Să devenim şi să rămânem artizanii propriei noastre fericiri!

Întotdeauna, fără excepţie, fericirea este o alegere conştientă! Haideţi să o facem zi de zi! Vom descoperi astfel că în afara nefericirii, nu avem nimic de pierdut.

 

Fericirea este mult mai uşor de descoperit decât credem, dacă o căutăm în locul potrivit. Fericirea şi nefericirea sunt stări de spirit şi nu sunt dependente în mod necesar de circumstanţe şi condiţionări exterioare. Ceea ce ne determină fericirea sau nefericirea este atitudinea noastră mentală şi reacţia faţă de acele circumstanţe. Prin urmare, pentru a rămâne fericiţi mai mereu, tot ce avem de făcut este să ne reajustăm atitudinile mentale, iar pentru aceasta trebuie să ne amplificăm puterea mentală şi puterea voinței.

De-a lungul timpului, tradiţiile spirituale ale omenirii au evidenţiat faptul că există în noi un izvor nesecat de bucurie, fericire, iubire, pace, putere şi înţelepciune. Acesta a primit diferite nume: „Sinele divin“, „Sinele adevărat“, „Sinele interior“, „Spiritul“, „Scânteia divină“, „Fiinţa interioară“ etc. La acest izvor trebuie să ajungem ca să cunoaştem adevărata fericire. Prin transformarea profundă a atitudinilor noastre mentale ne putem apropia de această sursă.

Marii înţelepţi ai umanităţii au avut întotdeauna o viziune dinamică asupra adevăratei fericiri, bazată pe înţelegerea profundă a faptului că aceasta se găseşte înlăuntrul propriului nostru Sine.

Psihosociologul Patricia Delahai a făcut un studiu interesant despre cei care reuşesc să fie fericiți aproape tot timpul, indiferent de piedicile care le apar în cale. Iată în continuare câteva recomandări esenţiale, extrase din mărturiile lor, care ne sunt de un real folos în acest demers interior de a găsi fericirea: să învăţăm să ne iubim pe noi înşine, să fim mereu atenţi la stările pe care le avem şi să căutăm să ne protejăm de efectele experienţelor nefaste sau mai puţin plăcute atunci când apar, să învăţăm să ne obiectivăm emoţiile, să ne bucurăm din tot sufletul de stările de fericire care ne apar spontan şi să întreținem relaţii armonioase cu cei din jur.

Se spune că înţelepţii au o lume comună, cea a fericirii, care este temelia pentru succesul deplin în orice aspect al vieţii. De-a lungul timpului, ei ne-au împărtăşit secretele fericirii interioare şi ne-au oferit ghidarea pentru o descoperi. Pentru a practica deprinderea de a fi fericiți ei recomandă în primul rând să învăţăm să identificăm obiceiurile care ne fură fericirea şi să ne facem bunul obicei de a alege fericirea în orice circumstanţe.

De-a lungul timpului, înțelepții ne-au atras atenţia asupra faptului că natura umană este plină de contradicții, că oamenii sunt tributari atât forţelor benefice, cât şi celor malefice, oscilând aproape întotdeauna între o fericire trecătoare şi nefericire. Prinşi în capcana impulsurilor care conduc către viaţă (Eros) sau către moarte (Thanatos), oamenii obișnuiți sunt de cele mai multe ori scindați între dorinţa de a-şi construi fericirea cărămidă cu cărămidă şi cea de a şterge trecutul, în acelaşi timp recunoscători că trăiesc, dar cu toate acestea niciodată mulțumiți.

Să practicăm fără încetare deprinderea de a fi mai mereu fericiţi

A şti cum să ne ridicăm moralul, atunci când trecem prin momente mai dificile, şi a-l menţine mai mereu la înălţime este ceva perfect posibil, chiar dacă uneori poate părea că este dificil. Asta nu înseamnă însă că de acum înainte, peste noapte, o să devenim „super-fericiți“. Viaţa cotidiană este o continuă provocare, şi ea ne oferă contextul ideal pentru ca noi să ne transformăm la modul profund. Putem obţine beneficii din orice problemă sau dificultate cu care ne confruntăm, dacă ştim să o întoarcem în favoarea noastră. 

