"Purtaţi-vă crucea cu răbdare şi nu căutaţi să obţineţi fericirea pe care o oferă această lume.
 Tot ceea ce este măreţ în această lume apare ca o oroare în faţa lui Dumnezeu! Mai presus de orice, temeţi-vă de succesul lumesc, căci el înseamnă o mare capcană pentru spirit."
 Nu v-am lăsat nici un fel de avere. Singura voastră moştenire de la mine este sărăcia mea pământească! Nu fiţi însă supărate, ci bucuraţi-vă, căci dacă bogaţii acestui pământ ar şti ce imensă sărăcie înseamnă pentru spirit bogăţia terestră, ei s-a feri de ea ca de ciumă!
 Credeţi-mă, căci vă vorbesc acum din lumea de dincolo: cu cât crucea pe care o duce omul este mai mare şi mai grea, cu atât mai rapidă şi mai uşoară este tranziţia lui din această lume către cea a spiritului.
 Păstraţi această cunoaştere în inima voastră şi bucuraţi-vă, chiar dacă lumea vă va dispreţui, vă va batjocori şi vă va persecuta din cauza răutăţii inimii sale.
 De aceea, căutaţi mai presus de orice Împărăţia lui Dumnezeu, şi tot restul vi se va da cu surplus3.
 Fiţi însă cu atât mai fericiţi pentru cei care, la fel ca voi, sunt supuşi marilor încercări şi trebuie să-şi ducă crucea. Căci ei mor zilnic întru Christos, până când cuceresc moartea şi câştigă învierea la viaţa eternă, întru Christos.
 Fie ca aceste ultime cuvinte ale mele să fie moştenirea voastră în această lume. Deşi atât de preţioasă, nu vi se vor cere taxe pentru ea!
 Fie ca tot ce faceţi voi să fie o rugăciune vie în faţa Domnului, Cel care mi-a arătat o graţie atât de mare. Iubiţi-L, cinstiţi-L şi lăudaţi-L pe El, acum şi de-a pururi. Amin!
 Fie însă ca toate acestea să fie doar un sacrificiu adus la picioarele Domnului, şi fie ca iubirea mea pentru El să nu secătuiască niciodată! Deşi am suferit mult, nu mi-au lipsit consolările, care mi-au întărit inima şi m-au învăţat să trec peste cumplitele dureri fizice, în numele Domnului. Şi iată, acum am trecut peste toate acestea, prin marea graţie a Domnului nostru Iisus Christos, aşa că aştept acum că răbdarea care m-a ajutat de atâtea ori să trec peste suferinţele mele pământeşti să aflu care este voinţa preasfântă a Domnului în ceea ce mă priveşte. Fie ca întreaga mea iubire, slăvire şi adoraţie să se îndrepte numai către El, şi fie ca voinţa Lui preasfântă să se împlinească, acum şi de-a pururi!”
Unul din cei trei oameni în alb îi răspunde: „Dragă prietene, ce ai zice dacă Domnul – din cauza marii Lui sfinţenii şi a păcatelor tale – te-ar trimite direct în purgatoriu, conform credinţei tale, ca să te purifici acolo printr-o mare suferinţă? Ai mai lăuda oare şi acolo numele Domnului, cu toate marile dureri la care te-ar supune focul? L-ai mai putea oare iubi pe El?”
 Sărmanul: „O, dragul meu prieten! Sfinţenia perfectă a Domnului impune cu siguranţă o purificare la fel de perfectă a sufletului care aspiră să-L cunoască şi să-L zărească pe El! dar marea Lui înţelepciune şi bunătate ştie la fel de bine câtă durere poate suporta un suflet sărman, şi nu cred că va
aştepta prea mult de la el! Totuşi, dacă justiţia Lui solicită acest lucru de la mine, ca urmare a marii Lui sfinţenii, facă-se voia Lui preasfântă! Eu văd chiar şi în această acţiune iubirea Lui, care solicită această purificare a sufletului numai pentru ca acesta să devină demn să-l vadă pe Dumnezeu.
Domnul a fost dintotdeauna iubirea cea mai pură, şi deci bunătatea perfectă, şi tot ce face El este bine. De aceea, facă-se voia lui preasfântă, căci dacă eu m-aş ruga Lui pentru iertare şi compasiune, cu siguranţă acestea nu vor fi la fel de bune pentru mine cât ar fi decizia Lui iniţială, luată din marea Lui înţelepciune şi iubire. De aceea, spun acum, pentru totdeauna, în întreaga eternitate: Lăudat fie Domnul nostru Iisus Christos, singurul Domn şi Dumnezeu care guvernează alături de Tatăl şi de Sfântul Duh, din eternitate în eternitate! Lăudat fie numele Lui preasfânt! Facă-se voia Lui, acum şi de-a pururi!”
Christos este iubirea şi viaţa mea, şi chiar dacă judecata voastră mă va arunca în iad, nici acolo nu voi pierde
această iubire pentru El!
Chiar şi fără noi, Dumnezeu ar fi la fel de perfect cum este acum, căci noi am fost creaţi numai pentru a primi graţia, iubirea şi compasiunea Lui, şi nu pentru a-i face servicii de care nu are nevoie.

Priveşte într-acolo, către dimineaţă, unde se înaltă un munte nu prea înalt, dar iluminat de un soare splendid.
Acolo duce cărarea noastră, pe care o vom parcurge cât se poate de repede.
Odată aflat pe vârful acelui munte, vei putea percepe noul şi sfântul oraş Ierusalim, oraşul etern al lui Dumnezeu, al cărui locuitor în eternitate vei fi şi tu!”
Sărmanul: „O, frate, cât de infinit de glorioasă, de pură şi de divină este lumina acelei dimineţi, câtă splendoare există în forma norilor! Ce superbe sunt pajiştile şi copăceii pe lângă care trecem! O, lume celestă, cât de mare este frumuseţea ta! Pe lângă ea, frumuseţea pământului păleşte. Dar văd adevărate mulţimi de suflete care se îndreaptă către noi şi aud imnuri celeste de o mare frumuseţe! O, câtă armonie! Cine ar putea descrie armonia acestor sunete? Şi cât de puternic strălucesc cei care ne ies în întâmpinare.
Oare cum trebuie să arate Dumnezeu, dacă toate aceste mulţimi de oameni îi arată un respect atât de
mare, cunoscând sfinţenia infinită a Celui Unic, a lui Dumnezeu Atotputernicul? Oare vor putea suporta ochii mei, încă atât de orbi şi de rigizi, măreţia feţei lui Dumnezeu?” Dincolo de prag - Jakob Lorber
De aceea, feriţi-vă de aspiraţia egoistă către posesiunile lumeşti, către bogăţii, lux şi statut social, şi fiţi milostivi cu fraţii voştri mai sărmani decât voi. În acest fel, bătălia cu întunericul va fi una uşoară pentru voi!
Amin.
V-a vorbit despre toate acestea Domnul întregii vieţi. Amin. Amin.Amin.

De aceea, orice s-ar întâmpla, suportă totul cu răbdare şi recunoştinţă, plin de iubire faţă de Domnul, căci nu vei găsi adevărata Californie a vieţii decât aici, şi pentru totdeauna.
Noi ştim chiar din gura Domnului că cei care cred sincer în El pe pământ sunt crucificaţi, la fel cum a fost El, pentru a învia apoi împreună cu El la viaţa eternă.

3 Cel rău este Satana, sau lumea.