Hotul de timp

Am scris cu cateva zile in urma un scurt articol despre time management.
Acum insa mi-am dat  seama ca am facut, fara sa imi dau seama, o deresponsabilizare a celui care ar trebui sa isi gestioneze timpul.
Intrebarile puse in acel articol, de genul cine te retine la telefon, cine iti rapeste din timp, nu fac decat sa duca spre altcineva. Altcineva e de vina, cand, adesea, mai mult decat credem, avem aceasta posibilitate de a dispune noi insine de timpul nostru.
Suntem managerul acestei resurse.
Bun, si acest “panseu” al meu la ce ar fi de folos?
Daca ma voi opri din a da vina pe celalalt e un pas. Daca voi invata in ce situatii si cum pot spune cu fermitate da sau nu celuilalt e un alt pas. Daca voi deveni eu insami constienta de timpii morti, pierduti, lalaiti, e un alt pas. Daca voi descoperi in ce relatii, de o parte sau de alta, sunt timpi morti, deja ma calific pentru postul de manager de timp.
Time management inseamna sa stii sa spui stop atunci cand o relatie ( face to face, via email, telefon, messenger) nu e ok pentru tine.
De aceea, cred, ne este greu sa facem time management, deoarece nu gestionam timp, ci relatii:

• relatia cu un superior caruia simtim nevoia sa ii dam explicatii peste explicatii
• relatia cu un prieten care, la capatul telefonului, povesteste vrute si nevrute
• relatia cu un operator sau vanzator care incearca “sa ne combine”
• relatia cu un subaltern care se justifica si iti realoca tie sarcina pentru ca el nu stie cum sa faca
• relatia cu un parinte, care, in nevoia lui de control, suna de cateva ori pe zi.
• relatia cu noi insine, nehotarati cand vine vorba de a lua o decizie.

De aceea to-do-list-ul nu functioneaza intotdeauna, pentru ca stam in relatii si  timp cu oameni, nu cu puncte de bifat de pe o foaie.

 http://www.lauradumbrava.ro