Doamna Miracolului: Jain Gopal Lasa lumina sa triumfe

Nu exista doi in universul experientei: "Ai putea sa-mi spui cat de mult ma iubesti?", m-a intrebat ea. Dupa ce m-am gandit o vreme, am zambit incurcat: "Nu, nu cred." "Cum ar fi sa spui celorlalti despre iubirea ce mi-o porti? Si daca ai face-o, cat de exact ai putea descrie aceasta iubire?" Intrebarea m-a facut sa realizez atunci ca cele mai intime experiente nu ar putea fi povestite. Bucuria impartasita este asemeni luminii reflectate de luna. Toate descrierile trebuie umplute de culoare. Desi ele sunt minciuni, in mod paradoxal nu sunt neadevaruri. Efortul fiind real, efectele sunt considerate sincere. Arta si toate expresiile si sunt descrieri limitate ale adevarului nelimitat. Adevarul nu poate fi exprimat prin cuvinte. M-a privit cu atentie, apoi mi-a spus:"Copilul meu, nu exista niciodata doi in universul experientei. Ea este indivizibila, pentru ca, desi la o experienta pot participa doi oameni, impactul acesteia asupra lor nu va fi identic. Experienta este strict personala. Impartasirea bucuriei este intotdeauna o incercare nereusita pe deplin, deoarece bucuria reala se autoreveleaza. Prietenii adevarati se recunosc. Prietenia face fiinta umana transparenta. Un prieten va observa si va simti fricirea ta, precum lumina soarelui ce straluceste din spatele norilor. Oamenii se afla intr-o comuniune minunata cu bucuria atat timp cat nu li se cere sa vorbeasca despre ea, si aceasta este mai evident atunci cand sunt constienti ca nu pot impartasi realizarea personala. Gandeste-te la bebelusi, la cei care nu vorbesc. Ei comunica prin felul in care stralucesc, iar mamele lor ii inteleg. Noi suntem asemenea unor copii in ochii Mamei Divine si doar ea ne poate intelege starile. Comunicarea tacuta este suprema stralucire a iubirii. Ceea ce este nespus este intotdeauna mai tandru decat ceea ce este spus si, in mod cert, mai clar. De aceea, in repetarea unei mantra trebuie ascultata tacerea. Nici macar limba nu trebuie sa se miste." Toate drumurile duc in Paradisul interior: "De ce atatea ritualuri, daca nu e nevoie sa ne "demonstram" iubirea? De ce atatea flori, ghirlande, clopotei si incantatii? Este Mama Divina surda? Are Ea nevoie de toate aceste rugaciuni?" "Oamenii fac adesea lucruri care sunt mai degraba pentru ei insisi decat in beneficiul celui adorat. Asemenea practici vin in ajutorul lor asa cum carja il ajuta pe cel batran si anchilozat. Accepta-le ca fiind niste insotitori necesari, niste ajutoare pentru atingerea idealului, dar nu le da foarte mare importanta, uitandu-ti scopul spiritual. Atunci cand cineva vrea sa cuprinda cat mai multe intelesuri in cuvinte putine, va folosi expresii poetice. Cam acelasi lucru sunt mantra-ele si imnurile. Poetii si scriitorii stiu ca, spunand totul, ramane totusi ceva nespus. Deocamdata literatura este, din pacate, doar un prunc." O priveam, fiind foarte atent la remarcile sale. Si eu obisnuiam sa scriu scurte povesti si poezii. Ea a continuat: "Ii adresam omagii in flori si frunze, foc si apa. Acestea sunt metode prin care dam valoare si inteles lucrurilor pe care le consideram izvoare ale valorii si intelesului. Nu am fi adus omagii daca noi insine nu le-am cauta. Intreaba politicienii. Si ei primesc ghirlande. Intreaba-i pe cei care celebreaza sarbatorile diferitilor sfinti, Craciunul sau Sfantul Valentin. Oamenii glorifica si umplu de romantism aceste momente simtind ca in acest fel Il multumesc pe Dumnezeul lor. Nu poti spune ca ideea aceasta este superficiala. Asa cum am zis, acestea sunt necesare ca ajutoare. Aceste daruri oferite prin intermediul muzicii, cuvintelor, flacarilor, lumanarilor, apei mancarii si chiar prin cel al banilor, isi au scopurile lor psihologice. In general, ele elimina anumite blocaje mentale si emotionale. Ritualurile sunt de un real folos mai ales celor care nu se pot raporta direct la Dumnezeu. Sper ca intelegi acum locul important pe care-l ocupa ele in viata omului. Niciodata nu subestima riturile, dar sa-ti amintesti sa nu le supraevaluezi." Tacerea e suprema stralucire a iubirii: "Sa nu-ti pese de ceea ce spun ceilalti despre actiunile tale intime. Unde dispar acesti judecatori ai tai atunci cand tu vorbesti cu mine? Te deranjeaza ei cu ceva in timpul intalnirilor noastre? Atunci cand lumea merge la culcare, stelele se trzesc. Atunci cand stelele par sa dispara, se trezeste lumea. Asa se explica faptul ca tacerea noptii ne apare mult mai profunda decat linistea zilei. Oamenii obisnuiesc sa considere sfintii ca fiind niste pustnici. Totusi, ei sunt cei mai interesati de viata si de ceea ce urmeaza dupa ea. Ei prefera tacerea cea profunda a noptii, moment in care ii protejeaza, prin meditatie, pe cei care dorm. El este tacere, iar tacerea poate fi foarte elocventa, copilul meu, asa cum o multime de oameni poate fi totusi caracterizata de singuratate." Mi-am amintit cu cata circumspectie era privita de catre vecini tacerea atenta a Doamnei Miracolului. M-am rusinat extrem de tare, fiindca am determinat-o sa vorbeasca atat de mult. O intrebasem despre tacere si secrete, iar acum imi parea o intrebare naiva. De ce trebuie sa luptam interior pentru a gasi permanent explicatii. Dar ma mai framanta ceva, si ea mi-a observat nelinistea. "Daca vrei sa ma intrebi ceva, fa-o, pentru ca sunt pe punctul de a te conduce catre cele mai profunde revelatii ..

