mare libertate şi o legătură profundă cu Pulsul Universal.
• Înţelegerea caracterului Divin al Sexualităţii tale şi a forţei pure a energiei tale sexuale sacre îţi deschide inima şi îţi permite să te apropii tot mai mult de inima lui Dumnezeu.
• Când urmezi mesajul Sufletului, ai de plătit un preţ, dar te aşteaptă şi o recompensă. Preţul este că viaţa ta, aşa cum ai cunoscut-o, nu va mai fi niciodată la fel. Recompensa: viaţa ta, aşa cum ai cunoscut-o, nu va mai fi niciodată la fel

"Draga mea fiinta minunata, iti doresc astazi, ca in fiecare zi, sa fi Ceea Ce esti Tu cu Adevarat.

Alege sa traiesti astazi si intotdeauna, intr-o stare profunda de pace si de recunostinta! Esti in siguranta.

Viata te iubeste si iti va aduce in cale toate experientele minunate pe care le meriti prin drept divin."

 Vindecare prin iubire! 

Am putut sa observ de-a lungul timpul cum vietile oamenilor se pot imbunatati urmand niste pasi simpli de … AUTOVINDECARE, as spune.

Constient sau poate “intamplator”, oamenii au trait experienta “implinirii dorintelor”, fie bucurandu-se de o noua relatie in viata lor, fie de sljba ideala, fie de abundenta, fie pur si simplu de mai multi bani sau de o casa proprie ori o masina noua. Toate aceste lucruri materiale care, pana la urma, sunt o iluzie, trebuie sa recunoastem ca au impact asupra vietii noastre, asupra felului in care noi, cu mintea noastra umana, ne raportam la fericire.

Pentru a ne putea vindeca Viata si pentru a ne putea bucura de toate darurile sale, SINGURUL lucru de care avem nevoie este IUBIREA. Si e firesc ca aceasta sa vina din interior. Dar cum se ajunge la aceasta IUBIRE DE SINE? Cum o gasim? Cum o manifestam? Ce pasi avem de urmat pentru a o simti pe deplin si pentru a o exprima? Cat de frumos si fascinant ar fi sa ne regasim in Iubire, sa invatam sa zburam cu aripi de iubire, fiind Iubire!

Primul pas pentru a te reconecta la Iubire, pentru a-ti aminti adevarata ta natura, reaccesandu-ti adevarata esenta ar fi MEDITATIA. Mediteaza cat de des poti. E simplu: inchide ochii si adu-ti pacea in minte si in suflet. Da-ti voie sa asculti linistea! Fa-o peste tot in viata de zi cu zi: fa-o la dus, fa-o in timp ce pregatesti micul dejun, fa-o stand la coada la cumparaturi, fa-o stand la semafor, fa-o punandu-ti carburant in rezervorul masinii, fa-o in timpul serviciului inchizandu-ti ochii pentru cateva minute. Chiar daca nu va fi o meditatie de maestru, va fi o aducere a pacii in interiorul tau.

OBSERVA FARA SA CRITICI – pe tine sau pe ceialti! Pur si simplu sa ii VEDEM pe ceilalti, sa ne vedem pe noi asa cum suntem, fara sa avem obiectii vis-a-vis de felul in care aratam sau felul in care ne comportam. Respecta-i pe ceilalti si respecta-te pe tine, renuntand la critici si acceptand Ceea Ce Este asa cum este. Critica nu te face decat sa negi parti din tine, fie ca le respingi la ceilalti, fie ca le respingi la tine. Iar acest aspet determina schimbarea ta in sens negativ! Noi suntem intr-o continua schimbare! Asa ca ai grija cu ce iti hranesti mintea, pentru ca aceea vei deveni! Accepta ca totul este o Creatie Divina care merita admirata si nu criticata!

IARTA! Chiar daca pana la urma Totul E Perfect Asa Cum E, uneori mintea noastra are nevoie sa judece si sa acuze, sa invinovateasca. Da-ti voie sa ierti! Si incepe prin a TE ierta pe TINE! Ce-a fost a fost! Ai facut tot ce ti-a stat tie in putinta, cu intelegerea, cunoasterea si informatiile pe care le detineai la momentul respectiv! Alegerile pe care le-ai facut la un moment dat nu definesc ceea ce esti astazi. Te-au ajutat sa ajungi in acest punct, dar nu te definesc! TU NU ESTI TRECUTUL TAU! Astazi esti o cu totul alta persoana! Odata ce vei practica Iertarea in viata ta, vei avea capacitatea sa o practici si in rest.

RENUNTA LA PESIMISM! Nu e dracul atat de negru cum pare! Inceteaza sa-ti mai hranesti mintea cu imagini sau situatii infioratoare, care sa te sperie sau chiar sa te terorizeze. Nicio problema dusa la extrem nu exista cu adevarat in acea clipa. Exista doar IDEEA ta ca ea ar putea exista si forma pe care tu i-o creezi mental. Problema de fapt nu exista! Si nu te judeca pentru faptul ca obisnuiesti sa dramatizezi! Treptat aceasta gandire se poate schimba. Incepe prin a gasi si a contempla imagini care sa-ti faca placere si atribuie-le de fiecare data situatiei in care crezi ca te afli.