Cum? Urându-i bun venit, adică acceptând-o, şi întrebându-ne ce mesaj aduce cu ea, ce am putea învăţa din ea. Noi ştim acum că există un motiv pentru orice și că nimic nu se petrece la întâmplare. Această atitudine ne va modifica radical punctul de vedere şi vom ajunge la convingerea că tot ceea ce ni se petrece în viaţă este numai şi numai spre binele nostru şi că am fost puşi de Dumnezeu exact în situaţia în care merităm să fim pentru a fi ajutați să creștem sau pentru a compensa o anumită KARMA.

A ne impune ideea că de acum înainte o să avem un moral mereu ridicat sau că nu vom mai putea de atâta fericire conduce direct la dezamăgire şi chiar la culpabilitate, pentru că vom vedea în curând că nu este chiar atât de simplu. A cultiva cu răbdare bunul obicei de a urmări să învăţăm din tot ceea ce ni se petrece este un bun punct de la care putem pleca în căutarea fericirii.

La ora actuală se promovează ideea că fericirea este un bun pentru care trebuie să muncim, că ea se câștigă cu prețul unor mari eforturi de voinţă pe care trebuie să le orientăm asupra noastră înşine. Această concepție ne poate face însă să ne încrâncenăm şi mai mult în căutările pe care le întreprindem pentru a deveni fericiți. De fapt, tot ceea ce trebuie să facem este să ne reamintim că natura noastră esenţială este însăşi fericirea pură. Ni se spune că suntem umani, deci inconstanți şi imperfecți, când de fapt am fost făcuți după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Fiecare fiinţă umană merită să trăiască din plin fericirea intensă şi copleşitoare atunci când acţionează fiind însuflețită de iubire, la unison cu Legile Divine.

Marii înţelepţi ai lumii au afirmat de-a lungul timpului că noi oamenii, chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, am fost creați de Dumnezeu pentru a fi fericiți. Numai fiinţele umane care sunt profund fericite, din ce în ce mai des, au dreptul să spună: „Fericirea profundă pe care o trăiesc arată totodată că împlinesc una dintre Voile lui Dumnezeu pe Pământ.“ Merită să ne dăm seama că toţi sfinţii, toţi marii înţelepţi, toţi cei care sunt drepți, ca să spunem aşa, în faţa lui Dumnezeu, au fost şi sunt profund fericiți. Prin urmare, merită să reținem că a trăi stări copleşitoare de fericire este întotdeauna ceva divin şi totodată firesc pentru fiecare fiinţă umană.

Se spune că bucuriile noastre sunt capricioase, dar este necesar să știm că se petrece la fel şi cu suferinţele pe care le trăim. Plăcerea şi durerea sunt cele două feţe ale aceleiaşi monezi. A înțelege profund acest aspect ne ajută să învăţăm să percepem plăcerea acolo unde alții văd doar durere. De exemplu, revedem o rudă foarte dragă cu ocazia unei înmormântări în familie: este o plăcere. Sau: o prietenă apropiată anulează în ultima clipă întâlnirea mult așteptată de noi; aceasta ne contrariază pe moment, însă ne dăm repede seama că astfel vom avea mai mult timp pentru noi, că ne vom putea răsfăța cu o baie pe cinste sau făcând ceva ce tot amânam de ceva vreme.

Fiinţele umane care au mai mereu moralul ridicat sau, cu alte cuvinte, sunt preponderent optimiste, văd de cele mai multe ori jumătatea plină a paharului și nu pe cea goală. Este vorba despre o alegere spontană, conştientă, pe care ei obișnuiesc să o facă în situațiile mai dificile, despre o capacitate alchimică lăuntrică extraordinară de a transforma, metaforic vorbind, plumbul în aur. Dar nu numai această alchimie interioară este ceea ce îi caracterizează. De fapt, ei au grijă de starea lor de spirit aşa cum alţii au grijă de starea lor de sănătate. Luând exemplul lor, ar trebui să ne întrebăm cât mai des cu putință cum să facem să trăim în mod constant stări benefice, constructive pentru a fi mai mereu plini de resurse interioare aparent nebănuite, şi evident să găsim şi soluțiile pentru a face aceasta.

