Don Miguel Ruiz-Al cincilea legământ. Ghid practic pentru cunoaşterea de sine

În cartea CELE PATRU LEGĂMINTE, bestseller al ziarului New York Times timp de şapte ani la rând, don Miguel Ruiz ne-a explicat cum procesul educativ sau de „domesticire”, după cum îl numeşte el, ne-a făcut să uităm de înţelepciunea cu care ne-am născut. De-a lungul vieţii, noi facem nenumărate legăminte care se împotrivesc bunăstării noastre şi care ne provoacă o suferinţă inutilă. Cele Patru Legăminte ne ajută să rupem aceste legăminte limitatoare şi să le înlocuim cu altele, care ne pot conduce către fericire, libertate şi iubire.

În cartea de faţă, don Miguel Ruiz împreună cu fiul său, don Jose Ruiz, ne oferă o perspectivă nouă asupra Celor Patru Legăminte, dar mai ales ne oferă un al Cincilea Legământ, foarte puternic, care ne poate ajuta să ne transformăm viaţa într-un rai personal. AL CINCILEA LEGĂMÂNT ne conduce pe un nivel mai profund de luciditate şi de înţelegere a puterii Sinelui nostru, şi ne ajută să ne întoarcem la autenticitatea cu care ne-am născut. În această continuare la cartea care a schimbat vieţile a milioane de oameni din întreaga lume, cei doi autori ne reamintesc că cel mai mare dar pe care ni-l putem face singuri este libertatea de a fi cei care suntem cu adevărat.

Cele Cinci Legăminte

FII IMPECABIL ÎN TOT CEEA CE SPUI

Vorbeşte deschis. Nu spune decât ceea ce crezi cu adevărat. Evită folosirea cuvintelor pentru a te critica sau pentru a-i bârfi pe ceilalţi oameni. Foloseşte-te de puterea cuvintelor tale numai pentru a răspândi iubirea şi adevărul.

NU INTERPRETA NIMIC LA MODUL PERSONAL

Nimic din ceea ce fac ceilalţi nu are vreo legătură cu tine. Tot ce spun şi fac ei este o proiecţie a propriei lor realităţi subiective. Dacă vei deveni imun la opiniile şi la acţiunile celorlalţi oameni, nu vei mai fi victima unei suferinţe inutile.

NU FACE PRESUPUNERI INUTILE

Găseşte-ţi curajul de a pune întrebări deschise şi de a exprima exact ceea ce îţi doreşti. Comunică cât mai clar cu ceilalţi, pentru a evita neînţelegerile, tristeţea şi dramele. Acest legământ este suficient în sine pentru a-ţi transforma în totalitate viaţa.

FĂ ÎNTOTDEAUNA TOT CE ÎŢI STĂ ÎN PUTERI

Potenţialul tău maxim se schimbă de la o clipă la alta. El are un anumit nivel atunci când eşti sănătos şi un cu totul alt nivel atunci când eşti bolnav. Indiferent de circumstanţele prin care treci, fă întotdeauna tot ce îţi stă în puteri. În acest fel, vei evita autocritica inutilă, autocondamnarea şi regretele.

FII SCEPTIC, DAR ÎNVAŢĂ SĂ ASCULŢI

Nu crede ce îţi spune propria ta minte, şi cu atât mai puţin ce îţi spun ceilalţi. Foloseşte-te de puterea îndoielii pentru a-ţi pune întrebări referitoare la toate informaţiile primite. Este oare acesta adevărul absolut? Ascultă intenţia care se ascunde în spatele cuvintelor şi vei înţelege mai uşor mesajul real pe care îl transmit ele.

Imaginează-ţi că trăieşti o viaţă complet diferită, în care eşti liber să fii cel care eşti tu cu adevărat, că nu mai trebuie să îţi guvernezi viaţa în funcţie de ceea ce gândesc despre tine ceilalţi oameni.

Imaginează-ţi că îţi poţi trăi viaţa fără a te judeca singur şi fără a-i judeca pe ceilalţi oameni, dar şi fără teama de a fi judecat, că te accepţi în totalitate aşa cum eşti şi că îi accepţi pe toţi ceilalţi aşa cum sunt.

Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu cunoşti conflictele interioare, dar nici cele cu ceilalţi oameni, că te respecţi pe tine însuţi, dar şi pe ceilalţi, şi că aceştia te respectă la rândul lor.

Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu te temi să te manifeşti aşa cum doreşti sau să îţi asumi riscul de a explora aspectele necunoscute ale vieţii, că trăieşti fără teamă, fără să simţi vinovăţia, ruşinea sau regretele.

Imaginează-ţi că te iubeşti necondiţionat aşa cum eşti, că îţi iubeşti necondiţionat corpul şi emoţiile, exact aşa cum sunt.

Imaginează-ţi cât de fericit ai fi şi cât de mult te-ai bucura de viaţă dacă ai putea trăi exact aşa cum eşti. Imaginează-ţi cât de mare ar fi libertatea personală de care te-ai bucura.

Acest mod de viaţă este în totalitate posibil şi îţi stă întru totul la dispoziţie. Există alţi oameni care l-au realizat deja. De ce nu ai face-o şi tu? Aplică Cele Cinci Legăminte şi transformă-le într-un mod de viaţă, iar în scurt timp vei trăi într-un vis personal al raiului.

