marți, 17 martie 2015

Primavara

Astept primavara.
Nu am un anotimp preferat. Fiecare anotimp il gust din plin ca un fel de poezie scrisa cu multe culori si emotii de mana Creatorului.
Primavara e copilarie in suflet. E voie buna, miresme de nunta, limpezirea ochilor, incalzirea inimilor, imbarbatarea genunchilor istoviti, frunti descretite. Picaturi de cip-cirip, aritmii placute, haine imbracate si dezbracate in decurs de cateva minute, soare cu dinti, nori dansatori, inserari romantice, picioruse de domnisoare jucause, chitarist la colt de strada, dispozitii sus-jos, titirezi si licurici sau macar carabusi. Dar..ce-mi incanta cel mai mult inima acum e gandul la tolaneala pe iarba.
Undeva, departe de forfota lumeasca, unde doar gazele ciudate si imprevizibile, pasarile albastre pe care le poti vedea doar cu coada ochiului si soarele, imi sunt intimi. Tolaneala de primavara.
Prima intalnire cu iarba..ahhh, sunt ca un husky in zapada.
Pamantul inca-i umed, iarba e incalzita numa` bine de soricelul cu dinti, e multa tacere si cantare in acelasi timp, e emotie. Da, astept!
Astept atat de multe lucruri sa se intample.Parca timpul a murit de ceva timp..de cand am toata vesnicia in bratele blandului Pastor parca toate se intampla cum trebuie.
Nu-i graba, ah, nu-i graba in Hristos.
Nu alerg sa trec pe verde, nu alerg nici dupa autobus, nu alerg sa ajung la intalnirea cu x, nu ma grabesc sa-mi termin treburile si nici sa-mi fac altele, nu ma mai grabesc sa raspund la mailuri si nici la telefon, nu ma grabesc sa ajung in ziua de maine si nici sa ajung in primavara.
Nu ma grabesc sa spun ce-am in gand, nu ma grabesc sa iau decizii, nu ma grabesc sa traiesc si nici sa mor.
E un vesnic azi.
Dar nu un azi de genul “carpe diem”..”carpe diem” e pentru cei care nu mai au mult timp de trait sau care au zilele numarate. Eu nu le am. Ah, nu le am.
Cel ce numara zilele oamenilor este Cel care promite vesnicie celor care-L iubesc.
Astept cu rabdare orice-i de asteptat, dar traiesc ca si cum n-as astepta nimic, caci in azi e o Voce Blanda care-mi mangaie sufletul..si-mi e suficient.

 https://calatorinhar.wordpress.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu