Dacă vreodată ţi se umplu obrajii de lacrimi şi ai nevoie de cineva care să te asculte, te rog să-mi spui. Nu ştiu dacă voi reuşi, dar îţi promit că voi face tot posibilul să îţi smulg un zâmbet şi să-ţi picur puţină linişte în suflet.
Ştiu că lacrimile sunt mai uşoare în doi...
Dacă vreodată vei dori o îmbrăţişare, o vorbă bună, te rog să-mi spui. Nu voi ezita să ţi le ofer.
Dacă vreodată vei uita cât eşti de preţioasă, te rog să-mi spui. Îţi voi aminti negreşit.
Dacă vreodată îţi vei pierde încrederea în oameni, dacă vei rătăci speranţa şi îţi vei lăsa visurile dragi în urmă, te rog să-mi spui. Te voi ajuta să le regăseşti.
Dacă vreodată îţi voi greşi şi nu îmi dau seama, te rog să-mi spui. Să nu mă laşi să greşesc în continuare, pentru ca peste câtva timp să vii să îmi arunci în faţă o întreagă listă cu greşeli. Nu aş putea suporta. M-ar durea prea tare.
Dacă vreodată voi avea eu nevoie de tine, pot să-ţi spun?