Poarta sarutului

"Vine o vreme cand visele noastre nu mai incap in sufletul unuia singur... Pornim atunci pe o poarta a sarutului ce ne deschide drumul catre o lume in care pana si lacrima se pierde, devenind cerc. Totul depinde de pasii nostri risipiti doar in doi, de rabdarea, de intelegerea si, mai ales, de dragostea noastra. Iubirea este singura in masura sa ne arate drumul catre acea poarta mereu deschisa. Unii dintre noi mai cred in ea... si mai rostesc din cand in cand, cu sinceritate, privind in oglinda ochilor iubiti: "Atat de mult te iubesc incat simt ca lumea aceasta ne strange si trebuie sa devenim nemuritori"."

Stiu ca durerea o poti invinge numai daca o accepti si o infrunti,daca o ignori iti patrunde adanc in suflet fara sa stii. Dar mai stiu un alt mod de a invinge durerea... Intr-o zi m-am trezit visand ca sunt intr-o lume identica cu lumea in care traiesc,dar in care singurul sentiment care exista e iubirea.Din cand in cand, reveneam in realitate pentru a rezolva problemele cotidiene,apoi ma intorceam in lumea mea...cei care in realitate aveau priviri reci,aici imi zambeau...in lumea mea nu exista durere sau resentimente,oamenii isi zambesc pentru ca se iubesc...ma simt fericita si implinita,dar trebuie sa ma intorc si in realitate.Dupa un timp,incep sa vad realitatea altfel...dintr-o data le vad ochii celor din jurul meu sclipind de iubire,desi au aceeasi expresie a fetei,ma plimb pe strazi si ii privesc uimita,chiar si cei care fac rau altora au in priviri o scanteie de iubire...