Luule Viilma-Lumina Sufletului

„Când iert,
atunci pot sa iubesc,
pot sa devin fericit,
pot sa fiu sanatos,
pot sa am succes în toate.”

A fi desavârsit înseamna
sa nu regreti trecutul,
sa nu-ti fie frica de viitor,
iar în prezent sa faci totul corect.
Cheia eliberarii de regrete si frica este iertarea.
Atunci când iert, pot sa devin fericit, pot sa fiu sanatos, pot sa am succes în toate.

Trebuie înteles ca noi venim pe aceasta lume ca sa învatam.
A învata înseamna a constientiza obstacoul si a-l elibera.

Este o carte despre posibilităţile nelimitate de a ierta şi despre neîngrădirea iubirii, despre căldura sufletească, lumina sufletească, puritatea sufletească şi binecuvântarea sufletească.

Medicina este necesară şi devine din ce în ce mai necesară. Dar dacă vreţi ca medicina să vă ajute, ajutaţi-vă singuri. Nici Dumnezeu din ceruri nu-l poate ajuta pe om, dacă acesta nu crede în El.

Tot ce există este creat de Dumnezeu. Prin urmare, toţi oamenii au în ei divinitate. Să te iubeşti pe tine şi să-i iubeşti pe ceilalţi oameni înseamnă să iubeşti creaţia lui Dumnezeu. Cine-l rupe pe om – creaţie dumnezeiască – de Dumnezeu, acela face un păcat. Fiecare dintre noi vede ce vrea să vadă. Dacă vrea să vadă răul – îl vede, dacă vrea să vadă binele – îl vede. Cine vrea să vadă adevărul, vede atât răul, cât şi binele şi nu învinovăţeşte pe nimeni, ci doar aduce laude lui Dumnezeu că şi-a învăţat lecţia de viaţă şi şi-a înmulţit înţelepciunea.

Cartea aceasta este o continuare a temei din celelalte trei apărute până acum – sufletul omenesc şi percepţiile lui. Cine le-a citit cu senzaţia că se vorbeşte despre el si pentru el, înseamnă că a înţeles mesajul şi va şti să folosească informaţiile de acolo. Tălmăcirea în amănunt a şiretlicurilor sufletului nostru vă va ajuta să înţelegeţi şi să vă lecuiţi de boli mai complicate.

Visul meu este ca oamenii să înveţe să prevină bolile.

Oricât ne-am considera noi mai deosebiţi decât alţii, aceleaşi stresuri ne provoacă şi nouă aceleaşi boli – fie că suntem săraci sau bogaţi, deştepţi sau ignoranţi, frumoşi sau urâţi, renumiţi sau anonimi, femeie sau bărbat. Cu cât vom şti să ne înţelegem mai bine pe noi înşine, cu atât vom putea străbate mai sănătoşi drumul vieţii.

Pentru fiecare om care iartă va veni categoric un moment când va simţi că vrea să ceară iertare trecutului său pentru că l-a lăsat fără iubirea binecuvântată. Când trecutul se eliberează, în aceeaşi clipă, fără nicio oprelişte, viitorul se umple de iubire, iubire ce curge şi il face pe om fericit. Să ierţi înseamnă să dai dublu, în mod conştient şi cu demnitate. Să ceri iertare înseamnă să înlocuieşti acel rău cu bine, în mod conştient şi cu demnitate. Iertând cu mărinimie, poţi să întreci măsura. Cerând iertare din tot sufletul, aşa ceva nu se întâmplă.

Este bine când omul ştie să ierte şi să ceară iertare de la alt om. Este şi mai bine când el consideră că merită să ceri iertare de la un animal. Şi este cel mai bine când învaţă să ierte şi să ceară iertare corpurilor energetice nevăzute, sau stresurilor. Atunci se eliberează de forţa de atracţie a negativităţii şi dobândeşte fericire.

Celor care văd viaţa unilateral încerc să le explic viaţa lor sufletească cum pot eu mai accesibil, cu exemple din viaţa de zi cu zi. Omului i se luminează mintea, dar e destul să închidă uşa după el că a şi uitat tot ce i-am spus. Ce să se ocupe omul bun de sănătatea lui când are atâtea treburi importante de făcut? În plus, s-o găsi cineva să-l facă bine. Şi uite aşa oamenii caută şi tot caută. Îşi deschid punga până termină banii şi apoi, încrâncenaţi, se închid în ei şi, în cel mai bun caz, se dau drept martiri.

Mulţi se miră: „De fiecare dată când recitesc cărţile dumneavoastră le înţeleg altfel". Este firesc. Cu fiecare lectură aţi devenit mai înţelepţi, aţi învăţat să pătrundeţi mai larg şi mai profund în sensul cuvintelor. Cărţile au căpătat viaţă şi au devenit un izvor care vă hrăneşte sufletul. Eu le-am scris din toată inima, chiar dacă uneori vi se pare că vă cert, că vă critic. Dacă citiţi cu inima deschisă n-o să vi se mai pară aşa.

Mereu confundăm echilibrul cu stăpânirea de sine. Onorabilitatea, educaţia, politeţea, moralitatea etc. sunt stăpânire de sine. Stăpânirea de sine înseamnă a ascunde răul din tine şi a te arăta celorlalţi înfrumuseţat, ceea ce duce în ultimă instanţă la o rupere, o fractură interioară, altfel spus, la boală.

