Trecem printr-o perioada de transformari energetice, in tot mediul spiritual se reflecta aceste valuri de energie printr-o multitudine de mesaje.Canalele de comunicare sunt deschise si foarte multe fiinte receptioneaza si disemineaza informatia.

Forme de energie constiente din Creatie, in functie de vizibilitatea sa, de intelepciunea pe care o au,de nivelul de intelegere al planului de ansamblu, transmit propriul punct de vedere.Dincolo de acesta, mentalul colectiv structurat intr-o anumita forma, da o nota specifica acestor mesaje.

Cu intrebarile acestea in minte ajung la Ierusalim la Sfantul Mormant. Acolo o alta lume, plina de liniste.Un preot batran, curata candelele de la Sfantul Mormant, murmurandu-si rugaciunile, desprins parca de lume.Toata atentia, toata concentrarea sa este in aceasta munca, facuta din suflet, cu mare daruire.Contemplandu-l parca coboara si in mine linistea.Cand termina, se indreapta catre mine si ma intreaba:" 

 

Ce te framanta? Ce nu iti da liniste?

Ii raspund eziutant ca stiu ca trecem printr-o perioada de transformari, de schimbari, ma intreb ce va fi, cum va fi, ii spun despre dorinta oamenilor de a se inalta, de a transforma aceasta lume intr-un loc al pacii si armoniei.

Preotul se uita la mine in liniste, adanc, apoi se uita spre treptele care urca spre Golgota,ofteaza si imi raspunde.

"Eu curat candelele, stiu ca prin munca mea si rugaciunea mea slujesc lui Christos, daca acel timp e sa vina, munca mea si rugaciunea mea, este cea care sta marturie pentru Inaltare.Curat candelele ca Lumina sa fie stralucitoare,mereu aprinsa pentru cei din jur,sa se bucure de stralucirea ei, bucuria lor este si a mea.Cand le ingrijesc simt ca si eu sunt tot o candela, grija mea este sa o mentin curata."

Ma ia impreuna cu el sa urcam treptele Golgotei.Spre deosebire de pelerinul obisnuit care se grabeste sa ajunga la locul crucificarii, preotul le urca foarte incet, fixandu-si atentia pe fiecare treapta,descoperind parca in ea, un mesaj ascuns.

Ma intreaba:"Ce iti spune tie fiecare piata pe care calci?"

Primul gand care imi vine in minte este:"Ma gandesc la Christos cum a urcat acum 2000 de ani, la suferinta lui, la iubirea lui, ma gandesc la Mama Sa."

Preotul zambeste si ma intreaba:"Dincolo de Christos pe cine vezi? Cine este in Christos, si in Mama Sa, si in piatra aceasta pe care calci?"

Nu este o simpla intrebare, simt cum reverbereaza o forta energetica prin cuvintele lui.De nenumarate ori am rostit numele lui Dumnezeu, dar in prezenta batranului, simt veneratia, nu pot sa rostesc numele in graba, inteleg Puterea Divina care se revarsa in noi cand invocam Prezenta Sa. Langa preot, Dumnezeu nu mai este pentru mine un concept al Omniprezentei, Omiscientei si Omnipotentei, o energie abstracta, este transpus in materie, iar omul de langa mine m-a ajutat sa Il simt aici, sa ma inalt pe un nivel al vibratiei in care sa traiesc experienta aceasta a Prezentei sale.

Totul se produce spontan, natural, de la sine fara sa fiu cufundata intr-o meditatie, sau rugaciune.

Il intreb:
-Parinte pentru omul zilelor noastre Dumnezeu exista, vegheaza, dar rareori il simtim printre noi si in noi.Pentru tine El este realitatea in care traiesti.

-A te gandi la Dumnezeu, pentru a incerca sa il definesti cu mintea, este un lucru, a trai in Dumnezeu, este altceva.

-Ce inseamna a trai in Dumnezeu?

-Din cand in cand, pe parcursul zilei, te gandesti la Dumnezeu, uneori incerci sa il cuprinzi cu mintea, eu stiu ca exista pretutindeni, dorinta mea este de a darui din Lumina pe care o revarsa prin mine celor din jur.

-Pentru un om obisnuit, existenta aceasta in care te rogi neincetat, in care faci din rugaciune un mod de viata, poate sa para o nevointa.