ROAGA-TE. Este o vorba care mie imi place tare mult: “Pune-ti o dorinta si apoi roaga-te TIE sa ti se-mplineasca!”. Cam asa sta treaba. Noi suntem responsabili cu implinirea propriilor dorinte. Fie ca te rogi lui Dumnezeu, Universului sau unei orice alte Forte Superioare, de fapt Te rogi TIE. Orice crezi ca e, e valabil pentru tine! Ce crezi e ce creezi! Rugaciunea inseamna speranta. Deci roaga-te, ca sa iti amintesti cat esti de “complet”. Ai putea chiar sa iti faci Rugaciunea sa fie expresia Recunostiintei pentru tot ce ai deja!

AJUTA-TE. Atunci cand simti ca esti intr-un impas, nu renunta la “lupta”. Ajuta-te sa iesi dintr-o situatie deprimanta sau trista. Daca nu poti de una singura, apeleaza la ajutorul prietenilor apropiati tie sau la cei din familie. Dar nu renunta la tine! Ajuta-te sa treci peste orice “obstacol” care apare in calea fericirii tale. Da-ti voie sa razbesti, da-ti voie sa iesi la suprafata. Nu te ineca de una singura. Si mai ales, nu o face constient. Primeste ajutorul care vine spre tine.

ACCEPTA-TE, cu bune si cu rele. Accepta-ti si gandurile negative, recunoaste-le si lasa-le sa-ti transmita mesajul pe care il au de transmis. Treptat le vei putea schimba, exersand gandirea pozitiva. Dar pana atunci, nu nega nimic din tine. Accepta-ti toate partile, caci sunt ale tale. Si orice lucru care nu-ti place, poate fi vindecat si schimba. Dar pentru asta trebuie mai intai recunoscut si acceptat. Constientizeaza ca acestea au fost create pentru a suplini niste nevoi (nesatisfacute). Acum ai inceput sa gasesti modalitati pozitive prin care sa iti satisfaci orice nevoie. Elibereaza-te, asadar, de vechile sabloane si imbratiseaza noile metode!

AI GRIJA DE CORPUL TAU! Corpul tau este TEMPLUL sufletului tau. Ai de trait in el o viata intreaga! Fii atenta la nevoile lui. Ai grija cu ce il hranesti, ce exercitii il pui sa faca, ce ingrijire ii oferi. Invata despre nutritie, cauta un sport care sa ti se potriveasca, du-te la masaje, fa-te cu crema in fiecare seara mangaindu-te. Iubeste-ti corpul – la propriu! Ai grija de corpul tau si el va avea grija de tine.

VORBESTE CU TINE. De fiecare data cand te uiti in oglinda, priveste-te in ochi. Spune-ti cat esti de minunata. Spune-ti ca te ierti, ca te iubesti, ca te accepti asa cum esti. Uitandu-te in ochii tai, iti accesezi direct subconstientul…care te va crede. In timp vei incepe sa te comporti ca atare si asta se va reflecta in mediu. Te vei simti mai iubita, mai apreciata, te vei simti acceptata de cei din jur. Dar, de fapt, vor fi propriile tale actiuni reflectate.

RADE CAT DE MULT POTI! Nu ai nevoie de un motiv. Pur si simplu, fa-o! Daca nu poti sa razi, macar zambeste. Lasa-ti capul pe spate si zambeste. Despre ras se spune ca trateaza multe boli, dar ceva la care se pricepe de minune este sa te faca sa te simti FERICITA. Aminteste-ti lucruri dragute din viata ta care te-au facut sa razi sau vizioneaza filmulete amuzante. Hraneste-ti spiritul cu voie buna! Bucura-te de viata, ca doar de asta o ai. Rade pana si in fata grijilor, caci acestea se vor face mici si vor fugi. Rade in fata fiecarei intamplari. Poti alege ca viata ta sa fie o comedie romantica, nu o drama sau un film horror. Doar rade!

Si acum…incepe sa te IUBESTI! Ai toate motivele s-o faci! IUBESTE-TE! Nu astepta pana iti trece supararea sau pana slabesti sau pana te faci bine sau pana intalnesti pe cineva.. Incepe sa te iubesti ACUM! Si fa-o cu adevarat! Meriti!

                                                                                                                                         Raluca Iancu
                                        http://ghidultuturorfemeilor.ro/revistasufletulfemeii/vindecare-prin-iubire

"Imaginația i-a fost dată omului pentru a compensa ceea ce el nu este, iar simțul umorului să-l consoleze pentru ceea ce este." Francis Bacon