Medicina este necesară şi devine din ce în ce mai necesară. Dar dacă vreţi ca medicina să vă ajute, ajutaţi-vă singuri. Nici Dumnezeu din ceruri nu-l poate ajuta pe om, dacă acesta nu crede în El. Doctorul tratează urmările stresurilor dumneavoastră, el nu poate să vă scape de ele. Doar dumneavoastră înşivă puteţi s-o faceţi.

Noi suntem legaţi de tot ce am făcut prin fire energetice invizibile. Poate rupe aceste fire numai iertarea sinceră, pornită din inimă, numită şi căinţă. Iertarea şi rugămintea de a fi iertat acţionează atunci când omul este conştient de greşelile lui. Dacă cerem iertare mecanic, în speranţa că pedeapsa va fi mai mică, aceasta este o înşelăciune, cea mai obişnuită înşelăciune, cu care ne ocupăm zi de zi. Datoria karmică nu se plăteşte în felul acesta.

Priceperea de a ierta este înţelepciunea prin care omul se eliberează pe el însuşi.

Cel mai important lucru este SĂ IUBEŞTI. Iubiţi-vă pe dumneavoastră înşivă, iubiţi-vă soţul (soţia), părinţii, iubiţi oamenii, animalele, plantele, munca şi fiţi conştienţi că toate acestea sunt de la Dumnezeu.

Melita Maschmann-Întâlnind beatitudinea

Melita Maschmann este o ziaristă germană. După o călătorie de două săptămâni prin India, „o simplă coincidenţă” a adus-o la Anandamayi Ma. Şi-a anulat toate planurile de călătorie, a rămas cu Ma, a călătorit prin India alături de ea şi a făcut din India casa sa.
Cartea „Întâlnind beatitudinea” relatează povestea vieţii şi activităţii lui Anandamayi Ma (1896-1982), „mama plină de beatitudine”, una dintre cei mai importanţi sfinţi indieni şi una dintre puţinele femei-Guru ale vremurilor noastre.
Dar, această carte nu este doar o relatare despre Ma. Este o relatare fascinantă a experienţei Melitei Maschmann în India spirituală, încercările şi necazurile sale, bucuriile şi tristeţile ei în compania constantă a lui Ma. Melita şi-a pus întrebări şi a avut îndoieli în căutarea adevărului ultim. În drumul ei întâlneşte iluminaţi ca Maica Tereza, Raihana Tyabji, o mare doamnă în vârstă care a fost asociată cu Mahatma Gandhi, un Lama Tantric şi mulţi alţii, pentru a-şi da seama în final, la fel ca „Siddhartha” lui Hermann Hesse, că trebuie să cerceteze în interiorul ei pentru a găsi răspunsul ultim.

„Văzând faţă radiantă a lui Anandamayi Ma şi auzind râsul Ei, ghiceşti că Ea este o încarnare a Beatitudinii. Atins de mângâierea privirii Ei, ştii că inima Ei se revarsă cu dragoste peste toate fiinţele. Ascultând învăţăturile Ei, atât de simple şi clare, înţelegi că Ea este în posesia întregii înţelepciuni. Dar, nu poţi să spui dacă este Beatitudine, Dragoste sau Înţelepciune care este sursa tuturor acestora, pentru că, în Ea, toate trei sunt întrepătrunse inexorabil şi indisolubil - una nu ar putea exista fără celelalte.”

Simonides of Ceos

Pictura este poezie tăcută, iar poezia este pictură care vorbeşte.

TARA, Marea Putere Cosmică a Compasiunii

În panteonul tantric hindus, Tara este cea de-a doua Mare Putere Cosmică şi totodată ea reprezintă cea mai importantă şi cea mai adorată zeitate în cadrul budismului tantric tibetan (calea vajrayana). Cele mai dese şi complexe referiri la această mare putere cosmică (Tara) le găsim însă în cadrul tradiţiei budiste tibetane, unde ea mai este cunoscută şi sub numele de Tarini. În această tradiţie, numeroasele forme ale zeiţei sunt prezentate ca tot atâtea aspecte diferite sau funcţii ale lui Tara, semnificând elemente particulare ale acestei expresii foarte elevate a conştiinţei divine în Manifestare. În plus, invocarea şi adorarea (puja) lui Tara este intim corelată (în cadrul tradiţiei tibetane) cu panteonul complex al celor cinci “Familii” de energii divine creatoare şi, prin urmare, al celor cinci Dhyani Buddha-şi. În aceste condiţii, este foarte dificil să putem face o omologare precisă între zeităţile (grupul de zeităţi) care sunt asociate caracteristicilor principale ale lui Tara şi marea putere cosmică ce este prezentată în tradiţia tantrică hindusă.
Ipostaze şi atribute ale Marii Puteri Cosmice Tara


Unele texte ale spiritualităţii tibetane (cum ar fi, de exemplu, Shaktisangama Tantra) înglobează particularităţile Marilor Puteri Cosmice Kali, Tara, Tripura Sundari şi Chinnamasta în manifestarea unei singure mari zeiţe. În plus, de multe ori în cadrul aceleiaşi tradiţii a budismului tantric tibetan întâlnim echivalarea lui Tara cu Kali (în ceea ce priveşte funcţiile cosmice, trăsăturile şi particularităţile acestor divinităţi).

În textele budiste, prima şi cea mai importantă din grupul de zeităţi emanate de Akshobya este Mahachinna Tara, care mai este cunoscută şi ca Ugra Tara (adică Tara în aspectul ei teribil, aşa cum este ea înfăţişată în tradiţia tantrică hindusă).