De aceea ar trebui să ne propunem ferm să nu mai permitem să întreținem gânduri nocive care să ne tulbure pacea interioară şi echilibrul lăuntric, și să urmărim constant să eliminăm gândurile secundare, perturbatoare şi aşteptările anticipative care ne-ar putea afecta în vreun fel mulţumirea lăuntrică. Este necesar să devenim totodată conştienţi că aceste aşteptări ne pot aduce cel mai adesea nefericirea, care este determinată nu de situațiile cu care ne confruntăm la un moment dat, nu de oamenii din jur, ci chiar de propria noastră persoană.

Atunci când simţim că ceva nu este în regulă cu noi (nu dormim bine, suntem anxioşi, irascibili etc.), este bine să ne oprim imediat şi să ne punem următoarea întrebare pentru a ne obiectiva: „Ce se petrece cu mine?“ Următorul pas este să începem să facem curat înlăuntrul nostru pentru a îndepărta acele stări penibile. Pe scurt, să aplicăm permanent un fel de igienă lăuntrică a bunei dispoziţii, tot la fel cum respectăm o anumită igienă personală elementară. 

Să devenim şi să rămânem întotdeauna suveranii propriului nostru univers lăuntric

Viaţa are suişurile şi coborâşurile ei. Tot ceea ce trebuie să facem este să devenim conştienţi de ele. A avea o bună priză de conştiinţă asupra a ceea ce se petrece cu noi (din punct de vedere fizic, emoţional, mental şi spiritual) în fiecare clipă este un pas foarte important pe care trebuie să-l facem. Aceasta înseamnă să dobândim o bună cunoaştere de sine. Vom ajunge astfel să putem spune cu precizie: acum trăiesc o stare de fericire, de încântare, de compasiune, de iubire profundă, de altruism, de pace profundă sau, dimpotrivă, o stare de tristeţe, de dezamăgire, de nelinişte, de gelozie, de plictiseală, de teamă, de mânie, de îngrijorare, de neîmplinire, de egoism etc. Capacitatea noastră de a ne identifica stările mai puţin benefice trebuie să fie dublată de un anumit optimism care să ne ajute să găsim soluțiile de ieșire din situațiile respective. Este foarte important să nu ne pierdem speranţa şi să fim convinşi că niciodată nu ni se dă mai mult decât putem duce.

Să căutăm plini de curiozitate, perseverenţă şi răbdare, și să punem mai mereu în aplicare mici strategii pentru a rămâne optimiști. Dacă ştim că suntem încă, de exemplu, hipersensibili, emotivi şi uşor de demoralizat, este de dorit pentru început să evităm situațiile sumbre, pesimiste sau demoralizatoare. Dacă nu vom avea grijă de buna noastră dispoziţie, ea va tinde să dispară.

Există uneori situaţii în care este suficient un mic detaliu pentru a ne demoraliza, aşa că este mai bine să învăţăm să ne protejăm. Forţa noastră constă în a avea o viziune realistă, obiectivă asupra propriei fiinţe, în a ne cunoaşte şi a ne accepta propriile slăbiciuni, chiar dacă uneori poate părea dificil. A ne recunoaşte neajunsurile este deja primul pas către îndepărtarea acestora.

Există totodată şi așa-zisele victime ale „atitudinii pozitive“, care ajung să-și reproșeze faptul că nu sunt aşa cum trebuie să fie şi care devin deprimate din această cauză. Deşi ele ştiu, teoretic vorbind, că au tot ce le trebuie pentru a fi fericite, din păcate nu ştiu să se folosească de ceea ce au. Astfel de fiinţe îşi fac singure rău, hrănind o idee utopică despre fericire.

Alţii găsesc că merită să sufere, să primească „palme“ de la viaţă sau să trăiască „o mare nefericire“ pentru a învăţa să aprecieze ceea ce au. Însă psihologia umană este mult mai complexă decât această viziune simplistă despre fericire pe care o au mulţi oameni obişnuiţi.

Ştim cu toţii că suntem totuşi tributari impregnărilor subconştiente. Obiceiul de a ne îngrijora sau orice alte obiceiuri nefaste se ridică asemenea unei caracatițe din adâncurile oceanului subconştientului, distrugându-ne pacea interioară. Există motive obiective pentru a fi fericiți, dar şi blocaje subiective, ascunse, ocultate, care ne tulbură fie că vrem, fie că nu vrem.