Semnificațiile numărului doi

Fiind un simbol al opoziției, al conflictului, numărul doi semnifică realizarea echilibrului. Deoarece semnifică principiul feminin, numărul doi era în antichitate atribuit Mamei Cosmice. Numărul doi poate fi atât germenele unei evoluții creatoare, cât și al unei involuții dezastruoase. Numărul doi simbolizează dualismul pe care se sprijină orice dialectică, orice efort, orice luptă, orice mișcare, orice proces. Numărul doi exprimă deci un antagonism care din latent devine manifest. El poate semnifica o rivalitate, o reciprocitate ce poate fi aceea a urii sau a iubirii, o opoziție care poate fi contrară și incompatibilă sau, tot atât de bine, complementară. Orice lucru are aspectul său pozitiv (diurn) și aspectul său negativ (nocturn). O lege fundamentală în univers este aceea a permanentei interacțiuni dintre cele două forțe opuse ca sens, dar complementare, una pozitivă, masculină, solară, YANG, și alta negativă, feminină, lunară, YIN.

În cadrul triburilor din Mali, cifra dualității inițiale și a gemenilor este un simbol al unirii, al iubirii și al prieteniei. Doi este numărul diferențierii relative, al reciprocității antagonice sau atractive. Doi este motorul dezvoltării diferențiate sau al progresului, căci orice dezvoltare nu apare decât printr-o anumită opoziție. De asemenea, dacă personalitatea nu se afirmă decât prin opoziție, doi este principiul motor pe calea individualizării.

Simbolurile binare, sau cuplurile, se găsesc în număr imens în toate tradițiile. Ele sunt la originea oricărei gândiri, oricărei manifestări, oricărei mișcări. Expresii persane ce folosesc cifra doi sunt foarte numeroase și tind în totalitate să arate că virtuțile persoanei sunt dublate, înzecite sau amplificate la infinit. În simbolistica persană, cifra doi multiplică puterea. De exemplu, mesagerul cu doi cai semnifică o rapiditate foarte mare, un cort cu doua compartimente reprezintă confortul cel mai mare.

Numărul doi semnifică un dualism fundamental, considerat în tradiția africană, ca o lege cosmică, căci în om există atât moartea, cât și viața, atât binele, cât și răul. Trebuie, de asemenea, amintită opoziția dintre inferior și superior ce există în fiecare ființă și în relațiile sale cu ceilalți.

Semnificațiile numărului trei

 

Numărul trei este pretutindeni un număr fundamental. El exprimă o ordine intelectuală și spirituală, în legătură cu DUMNEZEU, cu universul și omul. El sintetizează tripla unitate a ființei vii. El rezultă din îmbinarea cifrei unu cu cifra doi, fiind în acest caz, un rezultat al împreunării dintre Cer și Pământ. Cel mai adesea, Numărul trei, primul număr impar, este Numărul Cerului, iar doi, Numărul Pământului, unu fiind anterior polarizării acestora.

Trei, spun chinezii, este Numărul perfect, expresia totalității, a desăvârșirii, căci nu i se poate adăuga nimic. El înseamnă desăvârșirea manifestării: omul, fiu al Cerului și al Pământului, completează marea triadă.

Expresia desăvârșirii este, în budism, Triplul Giuvaer sau TRIRATNA: BUDDHA, DHARMA, SANGHA. În tradiția hindusă, timpul este triplu (TRIKALE): trecut, prezent, viitor. Lumea este și ea triplă (TRIBHUVANA): BHU, BHUVAS, SWAR adică, pământ, văzduh și cer. Manifestarea divină are o triplă manifestare (TRIMURTI): BRAHMA, VISHNU, SHIVA, care reprezintă aspectele: generator, conservator, transformator. De asemenea, există trei tendințe în natură (GUNA): TAMAS (centrifugă sau de coborâre), RAJAS (tendința de expansiune), SATTVA (centripetă sau ascendentă).

Divinitatea însăși este concepută, în majoritatea religiilor, cel puțin într-o anumită fază și sub o anumită formă, ca triadă în care apar rolurile Tatălui, Mamei și Pruncului. Catolicismul propovăduiește dogma trinității, care  introduce astfel, în monoteismul absolut un principiu misterios de relații vii.

Trei este Numărul principiului masculin, în mai multe tradiții străvechi, fiind reprezentat printr-un triunghi cu vârful în sus. Triunghiul cu vârful în jos, însă, are o semnificație feminină.

Psihanaliștii, urmându-l pe Freud, văd în cifra trei un simbol sexual. În domeniul etic, cifra trei are o însemnătate deosebită. Aspectele care distrug credința sunt trei: minciuna, nerușinarea și batjocura. Trei sunt și aspectele care-l duc pe om în iad: clevetirea, împietrirea inimii și ura. Tot trei aspectele, însă, îl călăuzesc spre credință: rușinea, buna-purtare și frica de Ziua Judecății.

Cifra trei mai trimite și la nivelurile vieții umane: material, rațional și spiritual sau divin. De asemenea, trei sunt fazele evoluției mistice: purificare, iluminare și unire. Trei mai semnifică și depășirea rivalității (întruchipată prin doi). El exprimă un mister al depășirii, al sintezei, al reunirii, al împreunării, al rezolvării.

Pentru creștini, Numărul trei este perfecțiunea unității dumnezeiești: DUMNEZEU este unul în trei persoane.