 Pasiunea pentru armonie

Pe Tania Tita, protagonista interviului de astazi am cunoscut-o in timp ce ma perfectionam in tainele scrisului. Am discutat, m-a sustinut si mi-a oferit toata caldura ei.
In randurile urmatoare, o sa va surprinda cu aceeasi caldura si bunatate pe care a emanat-o si cu mine. Intr-o lume a oamenilor distanti si ambitiosi pana la singuratate, Tania are un zambet si un sfat pentru fiecare suflet insetat de intrebari.
  Ecaterina Virgolici: Tania, iti multumesc pentru acceptul tau. Spune-mi te rog, cum ti-ai descoperit aceasta vocatie, de a vindeca suflete?
Buna scumpa mea. Multumesc de aceasta frumoasa invitatie de a schimba cateva ganduri si cuvinte cu cititorii tai.
Hmmm…interesanta intrebare. In primul rand eu cred ca un suflet este deja vindecat. Noi, oamenii credem ca avem nevoie de vindecare, dar de fapt avem nevoie de adevarata recunoastere in Divinitate. Avem nevoie sa ne reamintim Cine Suntem cu Adevarat. Sa ne cunoastem in totalitate, ca un intreg. Sa nu mai reprimam Divinitatea din noi insine si nici partile mai putin placute. Cand ne vom da sansa de a ne cunoaste cu adevarat, atunci vindecarea se va petrece instantaneu, dandu-ne seama ca am fost dintotdeauna completi si sanatosi si frumosi si minunati. Stiu, e un subiect complex, care pune pe multa lume in deriva. Tocmai de aceea prea putini isi ofera oportunitatea de a se descoperi cu adevarat, dincolo de forme, roluri sociale si proiectii. E nevoie sa curaj sa-ti dai sansa de a cunoaste pe deplin, de a-l descoperi pe Dumnezeu in tine si de a-i da voie sa-si faca Lucrarea prin tine. Dar intotdeauna scanteia apare cand suntem pregatiti. Cunoasterea apare cand suntem pregatiti sa o accesam si sa o acceptam.
Ceea ce fac acum a venit natural. Nu stiu daca este vocatie, eu una am incetat sa-mi mai etichetez viata si activitatea, lasandu-mi spatiul de a ma manifesta asa cum simt de fiecare data. De a ma lasa surprinsa. De a ma pune la dispozitia vietii, pentru a ma conduce acolo unde este nevoie de mine. Da, a fost un proces lung pana aici. Cred ca mi-am trait propria calatorie de regasire interioara si trezire spirituala si pe masura ce am facut acest lucru, am impartasit mai departe cu ceilalti. Cred ca asa am ajuns in acest punct. Si pe masura ce incepem sa impartasim in afara acest lucru, recunoastem si alte suflete ce incep sa simta si sa traiasca ca noi. Vibratiile ne atrag. O intalnire de suflete care trebuie sa se petreaca se va petrece fara ca noi sa facem absolut nimic pentru asta. Cred ca ceea ce traiesc eu acum, incepe sa devina o realitate pentru foarte multi oameni. Incepem,usor, usor, sa facem pasul catre Un Nou Pamant, catre adevarata Realitate. Ce minunat!!! Incepem sa realizam ca de noi depinde sa traim Raiul pe pamant si ca Imparatia Cerurilor exista deja in fiecare dintre noi. Este o realitate sublima, unde singurul adevar care exista este Adevarul Iubirii. Ce poate fi mai frumos de atat?
 Nu te-a speriat niciodata ideea ca poti  asimila si tu problemele oamenilor pe care ii asculti? Ca vor face parte din viata ta?
Cum sa ma mai sperie acest lucru? Nu, in niciun caz. Lumina este tot ceea ce exista. Lumina nu se stinge cu intunericul, dar intunericul dispare in prezenta luminii. Asa este cu toate acestea. Cand in inima ta este trezita Constiinta Iubirii, a Adevarului Luminii, stii ca orice altceva in afara de asta este doar o iluzie. Cand traiesti in Lumina, stii ca esti Lumina. In prezenta Iubirii, totul se spulbera. Si am invatat sa traiesc dupa acest Adevar, in conformitate cu Constiinta Luminii. Cu toti oamenii cu care vorbesc, eu mai mult ascult. Sunt un observator. Nu ma identific cu problema, pentru ca stiu ca ea nu exista cu adevarat. Acel om traieste acea suferinta doar pentru ca nu este constient de sursa ei, nu stie ce este dincolo de ea. De multe ori, se face doar liniste, iar persoana respectiva realizeaza in liniste care este adevarul. Eu nu sunt un maestru, un guru sau altceva. Sunt acolo unde este nevoie de mine si atat. Si fac ce simt in acel moment. De multe ori ascult, de multe ori ofer o imbratisare de la inima la inima. De multe ori, il privesc pe acel om in ochi si ii ofer spatiul in care sa se recunoasca, sa realizeze ce este dincolo de el si de noi. Doar atat.
Si oricum, cu privire la intrebarea ta, daca ceva m-ar mai atinge si pe mine, inseamna ca si eu mai am ceva de rezolvat cu mine. Inseamna ca mai trebuie sa constientizez ceva, sa fac pace cu ceva din interiorul meu. Ceea ce este perfect. Suntem cu totii mesageri divini unul pentru altul. Din aceasta cauza ne reintalnim in aceasta viata. Nu e nimeni superior, sau inferior. Fiecare ne facem rolul atunci cand este nevoie de noi. Acum te pot ajuta eu pe tine, maine poate ma poti ajuta tu pe mine. Suntem in acelasi timp invatatori si invatacei. Mie asta mi se pare adevarata frumusete. Sa experimentezi ambele cadre.
Iar daca as mai experimenta frica, ceea ce de prea putine ori se mai intampla, imi pun imediat intrebarea: „Ce anume nu recunosc in totalitate despre mine?”, Pe cine inca n-am iertat cu adevarat?”, “Pe cine prejudec in aceasta situatie?”, “Care mi-e adevarul in care cred?”…si imediat imi apare claritatea. Frica apare doar in momentul in care suntem inconstienti cu privire la cine suntem cu adevarat. Cand in acel loc sau in acel moment este o lipsa a constientizarii iubirii, care exista in toti si in toate.
 Faci lucruri si proiecte minunate. De unde iti iei energia pentru a fi mereu acolo pentru oameni?
Multumesc din suflet. Cred ca toata aceasta energie vine prin prisma faptului ca fac totul cu imensa bucurie si placere. Si mai mult decat atat: cu imensa incredere ca ceea ce fac e bine. Am invatat sa ma pun la dispozitia Vietii si sa ma ghideze catre rolul pe care eu il am de indeplinit pe acest Pamant. Si asa apar astfel de idei, vin ca un raspuns, ca o ghidare divina a rolului meu aici.
