Acolo la etaj stau eu. Si aceasta camera luminoasa este camera in care ma cuibaresc pentru o perioada nedeterminata. Casa e construita de tata (cap-coada sau..caramida cu caramida), iar camera este decorata de mine cu elemente adunate de-a lungul timpului..Covorul este vechi de vreo..15 ani as zice. E dinala cu franjuri ce trebuie pieptanati. Pacat ca eu am doar perie de par. Masa si scaunele tind sa cred ca sunt vechi de..20 de ani. Daca sunt cele pe care mi le amintesc eu cand abia puteam sa-mi stochez amintirile..Unul dintre scaune este cu un simt al umorului foarte tipic scaunelor vechi. Cand ti-e lumea mai draga te trezesti in nas. Un picior e pus de forma..dar ce forma! Banca de bambus nu este veche..O am de vreo 5 ani. Cand am luat-o, toti au ripostat”Ce o sa faci cu o banca?”. “O pastrez pentru cand ma mut la casa mea”. Ei bine, nu sunt chiar la casa mea, dar sunt fericita sa am o banca in camera temporara. Apoi, am presurile de unde am copilarit..Deci, vechi de vreo 20 de ani si ele. Toti au ripostat cand le-am luat “Ce o sa faci cu ele?”. “Le pastrez pentru cand ma mut la casa mea”. Asta era replica mea pentru orice “pastrare” a vreunui obiect care in aparenta nu avea vreun folos. Mai am cuvertura verde cu negru si perdeaua tot de unde am copilarit. Si masuta cu rotile (a-ha, cu rotile) cu care mama se lauda ca o are de 30 de ani.  Apoi, florile sunt flori pentru mortii morti, dar mie nu-mi pasa. Miros placut si-s foarte colorate. Plus ca mortilor chiar nu le plac florile. Mai ales daca nu le placeau cand erau vii. Iar eu sunt vie. Si imi plac florile. Si florile oricum mor, deci merita sa le culegi si sa le ai in camera. Chitarele nu sunt ale mele. Adica, pe una am daruit-o verisoarei mele ( o adolescenta care a invatat in 3 minute 3 acorduri si un ritm), iar cealalta este a unui bun prieten care mi-a dat-o sa am grija de ea pentru o vreme. O am de cativa ani. Si e perfecta.
Cam acesta este locul. E frumos, placut, prea ca la oras, prea bun pentru mine. E a nu stiu cata oara cand vad ca..nu conteaza locul, ci inima. Nu ce-i in afara, ci ce-i inauntru. Pentru ca sunt la sat unde e liniste, locuiesc intr-o casa luminoasa, timpul este de partea mea, natura ma inghite efectiv, exteriorul este limpede si senin. Iar inima mea..ei bine, uneori inima mea este cuprinsa de intuneric, tremura si plange, tanjeste, sangereaza, se ascunde, zbiara, isi smulge parul (hm..). Cred ca trebuie sa accept ca indiferent unde as fugi, ma iau cu mine. Oriunde m-as ascunde, tot cu mine ma ascund. Oriunde m-as muta si orice oameni as avea sau nu in jur, tot voi plange, tot ma va durea.  Suferinta se executa, nu se discuta .. cum spune poetul Ionatan Pirosca. Dar mai presus de toate, cred ca trebuie sa vad limpede ca desi nu exista acea odisee refugiu, acel loc spatial si temporal vindecator, Dumnezeu este.

Psalmul 138
1. Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut.
2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.
3. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.
4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea
5. Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta.
6. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge.
7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.
9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării
10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.
11. Şi am zis: “Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu”.
12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.
13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.
14. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.
16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.

 https://calatorinhar.wordpress.com/