O altă formă a lui Tara este Ekajata Tara, despre care se spune că a fost revelată în India chiar de marele înţelept şi eliberat Nagarjuna, după ce acesta a preluat forma ei de adorare din Tibet. Referitor la acest aspect, există totuşi în prezent anumite semne de întrebare asupra iniţiatorului acestei forme de expresie a lui Tara, întrucât Nagarjuna a trăit în secolele I-II d.Hr., iar budismul tantric tibetan a început să se evidenţieze abia din sec. al VII-lea d.Hr.

Cea de-a treia formă principală a lui Tara este menţionată ca fiind Nila Saraswati Tara (care adeseori este echivalată cu Ugra Tara). Tradiţia afirmă că această expresie sau formă a lui Tara îşi are originea în lacul Chola, care este plasat în apropierea muntelui sacru Meru. Astfel, în timp ce Nila Saraswati practica anumite forme de tapas (sau austerităţi) pe malul acestui lac, energia ei pură “a căzut” în apă şi a conferit de atunci înainte culoarea albastră corpului zeiţei. Vom preciza însă faptul că, deşi panteonul budismului tantric tibetan menţionează diferite aspecte ale zeiţei Tara, totuşi ea nu este contemplată ca una din Cele Zece Mari Puteri Cosmice din tradiţia tantrică hindusă.

Putem însă remarca existenţa unui grup de zeităţi feminine, care sunt oarecum similare ca formă cu Marea Putere Cosmică Tara, manifestând diferite puteri paranormale şi oferind daruri spirituale şi chiar de ordin material (în sensul facilitării obţinerii prosperităţii materiale) adoratorilor fideli şi sinceri. Una dintre caracteristicile principale ale acestor zeităţi este aceea că adeseori ele sunt înfăţişate călărind un anumit animal şi fiind înconjurate de o mulţime de entităţi angelice ce le însoţesc pretutindeni, servindu-le cu devoţiune într-o strictă conformitate cu locul ierarhic pe care ele (zeităţile) îl ocupă în acest alai.

Deoarece una din atribuţiile sale cosmice este aceea de a ne salva sau elibera de diferitele necazuri sau dificultăţi cu care ne confruntăm în viaţă (atunci când noi îi cerem aceasta cu fervoare şi sinceritate), Tara se aseamănă într-o anumită măsură cu zeiţa Durga (care este una din ipostazele de manifestare ale Marii Puteri Cosmice Kali). Din această cauză ea mai este numită uneori şi Durga-Tara. Însă în timp ce Durga semnifică puterea de a înlătura şi de a distruge orice obstacol, dificultate sau forţă negativă ce ne agresează, Tara reprezintă puterea care ne face să sublimăm aproape instantaneu aceste aspecte şi astfel să le depăşim cu succes. Cu alte cuvinte, Tara este însăşi puterea care ne facem să transcendem toate aspectele inferioare şi ignobile din viaţa noastră. Din această perspectivă, zeiţa nu numai că ne salvează din faţa pericolelor iminente, dar de asemenea, ea ne oferă posibilitatea să accedem cu rapiditate la nivele din ce în ce mai elevate ale cunoaşterii spirituale.

Întrucât ultimul şi cel mai dificil obstacol pe care îl avem de depăşit îl reprezintă chiar mintea noastră, Tara ne ajută să trecem cu uşurinţă dincolo de gândurile şi valurile turbulente ale ideilor care se nasc clipă de clipă în minte. Această acţiune pur spirituală a zeiţei este simplu de înţeles dacă vom remarca faptul că mintea (împreună cu toate funcţiile şi energiile subtile pe care ea le manifestă) nu reprezintă altceva decât o parte sau un fragment din Logosul Divin Suprem. Într-adevăr, Tara este însăşi energia gigantică şi extrem de subtilă a sunetului nemanifestat, care transcende Manifestarea.


Pe de altă parte, Creaţia sau Manifestarea însăşi nu reprezintă altceva decât o modulare pe o infinitate de frecvenţe de vibraţie a nesfârşitei energii a Logosului (sau Cuvântului) Primordial al lui Dumnezeu. Aşadar, din această perspectivă, Tara poate fi privită de asemenea şi ca un veritabil creator şi în acelaşi timp distrugător al întregii Creaţii, atunci când aceste acţiuni (de emanaţie şi de distrugere sau resorbţie) sunt considerate din perspectiva energiilor fonematice ale Logosului Divin. În această ipostază, Tara “conţine” în ea însăşi toate mantra-ele care există. De pildă, pentru a putea folosi şi asimila în mod corect înţelesul spiritual profund al unei mantra care sintetizează un aspect macrocosmic foarte elevat şi pentru a fi capabili să ne identificăm plenar cu energia subtilă şi beatifică a acelei mantra, graţia Marii Puteri Cosmice Tara este indispensabilă şi ea trebuie invocată cu o mare devoţiune şi aspiraţie. Tot prin graţia zeiţei este dobândită inspiraţia poetică sublimă sau talentul oratoric. Tradiţia tantrică afirmă că cel care este pe deplin devotat marii zeiţe nu va putea fi niciodată învins în dezbaterile sau argumentaţiile de orice natură (în special cele din domeniul spiritualităţii), iar talentul său literar va fi uimitor, depăşind cu mult posibilităţile de exprimare artistică a celorlalte fiinţe umane.

