Marea Evanghelie a lui Ioan, 111/12 (8)
 „Eu sunt Mântuitorul! 'Cum este posibil?', se întreabă fiinţele umane moarte şi oarbe, la fel ca o piatră. Eu vă răspund: Eu nu vindec trupul nimănui, dar dacă sufletul nu este prea prins în cătuşele cărnii, Eu îl eliberez şi trezesc, pe cât este posibil, spiritul dinlăuntrul lui. Spiritul fortifică pe loc sufletul, care devine astfel eliberat, putând să vindece într-o clipă toate bolile trupului, restabilind echilibrul acestuia. Acesta pare un miracol, dar în realitate nu este altceva decât metoda cea mai naturală de vindecare a trupului! Cine are, poate dărui; cine nu are, nu are nimic de oferit. Cine dispune de un suflet viu, care trăieşte în armonie cu spiritul şi cu ordinea divină dinlăuntrul lui, poate elibera şi sufletul fratelui său. Dacă sufletul acestuia nu este prea ingropat în carne (nu s-a identificat complet cu aceasta), el va putea fi trezit, vindecând apoi singur trupul bolnav. Dar dacă medicul însuşi are sufletul bolnav, mai mult mort decât viu, cum i-ar putea oferi el altui suflet ceea ce îi lipseşte lui însuşi?"