Moon by Dana Rogoz Perfume

Printre frunze ce curg ..Lumina priveste uimita.Frunzele tac. E liniste.

“Orice lucru El il face frumos la vremea lui, a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei ..”

"Fericiti toti cei ce se tem de Domnul.
Care umbla în caile Lui.
Rodul muncii mainilor tale vei manca.
Fericit esti: bine‑ti va fi!
Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale.
Fiii tai ca niste vlastare tinere de maslin, imprejurul mesei tale.
Iata, asa se va binecuvanta omul, cel ce se teme de Domnul.
Te va binecuvanta Domnul din Sion si vei vedea bunatatile Ierusalimului in toate zilele vietii tale.
Si vei vedea pe fiii fiilor tai. Pace peste Israel!
Slava Tie, Dumnezeul nostru."

 

Toate lucrurile isi gasesc rezolvarea atunci cand sunt gestionate cu calm si prezenta

Toate lucrurile isi gasesc rezolvarea atunci cand sunt gestionate cu calm si prezenta

Sunt multe momente in viata in care lucrurile nu ies asa cum ne doream noi sa iasa. Dar acest lucru nu inseamna ca ele nu se intampla spre cel mai mare bine. Inseamna doar ca modul de manifestare difera de cel pe care il credeam noi ca fiind cel mai potrivit. Cand se intampla ca lucrurile sa mearga pe carari diferite de cele pe care ni le dorim noi, tindem sa ne agitam, sa ne razvratim si sa ne ingrijoram. Insa aceasta abordare nu ne ajuta cu nimic, ci doar ne mareste agitatia interioara si ingrijorarea.

In schimb, cand ne amintim sa revenim in prezent si sa creeam un spatiu prin care lucrurile se pot aseza spre cel mai mare bine, atunci simtim cum o pace se asterne inauntrul nostru si cum lucrurile nu mai par atat de grave precum pareau.

Cand suntem indeajuns de calmi si de prezenti in propria viata,

lucrurile se rezolva din mult mai multa usurinta.

Procesul cel mai important este acela care are loc inauntrul nostru, care face trecerea de la agitatie si ingrijorare la seninatate si deschidere. Si acest proces este singurul care ne merita atentia si singurul pe care sa ne concentram in astfel de momente. De aceea traversam experiente contrastante, pentru a ne putea observa si constientiza procesul transformator care are loc inauntrul nostru. Acesta este cel care ne va oferi eliberarea si detasarea.

Intotdeauna cand atentia este concentrata pe interior, fara a crea drame si fara a cadea prada emotiilor, acolo vor avea loc constientizari ce ne vor ajuta sa privim totul cu mai mult calm, cu mai multa prezenta si seninatate, stiind ca totul este perfect potrivit exact asa cum este.

Viata este o curgere, iar noi este necesar sa invatam sa curgem odata cu ea. In acest fel, usile care trebuiesc inchise se vor inchide de la sine, iar usile care trebuiesc deschise se vor deschide de la sine, iar noi vom fi indeajuns de pregatiti incat sa putem inchide usile fara regrete si sa le deschidem pe cele potrivite fara teama.

Fara sa intram in panica, fara sa fim dezamagiti, fara sa ne razvratim impotriva a ceea ce se petrece, ne oferim o cale prin care sa descoperim bucuria si usurinta de a trece prin viata intr-un mod frumos si linistit. Ceea ce trebuie sa traim, oricum vom trai. Agitatia si teama nu vor face decat sa ne ingreuneze procesul.