Cand realizezi ca nu e niciodata vorba despre tine, ci e intotdeauna vorba despre NOI, ca intreg, despre binele nostru comun, atunci traiesti cea mai frumoasa realizare. Cand realizezi ca bucuria celui de langa tine e bucuria ta. Cand realizezi ca A DA inseamna de fapt A PRIMI, atunci te pui cu totul in bratele Divinitatii si ai incredere ca toata viata ta va fi o inspiratie divina. Si, vei stii, de asemenea, ca vei primi tot ceea ce ai nevoie pentru a-ti duce la bun sfarsit menirea ta pe acest Pamant.
Nu-mi fac niciodata griji cu privire la nimic. Doar fac ce simt si stiu ca asta ma va conduce catre Cel Mai Mare Bine. Am invatat insa sa-mi iau zilnic cateva clipe de liniste profunda si de introspectie. In schimb, traiesc din ce in ce mai mult in prezent si ma ocup de ceea ce este acum, aici. Si in acelasi timp, ma bucur de ceea ce este acum, aici.
Nu ma mai ingreunez cu griji cu privire la ce voi face maine sau poimaine, ci sunt cu totul aici, in acest moment. Aceasta abordare imi ofera foarte multa claritate si liniste mentala si ma ajuta sa ma bucur cu adevarat de viata. Sa observ tot ce se intampla in jurul meu. Sa admir o floare, sa ma pierd in flacara unei lumanari, sa privesc pe geam cum ninge. Sa realizez ca exist, ca respir, ca prin mine curge viata. E un sentiment de nedescris. Ador viata, cu tot ceea ce inseamna ea.
 Care este cea mai multumire a ta? Faptul ca oamenii iti multumesc? Ca se intorc acasa linistiti si mai putin impovarati de frustrari?
Uuuiii…frumoasa intrebare. Cel mai frumos dar pe care ti-l poate oferi cineva e bucuria si linistea din sufletul sau, ce rasare in urma unei interactiuni cu tine. Ador recunosterea pe care o au oamenii in momentul in care ne intalnim. Ne privim in ochi si stim Cine Suntem, si ne imbratisam strans, si plangem si radem impreuna si ne spunem ca ne iubim. E magic. Bucuria mea este bucuria pe care o resimt persoanele dupa ce petrecem ceva timp impreuna. Acea sclipire din ochi, acea pace din suflet. Hm..e minunat. Intotdeauna, dinainte sa realizez eu mai multe lucruri sau sa percep ce este cu trezirea spirituala, am crezut intr-o expresie: fie ca viata tuturor celor ce te cunosc sa fie mai frumoasa dupa ce iti ajung in cale.
Mi-a ramas intiparita pe inima si sub deviza ei am trait, chiar fara sa-mi dau seama. Deci, asta este cea mai mare multumire: pacea si increderea dinauntrul inimilor celor ce imi ajung in cale. Si, nu trebuie sa-mi multumeasca. Ne facem rolul perfect potrivit. Sa-mi multumeasca ca Exist, asa cum si eu le multumesc lor. Ca realizam ca suntem cu totii minunati si speciali si ca avem aceasta superba oportunitate de a ne bucura impreuna de Existenta noastra pe acest Pamant. Dar altfel de multumire, nu. Nu este necesara. Nu-si are rolul.
Propui femeilor sa isi regaseasca autenticitatea si puterea de a merge mai departe. Care  este as-ul tau din maneca,  atunci iti  cand propui  sa solutionezi probleme  unor oameni?
Pfff…frumoase si interesante intrebari pui JTot ceea ce fac eu este sa invat sa traiesc eu din ce in ce mai autentic, sa descopar in fiecare zi Adevarul si Scanteia Divina dinauntrul inimii mele si sa o las sa-mi modeleze si sa-mi infrumusete viata si existenta. Iar acest lucru il dau mai departe cu aceeasi bucurie cu care imi este redata aceasta autenticitate. Daca as putea oferi cuiva vreodata vreo sugestie este aceea de a-si da sansa de a se cunoaste cu adevarat. De a-si oferi timpul si oportunitatea de a privi inauntru, in altarul fiintei lor interioare. Mi-am oferit eu mie aceasta sansa si stiu ce comori ascunde, ce imense miracole si binecuvantari.
Primul lucru pe care i l-as spune cuiva este ca Dumnezeu o iubeste exact asa cum este si ca nu trebuie sa fie altfel decat e, pentru a intra in gratiile lui Dumnezeu. As indemna-o sa-si ofere iubire si intelegere, cat mai multa iubire. Sa respire profund, sa se elibereze de greutatile de pe suflet si doar sa primeasca Darul Iubirii in viata si in inima sa.
As primi-o la pieptul meu si i-as spune ca totul este perfect exact asa cum este. Ca totul face parte din calatoria ei de trezire spirituala, de intelegere si recunoastere a fiintei divine si sublime care este de fapt. Toate aceste dureri si suferinte inca mai exista, pentru ca este un proces de curatare, de detoxifiere, in care convingerile si trairile Vechii EI incep sa piara, iar NOUA EA incepe sa rasara. E ca un ghiocel primavara, care incearca sa-si faca locul printre imensitatea si greutatea zapezii ce il acopera. Dar, totusi, soarele rasade, iar ghiocelul ajunge sa se bucure de existenta lui in toata splendoarea sa.
Multa lume imi spune ca sunt balsam de suflet, probabil pentru ca traiesc si eman iubire, si am multa rabdare si intelegere pentru persoana din fata mea. Cred ca si caldura vocii mele inseamna mult. Primesc multe cuvinte frumoase la adresa vocii mele, si probabil ca este adevarat. Stiu cat de mult inseamna o voce calda si o inima plina de iubire si asta vreau sa ofer si eu tuturor fiintelor ce imi ajung in cale. Cum sa ma comport altfel, cand stiu cine sunt ele cu adevarat? Suntem cu totii iubire, nascuti din iubire, pentru iubire. Asta e realitatea in care eu cred si traiesc.
Ce vrei sa vada oamenii, si mai ales femeile in tine? Ce sa nu omita cand se gandesc la tine?
Hm…in niciun caz nu vreau sa vada in mine un idol sau un maestru. Sa se vada pe ele insele, atat. Sa vada iubire si deplina acceptare si in asta sa se recunoasca cu adevarat. Nimic mai mult. Nu sunt mai speciala ca ele, nu stiu mai multe decat ele.