Un alt aspect important în ceea ce priveşte acţiunea Marii Puteri Cosmice Tara la nivelul microcosmosului fiinţei umane este acela că zeiţa reprezintă şi forţa purificatoare a suflurilor prana-ice subtile care animă orice fiinţă umană vie. Ca şi suflul subtil universal nediferenţiat (prana), sunetul subtil (shabda) se manifestă în eterul (akasha) omniprezent.

Prin urmare, Tara ne ajută prin intermediul energiei cunoaşterii (jnana shakti) să traversăm “apele întunecate” ale samsara-ei, deoarece întreaga cunoaştere nu reprezintă altceva decât o continuă aspiraţie către eternitatea şi infinitudinea Realităţii Supreme. În tradiţia hindusă tantrică, Marea Putere Cosmică Tara este însăşi sunetul foarte subtil care percepe şi totodată revelează Adevărul, deoarece sunetul nu este diferit de energia cunoaşterii şi de percepţie. De aceea, în unele texte ale înţelepciunii hinduse, Tara este adorată ca Marea Zeiţă a Conştiinţei Supreme a lui Dumnezeu.

Astfel, în imensa ei compasiune pentru fiinţele umane limitate din Creaţie, Tara favorizează perceperea şi acumularea nectarului divin (soma) în propriul nostru corp, rezonând astfel mai ales cu aspectele ezoterice, tainice şi ocultate cunoaşterii profane. În mitologia Purana-elor (care sunt texte ale spiritualităţii hinduse din antichitate), Tara este soţia lui Jupiter, dar, de asemenea, ea mai are o legătură de dragoste, care este secretă, cu Luna. Prin urmare, Tara ni se revelează ca având o natură duală: pe de o parte, ea susţine şi dezvăluie cunoaşterea (Jupiter), iar pe de altă parte, ea revelează pura beatitudine spirituală (ananda) sau extazul divin nesfârşit (Luna). Din tainica ei legătură de iubire cu Luna, Tara a născut un fiu, Mercur (planetă care determină manifestarea rezonanţelor profunde cu aspectele mentale practice, cu inteligenţa şi cu abilitatea oratorică).

În tradiţia tibetană, mai mare decât un zeu sau o zeiţă este un buddha, o fiinţă care a transcens definitiv ciclul vieţii şi a morţii. Ca iluminat, un buddha a obţinut înţelepciune, compasiune şi capacităţi extraordinare. Buddha-şii integrează toate aspectele şi posibilităţile existenţei. Ei sunt una cu tot ceea ce există. Ei pot manifesta corpuri de lumină şi strălucire şi pot emana diferite forme de corpuri în această lume pentru a ajuta fiinţele acestei lumi confuze şi provocatoare. Tara fiind dincolo de toate aceste condiţii, ea este numită ca Mama tuturor Buddha-şilor.

În Tibet se crede că ea este încarnată atât în fiecare femeie pioasă, cât şi în cele două soţii – prinţesa chineză şi prinţesa nepaleză – a primului rege buddhist din Tibet, Srong-brtsan-sgam-po, care sunt identificate cu cele două forme majore ale lui Tara: Tara cea Albă şi Tara cea Verde. Un al treilea aspect al Tarei este Tara cea roşie.




-Tara cea Albă ( în sanscrită: Sitatara; în tibetană: Sgrol-dkar) s-a încarnat în prinţesa chineză. Ea simbolizează puritatea şi este descrisă adesea stând în partea dreaptă a consortului său, Avalokiteshvara, sau şezând cu picioarele încrucişate, ţinând o floare de lotus deschisă. Ea este în general descrisă ca având trei ochi. Tara cea Albă, Mama tuturor Buddha-şilor, este cea care dăruieşte longevitatea şi energizează pe cei care o vizualizează, putând după aceea să folosească acea energie pentru practica lor spirituală.


-Tara cea Verde (în sanscrită: Syamatara; în tibetană: Sgrol-ljang) se crede că s-a încarnat în prinţesa nepaleză. Ea a devenit Tara cea Verde pe când s-a coborât în lumea manifestării. Se arată ca o fată tânără, jucăuşă, pe când Tara cea Albă este reprezentată ca o femeie matură şi înţeleaptă. Tara cea Verde este cea mai blândă şi sinceră manifestare a Tarei. Ea ne ghidează în ascensiunea noastră spre iluminare. Tara aparţine familiei Karma, simbolizată prin culoarea sa verde şi este contrapartea plină de înţelepciune a Transcendentalului Buddha Amogasiddhi. Ea este descrisă în poziţie şezând pe o floare de lotus cu piciorul stîng plasat peste coapsa dreaptă, iar piciorul drept lăsat să atîrne înainte. Mâna sa stângă este plasată în dreptul inimii cu palma spre exterior, degetul mare de la mână şi degetul inelar atingându-se, iar celelalte trei degete fiind îndreptate în sus realizând astfel mudra oferirii protecţiei . Mâna sa dreaptă se odihneşte pe genunchiul drept, cu palma făcând mudra generozităţii.