-Eu nu ma nevoiesc, ci fac ceea ce sufletul imi spune, aceasta este munca mea care imi aduce liniste si bucurie.Pentru mine cei aflati in nevointa sunt cei care se straduiesc sa indeplineasca niste lucruri impotriva parca a dorintei sufletului lor, pentruca asa au fost obisnuiti, sau asa li se cere.Cand faci ceva, orice ar fi acel lucru, si gandul tau este ca acea munca este o stradanie, un efort, gandul acela te indeparteaza de sufletul tau. Daca orice faci, oricat de greu si anevoios ar parea mintii omenesti, trezeste in tine bucuria, recunostinta, in acele momente Duhul Sfant coboara in tine si chiar daca celor din jur li se pare dificil, pentru tine cu Lumina Duhului Sfant in tine, nu este nici o greutate.Cand imi incep ziua primul meu gand este de multumire catre Dumnezeu, ii multumesc ca exist si ca ii pot sluji. Atunci cand orice ai incepe, rostesti din suflet:"Slava lui Dumnezeu!"cum crezi ca acel lucru ti s-ar mai pare anevoios?

Notiunea de "greu"este nascuta in mintea omului care gandeste ca este parasit de Dumnezeu, cand omul se trezeste si intelege ca Dumnezeu este in el, cand cheama Duhul Sfant si are incredintarea ca aceasta chemare a primit raspuns prin marea Sa Iubire, gandul ca este greu se destrama ca un vis.

Pentru Dumnezeu, pentru cel care a creat planetele, sorii, Universul, care a dat viata, cum crezi ca ar exista ideea de greu? Ce naste aceasta idee, este gandul separarii de El.

-Parinte exista legende care spun ca exista preoti, calugari care traiesc in pustiu, in manastiri izolate, SI care sfintesc tot ceea ce ating.Uniii coboara printre oameni, altii isi petrec viata in izolare.

-Exista, intr-adevar in locuri retrase, dar si in lume.Fiecare preot este o candela, de la care alti semeni isi aprind Lumina divina, exact cum se intampla la Paste.Cand vine timpul, un om ajunge la nivelul in care nu se mai percepe separat de Dumnezeu, si de semenii sai, in care traiesti cuvintele:"Eu sunt in Dumnezeu si Dumnezeu este in mine", si daca eu ca om traiesc unit cu aceasta Lumina Divina, eu doar multumesc pentru tot ceea ce primesc si ma rog pentru semenii mei, pentru ca acestia sa isi deschisa inima si sa il primeasca pe Duhul Sfant in ei. Duhul Sfant este rabdator, eL asteapta ca omul sa ii deschida poarta, eu daca pot ii slujesc pentru a il ajuta pe acel om sa se trezeasca la chemarea Sa.Sa stii ca un om fie ca este preot sau nu, prin harul de a il primi si gazdui pe Duhul Sfant in inima sa, trezeste si pe cei din jur. M-ai intrebat de acei parinti din pustie, sa stii ca Duhul Sfant umbla pe pamant prin oameni si printre oameni, trezindu-te il vei vedea oriunde, nu trebuie sa il cauti departe, priveste-l in oamenii care te inconjoara.

-Il simtim pe Duhul Sfant ca pe o stare de Gratie Divina? Cum recunoastem pogorarea sa in noi?

-Aici vad legatura cu credinta.Credinta este a inimii, mintea este cea care vrea sa stie: "Este acesta Duhul Sfant sau nu"? Miuntea vrea sa stie cum se simte, punand o eticheta, clasificandu-l. Duhul Sfant este Omnipotent, Omniscient, Omniprezent, Prezenta sa capata multe forme, in functie de nevoia acelui suflet.

Eu nu ma gandesc niciodata: "a venit oare Duhul Sfant la mine sau nu?", incep prin a multumi pentru ca deja s-a intamplat, prin aceasta imi linistesc zbuciumul mintii si imi pastrez inima deschisa. Mintea, uneori se teme, se indoieste, inima stie. Adu-ti aminte de cuvintele Lui: "Tot ceea ce eu pot face si voi puteti si chiar mai mult de atat."

-Cum ati explica credinta?

-A o defini inseamna a o ingradi cu mintea.Pentru mine credinta nu este un gand, un concept, este un mod de viata.Si aici poti sa gandesti credinta sau poti sa traiesti credinta.Cand o gandesti, ii dai o forma, o limitezi, incepi sa spui:" Pentru mine credinta inseamna sa fiu asa si asa si asa...", si daca nu poti fi ceva din ceea ce gandesti incepi sa te invinovatesti, sa suferi, si asa te indepartezi de Dumnezeu. Fii atenta la capcanele mintii, pentruca ea te poate indeparta de Dumnezeu, dar te si poate apropia.