Chiar iti multumesc ca mi-ai pus aceasta intrebare, pentru ca prin tot ce fac asta indemn pe toti oamenii sa cunoasca. Dumnezeu este in toti si in toate. Toti suntem egali. E foarte important sa recunoastem acest adevar. Sa ne iubim si sa ne apreciem existenta si rolul fiecaruia, dar sa nu ne comparam unii cu altii. Sa nu ne facem idoli. Sa recunoastem maretia din fiecare, in timp ce recunoastem maretia din noi insine.

Iti las aici un citat din cartea “Prietenie cu Dumnezeu”, a lui Neale Donald Walsch: “Sa aveti acum o prietenie cu Dumnezeu si sa-I faceti si pe altii sa stie ca, in cadrul prieteniei cu voi, si ei au o prietenie cu Dumnezeu, pentru ca voi si Eu suntem Unul, si astfel, voi sunteti acel Dumnezeu cu care ei vor sa se imprieteneasca.Si ei sunt Dumnezeul cu care voi vreti sa va imprieteniti. Nu puteti trai experienta unei prietenii cu Dumnezeu, daca nu aveti o prietenie unul cu celalalt, deoarece Eu sunt celalalt. Nu exista celalalt, altul decat Mine. Cand veti sti acest lucru, veti sti cel mai mare secret. Acum este momentul sa mergeti si sa traiti acest secret. Traiti-l cu credinta, impartasiti-l cu speranta, demonstrati-l cu iubire.”

Deci nu se poate pune problema de idoli, de maestri, de superioritate. Toti suntem Unul si Unul suntem Toti. Ce salasluieste in mine salasluieste in fiecare dintre noi. Va veni doar momentul potrivit pentru fiecare sa realizeze si sa traiasca acest lucru, din adancul inimii. Exista un timp potrivit pentru toate.
Spune-ne, 3 detalii de care trebuie sa tinem cont in viata pentru a ne fi mai usor sa  mergem pe cararea fericirii?
Hm…vezi tu, eu nu cred in retete. Eu iti spun doar atat: fa liniste si asculta. Asculta-ti inima si fa intotdeauna ceea ce simti, indiferent de realitatea exterioara, indiferent daca cineva te intelege sau te aproba. Si traieste numai prin Adevarul Iubirii si al generozitatii. Invata sa daruiesti si sa iubesti neconditionat. Sa-ti lasi orgoliul deoparte si sa te descoperi dincolo de ceea ce crezi despre tine. Daca ar fi sa rezum: traieste in pace, iubire si daruire.
Tot ceea ce faci sa conduca la astea. In rest, tu iti gasesti modul in care te simti cel mai bine. Tu stii ce rezoneaza cu sufletul tau. Tu stii ce trebuie sa traiesti. Si daca nu stii, ti se va releva cand va fi momentul.
Stiu ca pare greu de trait o astfel de lume, dar e mai usor decat pare. E o calatorie destul de maricica pana in momentul in care realizam ca tot ceea ce am crezut despre noi nu este adevarat. Dar, din momentul in care ne deschidem catre cunoasterea adevarului despre Noi Insine si despre Viata, atunci ne vom gasi cea mai mare bucurie si insemnatate posibila. Si tot atunci vom cunoaste adevarata fericire, care se afla intotdeauna inauntrul nostru si nu este niciodata influentata de circumstantele exterioare. Cand traiesti prin prisma iubirii, ajungi inevitabil sa descoperi aceasta fericire.
Multe din postarile tale fac trimitere la Divinitate. Ce inseamna credinta pentru tine?
Hm..acest raspuns cred ca va produce reactii adverse JIn primul rand, pentru mine credinta nu are nicio treaba cu religia. Sunt crestin – ortodoxa ca si religie, insa adevarata mea religie este Iubirea. Nu mai cred in separare. Nu cred in mai multe religii sau in mai multi Dumnezei. Nu, religia si adevarul meu este iubirea, care topeste orice granita, orice bariera, orice prejudecata si orice dogma.
Credinta, in schimb….(trebuie sa recunosc ca mi-am luat putin timp de liniste inainte sa raspund la aceasta intrebare) … Vezi tu, pana acum, pentru mine credinta a fost ceva ce s-a simtit profund, cu certitudine, nu am spus niciodata in cuvinte ce inseamna pentru mine, pentru ca nu-mi gasesc adevaratele cuvinte care sa exprime adevarul absolut din spatele intrebarii. Dar haide sa incercam: credinta este recunoasterea prezentei lui Dumnezeu in interiorul tau si acolo langa tine. E acea certitudine pe care o simti profund in tine cand simti sa faci un lucru. E adevarul ca ceea ce simti e bine si indiferent de cine crede in tine,  tu ai credinta ca este ceea ce trebuie sa faci e bine, desi habar n-ai de ce sau unde te va duce. E ceva ce simti cu toata inima si asupra careia ai toata certitudinea ca esti sustinuta si ghidata divin. Credinta e acel feeling pe care il am in momentul in care simt ca ceea ce fac sau ceea ce spun e direct de la Dumnezeu. E adevarul pe care il simt si nu poate fi contestat. E credinta in Ceea Ce sunt cu Adevarat. In Dumnezeul din mine. In scanteia divina din mine. E certitudinea ca SUNT parte din TOT ceea ce SUNT si ca nimic nu este separat de mine. Stii, gandeste-te cat de natural rasare Soarele in fiecare dimineata. E credinta si certitudinea faptului ca STII ca in fiecare dimineata rasare Soarele. Asa e cu credinta…ESTE si nu poate fi contestata. Nu poate fi indoielnica.
…e greu sa raspunzi la o astfel de intrebare. E greu sa pui pe hartie simtamantul ce ti-l ofera credinta. Dar….sper ca ti-am raspuns cat de cat la intrebare.
In final, ofera un sfat femeilor ce te urmaresc si mai ales care iti urmeaza cu incredere sfaturile?
Sugestia mea este una singura: uitati de orice sfat si priviti inauntrul vostru. E singurul loc in care va puteti regasi adevarul cu adevarat.
Iti multumesc din suflet! Multa bafta mai departe!
Iti multumesc si eu, scumpa mea. Intrebarile tale m-au provocat si iti multumesc pentru asta. M-ai facut sa contemplez la niste lucruri din interiorul meu carora nu le acordasem atata atentie inainte. Cred ca ai fost un mesager divin pentru mine si iti multumesc pentru asta Te iubesc si va iubesc pe toti. Suntem cu totii parte din acelasi Dumnezeu. Namaste!