-Tara cea roşie (Kurrukulla). Ea reprezintă energia pasională. Culoarea sa roşie-aurie trezeşte deopotrivă iubirea trupească cât şi cea spirituală. Ea dansează deasupra demonului Rahu (ignoranţa) distrugându-l. Arcul cu săgeţile sale străpung toate dificultăţile, mâna sa dreaptă lăsată în jos face gestul stabilităţii, abayah mudra. Ghirlanda de cranii indică faptul că ea este o formă tibetană a lui Kali, cea care transformă moartea în viaţă. Ea oferă sănătate şi o existenţă plină de bucurie tuturor adoratorilor săi.

Legende

Acoperită în mister, revelată în splendoare, Marea Zeitate a fost adorată de milenii. Sculpturile descoperite în peşterile preistorice datate acum 30.000 de ani au arătat că Tara a fost venerată încă din cele mai vechi timpuri. Statuia originală de bronz care este datată în secolul 7 sau 8 A.D. a fost găsită în nord-estul provinciei Lanka între Trincomale şi Batticaloa. Înălţimea totală a statuii este de 143.75 cm.

Cu mult timp înainte (se menţionează într-un tratat tibetan Taranatha), într-un univers numit Lumina Divizată, exista o prinţesă numită Jñana-candra care era extrem de devotată lui Buddha. În fiecare zi ea aducea ofrande lui Buddha Dundubhisvara (“Sunetul Tobei”) şi comunităţii Sangha. Atingând astfel un nivel înalt de conştiinţă Bodhicitta ( tib. byang-chub kyi sems, inima minţii iluminate. Bodhicitta absolută, după Gampopa (discipolul lui Milarepa), este vacuitatea nedespărţită de compasiune - strălucitoare, neclintită, şi imposibil de definit prin concepte. Bodhicitta relativă apare printr-o zărire a celei absolute şi constă în impulsul interior de a urma Calea spre Iluminare şi de a lucra, prin compasiune, la eliberarea tuturor fiinţelor din Samsara), a aspirat plină de compasiune să obţină Iluminarea pentru binele tuturor fiinţelor. Discipolii i-au sugerat să se roage ca ea să se reîncarneze ca bărbat, progresând astfel ca Bodhisattva şi eventual devenind un Buddha (aceasta deoarece, aşa cum întâlnim deseori în literatura buddhistă, pentru ca o femeie aflată pe calea spirituală să evolueze către stări înalte de conştiinţă ea trebuie “să devină bărbat”). În final prinţesa Jñana-candra spune:

"Aici nu există bărbat, aici nu există femeie,
Nici ego, nici individ şi nici conştiinţă.
Numele de “bărbat” sau “femeie” nu are consistenţă,
Dar aduce confuzie în mintea umană obişnuită."
Şi ea face următorul legământ:
“Sunt multe fiinţe care îşi doresc Iluminarea
într-un corp de bărbat, dar nimeni nu-şi doreşte
să le fie de ajutor fiinţelor simţitoare
fiind într-un corp de femeie.
Deci, până când samsara va fi pustie,
Eu voi ajuta fiinţele simţitoare
Rămânând într-un corp de femeie!"

Ea a continuat să fie atât de devotată în misiunea de salvare a fiinţelor umane din ignoranţă încât Tathagata Dundubhisvara i-a dat numele de Tara sau Cea Care Oferă Ghidare În Marea Trecere.

Imnuri de slavă închinate Tarei


Invocaţie către Tara


O, Mamă Divină Tara
Tu cea care creezi totul,
Energie Supremă
În universul fără margini.
Strălucitoare asemeni unei stele
Cu ochii strălucind asemeni fulgerului
Cea născută din floarea de lotus
A lacrimii compasiunii cosmice
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Cu înfăţişare precum milioane de Luni
Pline şi luminoase,
Plină de pace şi iubire
Zeiţă a iertării
Te chemăm
În această clipă a nevoii noastre.

Zeiţă a tot ce este drept şi adevărat
Tu cea care presari petale de lotus albastre
Şi esti plină de veselie şi iubire,
Cea mai dăruită
Oh, mamă a perfecţiunii
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Venerată de toţi zeii,
Mamă Supremă a universului,
Cântecele tale umplu întregul cer
Veselia ta alungă
Demonii şi spiritele demoniace,
Purificând pământul,
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Eşti marea distrugătoare
A fricii, a neputinţei
A opresiunii şi bolii
Ia de la noi povara neputinţei
Ajută-ne să vedem nebănuitul
Radioasă şi jucăuşă Zeiţă
Tu cea care dansezi pe tot cuprinsul
Acestei planete zbuciumate
Vindecând pe măsură ce picioarele tale de lotus
Ating pământul din jurul nostru.

Oh, mare protectoare
Care aduni laolaltă toate puterile
Toţi zeii,
Toate popoarele tuturor lumilor
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine
Arzi precum focul cel sfânt
O, Zeiţă Tara,
Purifică-ne cu îmbrăţişarea flăcărilor tale
Bucuria ia locul fricii,
Iar îndoielile noastre dispar.


Slăvită Zeiţă
Virtuoasă, onestă şi dătătoare de pace
Pe măsură ce mă identific cu tine
Răutăţile acestei lumi
Mă părăsesc precum picăturile de apă.

Zeiţă Supremă
În care îşi au nădejdea toţi zeii şi popoarele
Mamă a spiritului pământului,
Acoperă-mă şi apără-mă,
Tu eşti armura mea
Împlineşte-mă şi alină-mă
Umple-mă de calm şi de voinţă de a manifesta
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine,
Vino, Mamă supremă a tuturor manifestărilor!

