Vis avut cu numarul 5

Semnificațiile numărului cinci

Semnificațiile numărului cinci provin din faptul că, pe de-o parte, acesta reprezintă suma primului număr par și a primului număr impar (2+3) și, pe de altă parte, că este mijlocul primelor nouă numere. El este un semn al unirii, număr nupțial, așa cum spun pitagoreicii. De asemenea, este și un număr al centrului, al armoniei și al echilibrului. El reprezintă deci, cifra hierogamiilor, unirea principiului ceresc (3) cu cel pământesc (2).

Cinci mai este și simbolul omului, căci, având brațele desfăcute, acesta pare dispus în cinci părți sub forma unei cruci: cele două brațe, bustul, centrul ce cuprinde inima, capul și cele două picioare. Cinci simbolizează totodata universul. Numărul cinci reprezintă cele cinci simțuri și cele cinci forme ale materiei.

În China, cinci este Numărul Pământului, fiind suma celor patru regiuni cardinale și a centrului, el reprezintă universul manifestat. Cinci mai este însă și suma numărului doi și trei, care reprezintă Pământul și Cerul în propria lor natură, conjuncția dintre YIN și YANG. Cinci mai este și Numărul inimii.

În simbolismul hindus cinci reprezintă conjuncția dintre doi (număr feminin) și trei (număr masculin). Este principiul vital, Numărul lui SHIVA, regeneratorul.

În cadrul budismului pot fi, de asemenea, observate cinci direcții (cele patru puncte cardinale plus centrul), cele cinci elemente (pământ, apă, foc, vânt, spațiu) și cinci feluri de cunoaștere. Cinci se dovedește a fi aici Numărul perfecțiunii integrate.

În America Centrală, cinci este o cifră sacră. În perioada agrară, el era simbolul numeric al zeului porumbului. În manuscrisele și în sculptura MAYA, el era adesea reprezentat printr-o mână deschisă.
La azteci, zeul numărului cinci (porumbul cel tânăr) este patronul dansului și al muzicii. Această funcție îl asociază cu dragostea, cu primăvara, cu aurora și cu toate jocurile.

Reluând interpretarea numărului cinci la străvechii mexicani, J. Soustelle punea în lumină ambivalența caracteristică acestui simbol. Cinci, afirmă el, este, înainte de orice, Numărul lumii prezente și al centrului crucii punctelor cardinale. De aceea, el simbolizează focul, însa sub dubla sa accepție: pe de-o parte, cea solară, legată deci de regimul diurn, de lumină, de viața triumfătoare, și, pe de alta, sub forma sa internă, terestră, legată de noapte și de drumul nocturn al soarelui negru, prin infern.

Sfânta Hildegarde din Bingen a dezvoltat o întreagă teorie a cifrei cinci ca simbol al omului. Omul se împarte, pe lungime, din vârful capului și până la picioare, în cinci părți egale și pe lățime, având brațele întinse, de la o extremitate a unei mâini la cealaltă, tot în cinci părți egale. Ținând seama de aceste cinci măsuri egale pe lungime și de cele cinci măsuri egale pe lățime, omul poate fi înscris într-un pătrat perfect. Astfel, cinci pătrate pe lungime și cinci pătrate pe lățime formează o cruce într-un pătrat, pieptul fiind locul de intersecție al brațelor crucii. Dacă pătratul este simbolul pământului, omul este ca o cruce în această lume, sau lumea este pentru el o cruce.

Pentagrama este emblema microcosmosului și a androginului. În miniaturile medievale, omul ca și microcosmos era adesea reprezentat cu mâinile și picioarele depărtate, spre a indica mai bine cele cinci vârfuri ale pentagramei. Numărul cinci determină deci structura omului.
Omul poate fi, prin urmare, înscris într-o pentagramă al cărei centru este sexul uman. Această pentagramă se află la originea semnului ideografic chinez care reprezintă Omul. Dacă omul se află cu mâinile și picioarele întinse, iar centrul său este sexul, atunci partea sa superioară este egală cu cea inferioară. Astfel, în jurul său poate fi trasată o circumferință ale cărei raze sunt cele două jumătăți ale trupului.

Numărul cinci simbolizează manifestarea omului aflat la capătul evoluției sale biologice și spirituale.