 http://www.egirl.ro/relatii/auto-cunoastere/pasiunea-pentru-armonie-8582

 

Faptul că eşti trist, că viaţa ta e un eşec, că au existat oameni care te-au dezamăgit şi care te-au rănit, nu îţi dă dreptul să fii rău... Nu îţi dă dreptul să otrăveşti suflete şi nici să arunci cu noroi în oameni nevinovaţi. Devenind rău nu îţi vei uşura suferinţa, din contră, ţi-o vei amplifica... şi vei deveni un om din ce în ce mai urât şi mai trist... iar asta nu va atrage bine şi frumos în viaţa ta.

Toţi avem necazuri, toţi avem frustrări, toţi am fost răniţi şi dezamăgiţi de oameni pe care i-am iubit... cum ar fi dacă toţi am deveni răi şi ne-am răzbuna nereuşitele pe oamenii din jur? 

Nu mă supăr pe oamenii care aruncă în mine cu noroi... și nu îi urăsc. Doar îi compătimesc pentru neputința lor de a rămâne în picioare atunci când viața îi pune la pământ... îi compătimesc pentru neputința de a-și curăța sufletele, de a-și duce înfrângerile cu demnitate și de a-și depăși problemele cu bunătate...

Un lucru e cert: un om bun nu se va schimba niciodată, oricât l-ar încerca viața și oricât l-ar răni oamenii!

 

Pentru a cunoaşte oamenii din viaţa ta, poate că ar trebui uneori să le întorci spatele, ca să vezi cine va veni să afle motivul purtării tale şi cine se va dovedi nepăsător. 

Poate că ar trebui să pleci într-o zi ca să vezi cine va încerca să te oprească, cine va veni după tine şi cine te va lăsa să pleci. 

Poate că ar trebui să le spui într-o zi adevăruri care nu plac auzului ca să vezi cine va aprecia sinceritatea ta şi cine va pune orgoliul mai presus de tine. 

Poate că ar trebui să le spui un secret ca să vezi în cine poţi avea încredere şi cine te va trăda. 

Poate că ar trebui să-i refuzi atunci când îţi cer ceva, ca să vezi cine ţi-a fost alături necondiționat şi cine din interes. 

Poate că ar trebui să mai şi greşeşti uneori ca să vezi cine te va ierta, cine te va judeca şi cine va renunţa la tine. 

Poate că ar trebui să arăţi într-o zi că nu mai ai nimic de oferit ca vezi cine îţi va rămâne alături şi cine va pleca. 

Poate că ar trebui să apari într-o zi diferit ca să vezi cine te va accepta şi cine te va abandona. 

Poate că ar trebui să-i uiţi pentru un timp, ca să vezi cine te va căuta şi cine te va uita…

Uneori mi-aș dori tare mult să fiu undeva la țară, într-un loc cu liniște deplină, unde să se audă doar zgomotele naturii, ale animalelor și ale puținilor oameni de acolo. 

Orice vizită la țară mă remontează și îmi aduce aminte de partea frumoasă a lumii și a oamenilor, de lucrurile cu adevărat importante și de valori care se pierd...