Cu calm, deschidere si prezenta, caile se deschid de la sine, din cea mai mare usurinta.

 http://taniatita.info

A avea incredere in celalalt presupune a avea incredere in tine insuti

Increderea in sine, la fel ca iubirea si respectul de sine se structureaza in jurul unei imagini interioare pe care o avem despre noi insine, plecand de la un nucleu care este suficient de solid si protejat pentru a rezista criticilor si respingerilor, unui flux de intoleranta, valurilor de deceptie si deznadejde, violentelor venite din partea celor din jurul nostru.
Increderea de sine este o cautare permanenta a imprevizibilului vietii, si trebuie reimprospatata, reconstruita, confirmata si infrumusetata in fiecare zi.
Increderea in sine, la fel ca iubirea si respectul de sine se structureaza in jurul unei imagini interioare pe care o avem despre noi insine, plecand de la un nucleu care este suficient de solid si protejat pentru a rezista criticilor si respingerilor, unui flux de intoleranta, valurilor de deceptie si deznadejde, violentelor venite din partea celor din jurul nostru.
Increderea de sine este o cautare permanenta a imprevizibilului vietii, si trebuie reimprospatata, reconstruita, confirmata si infrumusetata in fiecare zi. A avea incredere in tine, si incredere fata de celalalt, se invata, si se consolideaza si la varsta adulta, chiar daca nu a fost formata in timpul copilariei. Si cum orice incredere ne deschide spre experienta relativului si a imprevizibilului, vedem cata deschidere si cata libertate poate purta in ea.
Increderea in sine, se amplifica atunci cand acceptam sa cerem, pentru a ne completa cunostintele, cand incetam sa mai credem ca nu stim, cand descoperim ca stim multe lucruri dar nu vrem sa stim ca stim.
Cand acceptam sa intelegem ca avem mai multe resurse decat cele pe care le-am folosit deja.
Cand acceptam sa ne spijinim pe aparitia imprevizibilului pentru a ne amplifica propriile noastre posibilitati.
Cand incetam sa ne mai refugiem in ceea ce am invatat deja, cand incetam sa ne sprijinim doar pe cunostintele si certitudinile noastre, pentru a ne bucura de creativitatea momentului.
A avea incredere presupune a avea o siguranta interioara suficient de mare pentru a te apropia, a te increde, a te abandona, chiar in fata imprevizibilului comportamentului celuilalt:
“ Imi asum riscul de a incepe o relatie de lunga durata cu celalalt, asa cum este el astazi, dar si asa cum va deveni, cum va fi in viitor?”
“ Imi asum riscul de a fi dezamagit, riscul ca celalalt sa nu raspunda asteptarilor mele, riscul ca intr-o zi sa ma paraseasca, sa ma tradeze si sa ma insel in privinta lui?”.
Aici este vorba poate de demersul cel mai dificil, acela de a te responsabiliza, de a-ti asuma, si de a iesi din acea dubla capcana, des intalnita in relatiile umane:
-          aceea de a-l acuza pe celalalt: “ Este vina ta, nu m-ai iubit asa cum de iubesc eu, nu ma asculti, nu esti niciodata aici, nu se poate discuta cu tine, vrei tot timpul sa ai dreptate…”.
-          sau autoacuzarea, cand ne acuzam pe noi insine: “ Eu sunt vinovat, nu sunt in stare de nimic, n-o sa reusesc niciodata”.
Nu acuzarea sau autoacuzarea ci responsabilizarea este solutia, faptul ca suntem resposabili in parte, pentru ceea ce ni se intampla, fara sa cadem sau sa ne refugiem in culpabilizare sau in devalorizarea celuilalt sau in autodevalorizare.
Deoarece noi suntem cei care avem nevoie sa avem incredere in ceilalti, foarte rar celalalt este cel care ne inseala. Noi insine suntem cei care avem nevoie sa ne incredem si sa ne pastram credinta, si sa avem o incredere care nu este reciproca, pana in momentul in care suntem in sfarsit pregatiti sa aflam adevarul.
A comunica reciproc inseamna a indrazni sa punem in comun, depasindu-ne temerile in fata diferentelor si acceptand ceea ce poate veni de la celalalt, respectandu-i valorile, dar respectandu-ne si pe noi in acelasi timp.
sursa “De ce este atat de dificil sa fim fericiti?” Jacques Salome