O zi in orasul Ei - o zi din trecut

A incepe dimineata citind o carte fascinanta, la o ora in care altii se indreapta spre locuri in care isi vor petrece o mare parte a zilei. Pt. Ea citirea cartii o face sa simta si mai mult ca va fi o zi frumoasa. Mai deosebita ca celelalte. De ce simtea oare asta? nici Ea nu avea sa stie,decat atunci. Citea...cand dimeneata i-a fost incalzita de prezenta prietenei Ei dragi.O fiintza divina,f frumoasa,o puritate ce i se citeste pe chip...O fiinta careia ii simti caldura,bunatatea,daruirea cuvintelor ei din tot sufletul facandu-te sa te simti minunat. Povestind intr-o ambianta in care din clipa in clipa te bucurai si mai mult de ceea ce esti, de faptul ca existi.. Au pasit amandoua pe usa, fiecare indreptandu-se intr-o alta directie. Imbratisandu-se si bucurandu-se pt. clipa in care se vor revedea. Ea se indrepta sa parcurga drumul care o va duce la o alta fiinta draga ei,pe care nu o vazuse de mult timp. Simtea fiorul reintalnirii,a povestilor pe care i le va povesti.A ajuns in fata unei case f simple, simplitatea ei redand bucuria vietii prin jocul plantelor,al naturii care respira..S-au privit,si-au zambit si s-au strans puternic in brate.Au asteptat multe luni acest moment si s-au bucurat la fel de intens de el.I-a prezentat casa,o casa in care si-ar dori sa locuiasca.Avea doar doua camere amenajate cu bun gust si stil. I-a aratat fotografii cu locuri minunate ale Europei,spunandu-i ca a ramas impresionata de Croatia,o tara in care domina linistea,armonia,frumusetea cladirilor facandu-te sa simti inaltimea imprejurimilor.Se simteau minunat,in fiecare cuvant rostit fiind sufletul lor,ceea ce au trait,traiu.amintiri,locuri,oameni.I-a spus de casatoria cu iubitul sau de anul viitor,de faptul ca isi doreste un copil.Isi doreste sa fie mama,de proiectele sale.De stabilirea intr-o alta tara.O privea si era fericita pt EA.Este si va ramane o fiinta f frumoasa,f inteligenta,avand acel sharm al ei specific si unic.A urmat o plimbare pe strazile clujului,despartindu-se in fata agentiei,de unde si-a cumparat bilet pt intoarcerea ei in orasul in care locuia. Si-au luat ramas bun,dar nu pt. mult timp. Ea a plecat... in gand ramand imaginea Ei, ceea ce a devenit,ce mult s-a transformat...cat de repede au trecut anii,doar acum erau liceene si acum Ea se va casatori. Se indrepta spre statie.A asteptat o vreme,vazand ca nu vine nimic,a traversat pe cealalta parte luand de acolo un alt mijloc de transport.Statea sii astepta...se gandea nici Ea nu stie la ce,pur shi simplu astepta cand tacerea i-a fost intrerupta de o batranica. S-a apropiat de Ea,spunandu-i: "te rog sa ma ajuti sa urc acest bagaj in masina pe care o astepta shi ea".I-a raspuns da,nu este nici o problema,va ajut. A inceput sa vorbeasca cu ea,zicandu-i ca i-a cerut un ajutor unui el,care a refuzat-o si a jignit-o...A sosit si ceea ce asteptau,intinzandu-i bagajul care era mai curat."Ti se potriveste acesta nu celalalt,esti eleganta,fiind replica sa. "I-a zambit simtind sinceritatea,linistea ce emana din fiinta ei...I-a spus :"aseaza-te langa mine" .. I-a marturisit ca nu-i place acest oras,ca abia asteapta sa plece.A intrebat-o de unde este? I-a raspuns ca locuieste in bucuresti,si ca, este in cj din luna iulie. Dar deja s-a saturat,spunandu-i ca este prea linistit. Ea iubea agitatia si o intelegea. Fiecare dintre noi ne simtim in lumea noastra doar in anumite locuri. terminase facultatea de drept in bucuresti,a lucrat la o banca tot acolo, si a avut doi soti, ambii au decedat si acum locuieste singura in orasul in care agitatia ii dadea putere sa mearga mai departe. Fiecare suntem altfel,percepem viata intr-un alt mod.. Intr- o italiana diafana i-a rostit: "esti frumoasa,ce ochi minunati ai. sunt verzi?,nu,nu sunt albastri!Doamne f eleganta si rafinata" I-a multumit,o privea. i-a simtit cuvintele sale atat de profund.Era si a fost f frumoasa batranetea nefiind o piedica pt. ea sa nu exprime prin stilul ei non-conformist ceea ce simtea,traia in acele clipe...A tb sa plece,nu inainte de a-i spune sa ramana mereu asa cum este.I-a sarutat mana...este rece,dar o incalzeste caldura sufletului tau...Frumoasa care a vb cu mine se numeste...I-a spus numele sau,simtind la coborare o fericire. Si-a spus, nu intamplator am traversat pe cealalta parte.Tb sa o intalnesc pe Ea,pe Ea o batranica cum poate multe si-ar dori sa ajunga peste cativa ani. Stia ca i-a fost daruita aceasta intalnire,sa vb. atat de deschis si atat de multe intr-un timp f scurt. O Ea care va ramane in sufletul sau,o Ea misterioasa,o Ea careia i-a simtit blandetea,o Ea cu un suflet delicat,pur,sincer ..

