Starea de recunoştinţă profundă faţă de Dumnezeu Tatăl
 Foarte mulţi oameni obişnuiesc să se roage şi să îi ceară lui Dumnezeu Tatăl diferite lucruri, dar mai puţini îşi amintesc să-I mulţumească atunci când Dumnezeu le răspunde rugilor. Chiar mai puţini sunt cei care acceptă orice se petrece în viaţa lor cu seninătate şi Îi sunt recunoscători lui Dumnezeu chiar şi atunci când li se pare că nu primesc ceea ce se meritau. Dacă în relaţiile dintre oameni lipsa recunoştinţei sau incapacitatea de a mulţumi este o deficienţă de caracter, în schimb în relaţia cu Dumnezeu Tatăl am putea spune că, de fiecare când suntem nerecunoscători, cădem la o anumită încercare spirituală.

Este chiar foarte bine dacă ne obişnuim să Îi mulţumim în fiecare zi lui Dumnezeu Tatăl pentru tot ceea ce ne oferă, amintindu-ne de cel puţin 5-7 ori pe zi să ne exprimăm spontan şi sincer recunoştinţa faţă de El. O astfel de practică spirituală extrem de eficientă ne va ajuta să ne transformăm uluitor de rapid, dar pentru aceasta trebuie să avem deschiderea şi curiozitatea de a experimenta această metodă spirituală.

Atunci când ne manifestăm exemplar recunoştinţa faţă de Dumnezeu Tatăl, vom remarca imediat adevărul afirmaţiei că atunci când noi facem un singur pas către Dumnezeu,  El face 10 paşi către noi. De cele mai multe ori este suficient să manifestăm spontan şi sincer o stare exemplară de recunoştinţă, pentru ca imediat după aceea să simţim o inconfundabilă revărsare de Graţie Divină. În realitate, tot Dumnezeu este cel care ne copleşeşte cu daruri spirituale, chiar şi atunci când, în aparenţă, noi suntem cei care ne exprimăm recunoştinţa.

Este prin urmare esenţial să fim recunoscători mereu lui Dumnezeu pentru tot ceea ce avem şi pentru tot ceea ce se manifestă în viaţa noastră. Procedând mai mereu astfel, putem fi siguri că această atitudine superioară va avea chiar ea un efect alchimic benefic asupra întregii noastre existenţe. Bucurându-ne şi fiind mereu recunoscători lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care el ni le oferă, vom constata că acestea se vor multiplica apoi în avalanşă. Iubind lumina şi frumuseţea din fiecare floare, vom învăţa sa iubim splendoarea şi măreţia lui Dumnezeu, pe care le vom recunoaşte apoi în noi înşine, precum şi în toţi ceilalţi.

Dumnezeu ne dăruieşte permanent şi necondiţionat totul. Nu ar fi oare de dorit să răspundem şi noi, cât mai des şi cât mai conştient, nepreţuitului Său dar, întorcându-ne cât mai des inimile pline de recunoştinţă către El? Recunoştinţa pe care o manifestăm este însăşi măsura conştienţei noastre şi măsura a ceea ce suntem capabili cu adevărat să primim. Un suflet nerecunoscător este de fapt un suflet închis în faţa darului pe care Dumnezeu i-l oferă şi în situaţia închiderii sale singura alternativă este retragerea darului ce i s-a acordat, pentru simplu fapt că el nu îl poate primi. Deloc întâmplător, în popor se spune că „nemulţumitului i se ia darul“.

Starea de recunoştinţă este o „hrană“ spirituală tainică, o hrană subtilă de lumină pentru sufletele noastre, hrană ce va face ca ele să crească şi să poată să primească şi mai mult, alte noi şi noi daruri pe care Dumnezeu, în imensa Sa iubire şi compasiune, ni le oferă neîncetat.

 Starea de atemporalitate presupune ieşirea din timpul-durată, sau timpul văzut ca o desfăşurare cronologică ce merge de la trecut, prin prezent, spre viitor, şi intrarea în timpul eternitate, sau timpul existenţei divine. În fiinţa care realizează translaţia în atemporalitate are loc, simultan, transcenderea personalităţii individuale, a egoului şi revelarea esenţei ei divine, Sinele nemuritor Atman. Această stare apare în fiinţa noastră atunci când trăim plenar în momentul prezent. Eckhart Tolle o descrie astfel în cartea sa „Puterea prezentului“: „Când fiecare celulă din trupul vostru este atât de prezentă, încât o simţiţi vibrând de viaţă, şi când în orice moment puteţi simţi această viaţă ca fiind bucuria Fiinţei, atunci se poate spune că v-aţi eliberat de timp. A fi liber de timp înseamnă a fi liber de nevoia psihologică de trecut pentru a avea o identitate, şi de viitor pentru a atinge împlinirea. Aceasta reprezintă cea mai profundă transformare a conştiinţei pe care ne-o putem imagina.“