Iat-o pe Tara cea roşie, la Sud!
Iat-o pe Tara cea galbenă, la Nord!
Iat-o pe Tara cea neagră, la Vest!
Iat-o pe Tara cea verde, la Est!
Iar aici în mine
Se află Maha Tara, Tara esenţială, Tara inefabilă,
Străluceşte ca o stea în inima mea!
Om tare tuttare ture soha! Tara!
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.



Invocaţie către Tara cea Verde

Concrescenţă a tuturor energiilor
şi a acţiunii pozitive imediate
Tu, cea care ghidezi şi ajuţi
cea care cu râsul tău îndupleci duşmanii,
trezeşti lumea
şi ne uşurezi calea
transformând această lume dezechilibrată
într-o lume echilibrată.
Priveşte-o cum ea vine la tine râzând,
Ea cea care ţine luna plină în palmă.


Invocaţie către Tara cea Roşie

O, tu cea care eşti un simbol al libertăţii
Şi al ascensiunii către starea de Eliberare
Purifică focul aspiraţiei
Contopeşte Dualitatea
În punctul de Început
Transformând Lumea Iluziei
În Lumea Eternităţii.
PRIVEŞTE-O VENIND CĂTRE TINE, STRĂLUCIND,
PRECUM LUMINA A SUTE DE LUNI PLINE.
PRIVESTE-O VENIND CĂTRE TINE,
EA ÎNTOTDEAUNA VINE CĂTRE TINE

OM TARE TUTTARE SOHA.


Tara, Zeiţă a Centrării

Atent la respiraţia mea
inspirând şi expirând,
respirând parcă însuşi
dansul creaţiei,
dansul universului,
dansul vieţii.
Stau nemişcat
Conştient fiind de respiraţie
inspirând şi expirând
asemeni oceanului - simbol al vieţii
care vibrează şi pulsează
în jurul meu;
asemeni miilor de încarnări
care mă cuprind şi mă înlănţuie
Ochii mei văd tot
ştiu tot şi privesc.
Eu respir
Nemişcat. Focalizat. Atent. Centrat.


Semnificaţia numelui. Sunetul primordial




Din punct de vedere etimologic, cuvântul Tara înseamnă “salvatoarea” sau “eliberatoarea” şi el provine de la rădăcina sanscrită “tri”, care se referă la a trece (peste ceva), cum ar fi: a trece un râu, o mare, un munte sau a depăşi orice altă situaţie dificilă. De aceea, într-o abordare exoterică, putem spune că marea zeiţă Tara este invocată întotdeauna atunci când ne confruntăm cu situaţii periculoase, uneori chiar la limită sau atunci când trebuie să ne decidem în favoarea unei posibilităţi din mai multe pe care le avem la dispoziţie (de pildă, atunci când ne aflăm la o răscruce de drumuri şi nu suntem siguri de direcţia în care trebuie să mergem mai departe, sau atunci când trebuie să ne decidem asupra unei destinaţii din mai multe opţiuni etc.). Pe de altă parte, din punct de vedere ezoteric (cu alte cuvinte, din punct de vedere iniţiatic, ocult) Tara reprezintă cunoaşterea care salvează. Aşadar, semnificaţia profundă a zeiţei în aspectul ei de Salvatoare este aceea că ea dăruieşte discipolilor merituoşi înţelepciunea divină fără limite, care îi eliberează pe aceştia din lanţurile suferinţei samsara-ice (adică din lanţul încarnărilor succesive în Manifestare).

Un alt înţeles al cuvântului Tara mai este şi acela de “stea”, în sensul că această Mare Putere Cosmică este precum o stea a aspiraţiei noastre frenetice către Dumnezeu. Prin urmare, ea este atât cea care ne inspiră cât şi ghidul nostru pe complicata cale a desăvârşirii spirituale.

Sunetul primordial

Ca putere desăvârşită a sunetului subtil (shabda shakti), Tara corespunde lui Kali care reprezintă puterea timpului şi a transformării. Între cuvânt (logos) şi timp (transformare) există o strânsă interdependenţă. Într-adevăr, putem înţelege în mod intuitiv că logosul este precum o conştiinţă a timpului, iar timpul nu este altceva decât un gen de “mişcare” a Cuvântului. La modul esenţial vorbind, Logosul Divin (care este o nesfârşită şi extatică vibraţie creatoare) nu reprezintă altceva decât fundamentul apariţiei şi manifestării diferenţiate a energiei subtile a timpului.

Un alt aspect important în ceea ce priveşte acţiunea Marii Puteri Cosmice Tara la nivelul microcosmosului fiinţei umane este acela că zeiţa reprezintă şi forţa purificatoare a suflurilor prana-ice subtile care animă orice fiinţă umană vie. Ca şi suflul subtil universal nediferenţiat (prana), sunetul subtil (shabda) se manifestă în eterul (akasha) omniprezent.

Desigur, în această ipostază eterul nu reprezintă noţiunea din fizică ce se referă doar la un simplu mediu de propagare (cum este, de pildă, eterul cosmic), ci el este cu mult mai mult decât atât, deoarece are o natură subtilă luminoasă şi el este chiar spaţiul nesfârşit al conştiinţei, din care apar şi în care mai apoi se resorb toate lucrurile, fiinţele şi fenomenele din Manifestare. În ceea ce priveşte suflurile prana-ice, putem spune că respiraţia oricărei fiinţe umane reprezintă “sunetul primordial al vieţii”, deoarece ea este precum un cântec inefabil şi continuu ce susţine elementul vital în fiinţa respectivă.