-Si ce determina departarea sau apropierea?

-Atentia si discernamantul.Daca stau in liniste si reflectez: "Ceea ce eu am gandit despre credinta ma face sa simt pace si liniste sufleteasca, ma face sa rostesc din inima "Slava lui Dumnezeu"? Daca raspunsul este da, imi este de folos, daca nu ma cercetez pe mine de ce primesc ganduri care imi tulbura sufletul.

-Pentru tine personal ce este credinta, parinte?

-Este scara pe care eu urc in Dumnezeu.Pentru fiecare om aceasta scara poate arata altfel, ragazul pe care si-l ia pe fiecare treapta poate fi diferit. De pe fiecare treapta privesti, simti, intelegi altfel, te bucuri de viata pe fiecare treapta. Daca iti privesti viata ca o scara care duce catre cer, gandeste-te ca fiecare clipa este sacra, fiecare pas, si fiecare moment te duc catre Divinitate. Incet, incet, urcand omul se trezeste, incepe sa isi asculte sufletul, incepe sa fie recunoscator fara a astepta ceva in schimb, incepe sa se bucure din toata fiinta sa, doar pentru faptul ca exista.

Ai vazut cum merge un copil in primii ani de viata? Este sovaielnic, temator, face un pas, apoi se opreste, uneori cade, se ridica porneste din nou la drum, asa pornim si noi oamenii.Cand orice vine catre noi pe drumul vietii, putem multumi si rosti din inima:"Slava lui Dumnezeu!", atunci am dobandit mersul nesovaielnic.

-Despre rugaciune si Duhul Sfant, rugaciunea este chemarea Sa?

-El este pretutindeni,dar isi mareste puterea atunci cand este chemat.Gandeste-te ca ai o lampa, flacara arde in ea, dar poate fi marita.Si de ce maresti flacara unei lampi? Pentru a aduce Lumina iin jur.Asa si Duhul Sfant isi creste Puterea in om pentru a fi daruit si a lumina vietile altora.

-Fiecare om are o putere de rugaciune?

-Suntem toti potire prin care curge Duhul Sfant.Preotul il slujeste pe Dumnezeu, si prin Duhul Sfant care curge prin el, isi slujeste semenul, pentru ca semenul este tot manifestarea Duhului Sfant.Daca traiesti aceasta stare in care ajungi sa vezi tot ceea ce te inconjoara ca si potire ale Duhului Sfant,nu numai sa intelegi acest concept cu mintea, sa il simti, sa cauti, sa descoperi in fiecare om pe care il intalnesti prezenta lui Dumnezeu, atunci ai patruns o Taina Divina. Prin noi toti Dumnezeu se exprima pentru a sfinti materia, iar noi invatam sa ii recunoastem prezenta in toate formele sale de manifestare.

A il cauta cu mintea pe Dumnezeu, este ca si cum mergi legat la ochi, cauti dar fiind orbit.Revelatiile Divine nu vin cand sunt cautate cu mintea, vin din dorinta de a sluji, vin cand mintea tace, dar si tacerea aceasta vine intr-un anumit fel, pentru ca daca spui: "trebuie sa imi linistesc mintea ca sa il gasesc, ca sa comunic", de fapt gandul tau spune iti spune ca trebuie sa faci ceva anume ca sa il gasesti, neaga faptul ca este pretutindeni. Revelatiile Divine vin cand mintea tace de la sine, fara efort, fara stradanie.

-Cand se intampla aceasta?

-De exemplu atunci cand contempli ceva maiestos, poate fi un peisaj, poate fi o biserica, poate fi o opera de arta, trairea acea descrisa prin cuvintele "mi s-a taiat rasuflarea", in care doar te bucuri, te umpli de frumusetea a ceea ce vezi, si simti ca devii parte din ceea ce contempli, nu te mai simti separat, nu gandesti " sunt eu si muntele, lacul, locul sfant si acum trebuie sa imi linistesc mintea pentru a ma adanci in contemplare", totul se produce de la sine, doar existi. Poti sa ai acele trairi si in prezenta unui om, si in rugaciune, atunci esti una prin Divinul din tine cu Divinul care se exprima in acea forma. Si in acele momente nu mai esti preocupata sa iti explici notiuni, sa iti pui intrebari,nu faci planuri, nu mai exista nevoia, atunci doar existi.

 

 http://www.luminaindigo.blogspot.ro