Iubesc oamenii de la sate și am pentru ei o stimă aparte, deși ei ne stimează pe noi doar pentru că  „avem carte”, considerându-se inferiori nouă. De fapt, noi avem atât de multe de învățat de la țărani, de la oamenii simpli de la sate... Îi stimez pentru hărnicia cu care muncesc neobosit, pentru respectul pe care îl au față de pământ, față de tradiții și pentru că îl iubesc pe Dumnezeu. Îi stimez pentru răbdare, pentru înțelepciune și pentru generozitatea cu care îți oferă cea mai frumoasă cameră și tot ce au mai bun... Îi stimez pentru că din toată sărăcia lor hrănesc și un câine sau o pisică, pentru că își găsesc timp să îngrijească o floare și pentru că își amintesc să facă și câte o pomană pentru cei plecați...

Din orice vizită pe care am făcut-o la țară am avut de învățat foarte multe, în special că simplitatea înseamnă frumusețe și că bunătatea și frumusețea sufletească nu  sunt condiționate de bogăție, nici de a avea „carte”, nici de a fi „cineva”... 

Noi, oamenii avem tendinţa să uităm gesturile frumoase şi faptele bune pe care le-au făcut ceilalți pentru noi, dar în schimb ţinem minte orice greşeală, oricât de mică. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne aruncăm reproşuri şi pentru care ne distanţăm unii de alții, ajungând să nu ne mai iubim. 

Poate că ar trebui să avem mereu undeva la vedere ceva care ne amintească de purtarea oamenilor din viaţa noastră... cum ar fi un borcan în care să punem pentru fiecare gest frumos şi pentru fiecare fapta bună câte un năsturel colorat. Iar în alt borcan, alocat pentru greșeli să punem câte un bob de orez... 

Poate că astfel, ori de câte ori vom simţi nevoia să reproşăm și să ne distanțăm, borcanele ne vor aduce aminte că greşelile sunt mai puţine şi mai neînsemnate decât toate momentele frumoase dăruite. 

Ar trebui să încercăm...

Probabil că fiecare om este părăsit la un moment dat de persoana iubită... Dar unii pur şi simplu nu ştiu să piardă. Nu pot accepta că nu mai sunt doriţi şi iubiţi, că nu mai au niciun rost în viaţa şi în sufletul celui care a ales să plece. Nu au tăria de a se resemna şi de a accepta ideea că oamenii sunt liberi să aleagă pe cine iubesc.

Iar atunci când mai află şi că au fost înlocuiţi cu altcineva sunt răvăşiţi. Atât de răvăşiţi încât devin nişte monştri dornici de răzbunare. Ajung să se poarte nebuneşte, scoţând la iveală tot ceea ce este mai urât în caracterul lor. Se umilesc implorând împăcarea şi caută cu disperare să demonteze omul care le-a luat locul în sufletul celui care i-a abandonat. Chiar dacă nu cunosc acest om, îl duşmănesc pentru că are ceea ce ei au pierdut. 

Cred că în situaţiile acestea de criză mulţi oameni îşi arată caracterul adevărat... Mulţi decad într-atât, încât îşi pierd orice urmă de demnitate umană. Păcat că nu realizează că îşi fac foarte mult rău, că îşi otrăvesc sufletul şi că se irosesc în zadar prelungindu-și agonia la nesfârșit... Nu au tăria să încheie frumos relația și transformă totul într-o amintire urâtă.

Oricât de mult doare să fii abandonat şi respins, trebuie să ai puterea să accepţi. Nu poţi obliga un om să te iubească, nu îl poţi ține cu forţa lângă tine şi nici nu-i poţi impune cu cine să îşi împartă viaţa, după ce drumurile voastre s-au separat. 

Nicio relaţie nu oferă garanţia că va dura toată viaţa. Oamenii se schimbă şi, chiar dacă s-au iubit cândva şi au avut multe puncte în comun, pot evolua diferit, ajungând într-o zi să fie ca doi străini. 

Face parte din luptele vieţii să pierzi... şi cred că numai oamenii cu adevărat puternici ştiu să piardă cu demnitate. Aceştia îşi plâng durerea fără a împovăra lumea cu suferinţa lor şi îşi poartă în continuare iubirea pentru omul care a plecat, până ce rănile se închid.

Susţin cu tărie că oamenii care au iubit cu adevărat nu sunt capabili să facă rău și nu pot urî, nici măcar atunci când persoana cea mai dragă lor i-a rănit…      

Sunt de compătimit aceia care decad devenind nişte monştri, ajungând să transforme totul într-o vendetă ieftină şi patetică...

Noi doi n-am fost niciodată un întreg. Doar ne-am complăcut visând și făcând promisiuni pe care le-am uitat mult prea curând… Am simulat fericirea și iubirea și ne-am prefăcut că ne era bine. De fapt, amândoi aveam nevoie de niște vise care să ne alunge singurătatea și nu am aspirat niciodată la eternitatea iubirii. Ne-a fost bine pentru o vreme… ne-am amăgit preț de câteva luni, preț de un vis… apoi ne-am trezit amândoi în cea mai cumplită singurătate.

Nu am putut opri trecerea nemiloasă a timpului, iar el a ucis orice fărâmă de vis, orice emoție, pentru că fără iubire nimic nu durează.  

Cred în puterea complimentelor sincere! 

Dar oamenii au uitat să îşi mai facă din când în când câte un compliment. De multe ori ne limităm la un zâmbet apreciativ şi nu ne exprimăm părerea. Dar cât de bine este să primeşti un compliment! Eu, deși sunt un spirit foarte critic, nu mă pot abține să nu reacționez la ceva frumos și le fac complimente celor din jur.

