Dragostea nu moare - Maitreyi Devi

"Necazul este ca nu poti sterge nimic din ce s-a petrecut în viata ta. Tabloul ramâne asa cum a fost pictat. În literatura, scriitorul poate sa renunte la portiuni care nu sunt în armonie cu întregul, dar viata pastreaza totul, nimeni nu poate înlatura un singur rând macar, daca ar fi fost posibil, as fi sters cu toata puterea anul 1930 din viata mea. Sa-l las sa cada ca pe-o frunza de pe ramura vesnic verde a vietii mele; 1930, o frunza uscata ca dragostea mea pentru Mircea. Nu îmi mai amintesc fata lui, si chiar daca mi-o amintesc, nu mai simt nici durere, nici bucurie."

("Dragostea nu moare" de Maitreyi Devi)

"Atunci am înteles ca nimic nu dureaza în suflet, ca cea mai verificata încredere poate fi anulata de un singur gest, ca cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodata nimic, caci si sinceritatea poate fi repetata, cu altul, cu altii, ca, în sfîrsit, totul se uita sau se poate uita, caci fericirea si încrederea adunata în atîtea luni de dragoste, în atîtea nopti petrecute împreuna, pierisera acum ca prin miracol, si nu supravietuisera în mine decît un întârîtat orgoliu si o cumplita furie împotriva mea însumi."

("Dragostea nu moare" de Maitreyi Devi)

Timpul care a fost înapoi 

E acum înainte 

Faţa lui fără văl se acoperă cu o mătase-nstelată, 

Cine i-a dat veşmânt şi podoabă? 

Cum    s-a născut      spectacolul lui trecător? 

În     curgerea     pe nesimţite   a   timpului 

În    mişcarea   lui    fără formă  

Cine-nfloreste florile?

În fiece clipă noi forme apar  

Din    oceanul      pustietăţii 

Şi    cad    pe ţărmul neţărmurit. 

Valurile                            îmblânzesc    o   iluzie a morţii.

 Pe când scriam acest poem, 
nu am ştiut că ceea ce părea sfârşit poate reîncepe, 
că ceea ce părea bătrân întinereşte şi că înseşi noţiunile de tânăr şi 
bătrân sunt nişte iluzii.

 "Te-am văzut cu lumina ochilor în afara mea, 
atunci era lumină. 
Acum, când întunericul coboară, 
te văd înăuntrul meu". 
Poate cineva să vadă fără lumină? 
Există oare o altă licărire, 
în afară de licărul luminii pe care-l simte fiecare?

 "Nu mă părăsi, Învăţătorule, vino iar în inima mea. 
Nu mai am nevoie de nimeni. 
Nimic altceva nu am în viaţă. N-am avut niciodată. 
Acoperindu-mi trecutul, prezentul şi viitorul, prezenţata 
este o sărbătoare continuă. 
N-am uitat nimic. 
Oare stă în putinţa unui străin 
să-mi năruie astăzi liniştea printr-o conversaţie oarecare? 
Se poate stinge, poate muri 
lumina stelei mele polare? 
Mă voi prăbuşi pentru totdeauna?"

 Da, sigur, i-am spus. 
Acel om umple cerul de stele, 
pune cuvinte frumoase în gura noastră 
şi ne umple inima de-o dragoste duioasă. 
I-am recitat chiar o poezie: 
"Cerul meu se-mpodobeşte noaptea 
cu stele iar pădurile     înfloresc dimineaţa,  când  el  este cu mine".

  Dar îmi era foarte greu să-mi păstrez calmul. 
Neliniştea nu mă părăsise. 
Continuam să tremur în mine însămi. 
Asta nu trebuia să se întâmple. Astfel că am râs puţin - un râs cam forţat. 
Fata îmi vorbeşte despre sărbătorirea zilei mele de naştere. 
Mimez interesul, dar n-am chef să vorbesc despre asta. 
Nu ştiu cum, în decurs de numai câteva ore, 
perspectivele vieţii mele s-au schimbat într-atât. 
Prietenii îmi vor sărbătoriiziua de naştere, dar nici nu-mi pasă. 
Cu ce mă voi alege din respectul lor? 
Pot ei să-mi redea liniştea pierdută? 
În unda liniştită a vieţii mele, Sergui a aruncat o pietricică. 
Iar acum cercurile se lărgesc. Ştiu că asta nu se va sfârşi curând, 
speranţa de a-mi recăpăta calmul e încă departe. 
Munca, obligaţiile sociale, datoria faţă de naţiune - 
ducă-se toate la naiba!
Nu vreau nimic altceva, 
decât să mă întorc iarăşi în anul 1930. 
Să-l văd din nou.Mircea!Mircea!

Aici, oamenii îşi încep ziua salutând soarele.
 - Şi tu?
 - Eu am soarele şi înlăuntrul meu şi în afara mea, 
fără nici o deosebire; zi şi noapte, sunt în continua lui adoraţie.
 Mircea  mă  privea  clipind din  ochi.

"Dorinţa de a-ţi plăcea ţie însuţi este un capriciu,

 Dorinţa de a fi pe placul lui Krishna înseamnă dragoste "

 

 Ciripitul păsărilor are şi el un loc în viaţa lumii 

dar ele nu o ştiu şi nici nu e nevoie s-o ştie. 

Recită mai departe pentru plăcerea ta. 

Explicaţiile filosofice ale altora nu-ţi vor fi de nici un folos.

 

 Filtrată prin aceastăceaţă, lumina soarelui cădea asupra mea,

ţinându-mă caldă şi trează. 

Pe de o parte, am simţit prezenţa vie a unei mari personalităţi şi frumuseţea puteriisale creatoare, iar pe de altă parte 

o căutare a absolutului, căutarea cea veşnic fără de răspuns, 

care-şi juca umbra şi 

lumina deasupra minţii mele neastâmpărate, tinere şi clocotitoare.

 

 rebuie să întâlneşti tot felul de oameni, 

în  situaţii  dintre  cele  mai diferite, şi 

sunt singur că întotdeauna vei acţiona aşa cum se cere

 Cu puterea minţii a bunului simţ şi a bunătăţii din tine, 

vei putea face faţă cu seninătatetuturor vicisitudinilor vieţii. 

Crezi că trebuie să te ascunzi 

într-o gaură, pentru  că  prin  apropiere  sunt  şi  oameni răi?

 

 "Când timpul îşi va pierde. orele şi clipele"