Prezentul in visarea timpului

Ne intrebam unde ne indreptam uneori.. Putem afla raspunsul,putem sa-l intuim...Pot spune ceea ce cred acum. Nu se poate sti, ne putem imagina dar ce se va intampla daca imaginatia noastra nu va fi cea dorita de noi. De aceea am ales sa traiesc prezentul, sa simt ce inseamna trairea lui la cel mai inalt nivel. Inseamna sa fii acum aici, sa scrii ce simti. Daca as spune ca locul meu este intr-un baldachin presarat cu petale de trandafiri..Culoarea fiind asteptarea Lui...un El care iti taie respiratia prin privirea Sa... Floarea "de nu ma uita" era cea presarata in apa cu care facea baie...Ea...,in fiecare seara.. Asteptandu-l la lumina lumanarilor,privindu-l si spunandu-i ca sufletul ii apartine. Poate s-o inunde cu iubire, poate sa o invetze viata pamanteana...sau poate vrea doar sa o invete cunoasterea limbajului lumii Lui.. Poate este atat de real incat nu s-a trezit din vis, visul trait in acel baldachin..

Intalnim oameni care ne duc intr-un alt Univers, ii privim in ochi si ne vb. prin ei, ne cheama sa ne bucuram alaturi de ei.. sunt adevarate "miracole" pe care Divinul le-a daruit, sa te iubeasca, sa te faca sa radiezi de iubirea Sa, de fiecare gest al celui pe care tocmai il simti si este tot mai aproape de sufletul tau.. Ce altceva ti-ai putea dori de la astfel de "oameni miraculosi". Ei sunt cei care se daruiesc in totalitate si se abandoneaza iubirii ..

O poveste scrisa candva, in timp, dintre un El si o Ea

Era intr-o seara cand Ea se reintorcea acasa (plecase de multa vreme).., se gandea pe drum ca si-ar dori sa se reintalneasca cu o anumita persoana, simtea asta si nu mai spera ca se intample o minune pana sa ajunga acasa. Astepta intr- o statie,privea oamenii care erau atat de grabiti, or fi vrand si ei sa ajunga la casele lor.. Statea si astepta,dar, Ea nu stia ca are sa vina acea persoana.. a trecut f putin timp si a aparut..l-a privit in ochi si l-a imbratisat strans la pieptul ei, soptindu-i la ureche:"tu erai.." Traia acele clipe alaturi de El, nestiind ca seara abia acum va incepe. Au plecat spre casa amandoi,au povestit nu f multe dc. nu le place sa vb. in public despre ceea ce s-au mai intamplat in vietile lor. El a invitat-o sa ia cina impreuna, a stat putin pe ganduri si Ea a fost de-acord; a uitat ca trebuia sa ajunga acasa, ca va avea probleme din aceasta cauza, Ea a ales ceea ce a simtit si isi dorea in acea statie. Au ajuns in acel apartament, acum frumos amenjat, cum ii placea lui sa fie; erau si colegi de-ai lui de apartament, i-a facut cunostinta cu Ea si s-au retras in camera lui; a dechis usa camerei si a privit acel loc, regasea anumite obiecte, erau in acelasi loc, dar insa acum era mult mai spatioasa; i-au placut f mult oglinzile, biblioteca pe care o iubea; se plimba in camera si isi imagina cealalta camera a lui, cand Ea a pasit prima data. A inceput sa rasfoiasca o carte,pe care si-a ales-o, pana cand va veni El. Nu a durat mult si El a aparut, zicandu-i sa aprinda lumanarile, si nu oricare,erau lumanarile pe care Ea candva i le-a daruit; statea si o privea cum aprindea cu multa gingasie acele lumanari, spunandu-i ca "esti frumoasa, si ma bucur ca te- am intalnit azi". In timp ce luau cina, stateau de vorba, erau clipe minuante si se bucurau impreuna de ele. Nu a uitat muzica, pe care Ea o simtea din toata inima si ii transmitea multa iubire. S-a asezat intinsa pe pat si fredona din melodii; uitase ca timpul se scurgea, ca ar fi trebuit sa plece, era fericita si nimic nu mai conta; el a venit si s-a asezat in fata ei si o privea. A inceput sa o mangaie, simtea ceea ce demult nu mai simtise, avea de daruit multa iubire in bratele caruia se afla; se simteau unificati in inima, translatau intr-o alta lume, erau liberi si fericiti, erau daruiti si nemuritori povestii de iubire.