Cuvintele frumoase, atenţia şi aprecierile au o putere foarte mare asupra stării noastre sufleteşti. Ne pot însenina ziua, ne pot da încredere în noi, ne pot aminti că suntem frumoși şi că suntem deosebiți. 

Primul compliment pe care l-am făcut azi a fost pentru Dumnezeu. Da, lui Dumnezeu! I-am spus aşa: “Doamne,  eşti genial! Ce cer frumos şi ce culori ai putut să ne oferi!”

Să aveți o zi frumoasă! 

Cred că lumea ar relaţiona mult mai bine dacă ar renunţa la ideile preconcepute... fiindcă aceste idei ne fac să ne impunem limite, să ne purtăm nenatural şi să gândim ridicol. 
O femeie şi un bărbat care discută nu înseamnă că şi flirtează. Şi nu neapărat un bărbat care încearcă să se apropie de o femeie are interese meschine… Aşa cum, nu neapărat o femeie care este prietenoasă cu un bărbat, este disponibilă. Nu orice mesaj venit din partea cuiva are în spatele lui un scop propriu, oamenii mai simt nevoia și să se apropie, să își facă prieteni, să trimită un gând bun, să fie ascultați...
Cei căsătoriţi au şi ei dreptul să aibă prieteni şi nu neapărat îşi inseala jumătăţile inimilor dacă socializează cu alte persoane. 
Şi aş putea continua cu exemple… 
Poate că atunci când vom scăpa de aceste idei preconcepute vom relaţiona mai bine, fără teamă, cu inimile deschise şi cu lucrurile spuse pe nume.

Cei care te-au rănit în trecut, au sădit în sufletul tău teama de eşec… teama de dezamăgiri şi de abandon, de oameni care nu ştiu să iubească. Şi te-au făcut să îţi încătuşezi sufletul, să-l protejezi de aceia care doar cotropesc suflete şi care iau tot ce este mai frumos în ele, ca mai apoi să plece, lăsând în urma lor dureri, lacrimi şi întrebări fără răspuns.

Dar într-o zi, întâlneşti acea persoană diferită de toţi cei care ţi-au înşelat aşteptările… O persoană capabilă să te iubească şi să alunge toate fantomele trecutului care îţi bântuie sufletul pustiit. O persoană care, cu o simplă mângâiere va descătuşa toate lanţurile cu care ai încercat să îţi protejezi sufletul… O persoană menită să aducă în viața ta frumusețe și bucurii. O persoană care îţi va reda încrederea şi care îţi va reaminti cine eşti şi că meriţi să fii fericit şi iubit!

Chiar dacă am să cad, mă voi ridica. Şi o voi face ori de câte ori va fi nevoie, pentru că am în mine puteri nebănuite.

Chiar dacă voi pierde, voi recâştiga. Probabil că pierdem doar ceea ce nu trebuie să fie al nostru și pentru a dobândi ceva mai bun.

Chiar dacă uneori am să uit cine sunt, îmi voi reaminti. Şi mă voi redescoperi ca om cu fiecare pierdere a sinelui. Dar niciodată nu-i voi lăsa pe alţii să mă înveţe cine sunt.

Chiar dacă am să fiu părăsită, voi iubi. Nu mă voi teme să îmi ofer din nou inima şi nu voi trăi cu teama că fiecare poveste de iubire seamănă una cu cealaltă. Ştiu că există şi poveşti cu final fericit.

Chiar dacă am să fiu înșelată, eu voi ierta. Nu voi purta în sufletul meu încărcătura greşelilor celorlalţi şi nici ură.

Chiar dacă voi fi mințită, voi crede. Pentru că nu toți oamenii sunt la fel și pentru că nu toți au interese ascunse.

Chiar dacă am să fiu rănită, mă voi vindeca. Pentru că vor veni oamenii potriviţi care să îmi ofere mângâiere.

Chiar dacă voi fi dezamăgită, voi uita. Nu voi căuta să mă răzbun și nici nu voi permite nimănui să îmi ia bucuria de a trăi frumos.

A

Doar pentru că nu ai reuşit, nu înseamnă că nu eşti capabil. Doar pentru că o persoană anume nu te-a preţuit, nu înseamnă că nu ai valoare şi că nu există alte persoane care te vor iubi.

Dacă cineva te-a refuzat, dacă cineva te-a părăsit, sau dacă te-a dezamăgit, nu înseamnă că tu eşti vinovat. Nu înseamnă că nu eşti suficient de bun, de frumos, de valoros şi nu înseamnă că trebuie să te desconsideri şi să îţi pierzi încrederea în tine. Pleacă de lângă noi doar oamenii care nu sunt suficient de buni pentru noi, aceia nepotriviţi nouă, aceia incapabili să ţină pasul cu noi...

Nu lăsa niciun eşec şi nicio deziluzie să îţi ia încrederea în tine. Eşti o forţă, ai uitat?

Eşti bun şi frumos şi meriţi tot ce e mai bun şi mai frumos! Trebuie doar să te ridici, să te scuturi de praful dezamăgirilor şi să îţi urmezi visele...

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.

Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.

Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.

Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi te văd, nu te cunosc.

Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine…

Sunt oameni care, deși te mângâie și te îmbrățișează, nu te iubesc.

Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri…

 

 http://www.irinab.com/p/ganduri.html