Tradiţia spirituală a Indiei a identificat încă din vremuri imemoriale acest sunet subtil al respiraţiei omului ca fiind celebra mantra SO-HAM, care este emisă spontan, continuu şi într-un mod subtil (adică fără a fi explicită la nivelul vorbirii discursive, aşa cum apare ea în redarea aproximativă de mai sus). Atât mintea, cât şi prana, prin formele lor particulare de expresie, care sunt, respectiv, cuvântul şi vibraţia energetică, îşi au sursa în sunetul subtil macrocosmic (shabda), care în esenţă este redat prin intermediul mantra-elor. Vom putea înţelege acum mult mai bine semnificaţia extraordinar de importantă a folosirii mantra-elor în sadhana (practica spirituală) zilnică, deoarece ele (mantra-ele) purifică, energizează şi elevează în cel mai înalt grad mintea şi întreaga fiinţă a aspirantului, conferindu-i în final eliberarea spirituală. În acest proces de evoluţie şi desăvârşire a diferitelor sale aspecte psiho-mentale, aspirantul care este ferm şi perseverent în antrenamentul său spiritual, o invocă plin de iubire şi devoţiune pe Tara, cea care îl îndrumă cu o mare compasiune şi în final îi oferă graţia eliberatoare a transcendenţei divine.

Aşa după cum se ştie, sunetul (în forma lui grosieră sau subtilă) este practic o manifestare complexă a prana-ei subtile, adică a forţei subtile şi universale a vieţii. Din această perspectivă, putem afirma că respiraţia constituie de fapt primul sunet al vieţii, care impulsionează, susţine şi hrăneşte ulterior toate activităţile şi modalităţile de manifestare ale individului. Astfel, relaţia profundă care se stabileşte între sunet, cuvânt, prana şi minte este o rezultantă directă a acţiunii lui Tara în Manifestare.

Această acţiune deosebit de complexă o regăsim de asemenea în cunoaşterea care provine din semnificaţiile diferite ale cuvintelor, ale sunetului. Ştim că sunetele diferite, atunci când se combină, reprezintă “vehiculul” prin care se manifestă ideile şi gândurile noastre. De asemenea, ştim că sunetul divin primordial (la care tradiţia spiritualităţii hinduse se referă ca fiind pranava) reprezintă substratul sau fundamentul care face posibilă apariţia şi manifestarea tuturor acestor sunete, precum şi a înţelesurilor şi semnificaţiilor implicate în combinaţiile lor. Însă nenumăratele semnificaţii care există au scopul doar de a ne reintegra pe noi înşine ca picături divine individuale, în oceanul infinit al Conştiinţei Supreme, care este Dumnezeu Tatăl.

Adorarea Tarei în diferite tradiţii. Modalităţi practice de adorare




Tara a fost adorată din vremuri imemoriale, în diferite culturi ale lumii. Ea a fost venerată de către latini ca Zeiţa Terra, Mama Pământ. Druizii o numeau pe zeiţa mamă Tara. Numele ei îşi are rădăcina în cuvântul Tor, care semnifică o “ridicătură a pământului” sau “o zonă încărcată cu energie spirituală” sau “conectare la lumea spiritelor”. Cele mai vechi referinţe la zeiţa Tara au fost găsite în epopeea antică a Finlandei în urmă cu 5 milioane de ani. În epopee se vorbeşte despre Tar, Femeia Înţelepciunii. Un vechi trib al popoarelor indigene din junglele Americii de Sud o numeau pe zeitatea lor, Tarahumara.

Zeiţa Tara este de asemenea asociată cu Kuan Yin, marea zeiţă chineză a compasiunii. Kuan Yin este acel aspect al divinităţii care se oferă să ajute aspiranţii aflaţi pe o cale spirituală ce se confruntă cu dificultăţi, ghidându-i plină de iubire, cu o imensă compasiune. Ea deschide inimile, trezeşte starea de umilinţă, de dragoste pură, aduce armonie, cunoaştere profundă şi iluminare. În Kuan Yin recunoaştem compasiunea divină, care se manifestă cu o graţie nesfârşită, plină de frumuseţe şi înţelepciune.

Poporul Cheyenne vorbeşte despre Femeia Stea care a coborât din Ceruri pe Pământ. În jurul său au început să crească plantele necesare hranei. Ea a convins poporul său să se împerecheze cu fiinţele primitive ce locuiau pe pământ, dăruindu-le astfel acestora darul înţelepciunii. Această legendă se repetă, fiind prezentă în scrierile lui Z. Sitchin, în care vorbeşte despre zeiţa antică egipteană IshTar care, spune legenda, a venit pe pământ dintr-un alt sistem planetar şi şi-a îndrumat poporul să se împerecheze cu locuitorii pământului făcându-i astfel capabili să realizeze cu inteligenţă multe acţiuni.

Tara este zeitatea feminină arhetipală în mitologia hindusă, a cărui nume înseamnă “Stea” – cunoscută în Hinduismul Indian ca Mama Creatoare. În scripturile hinduse vechi, ea este descrisă ca una dintre cele opt aspecte majore ale Principiului Divin Feminin, o manifestare plină de iubire în comparaţie cu tulburătoarea Kali.
Tara – Sgrol-ma tibetană, Zeiţa Salvatoare buddhistă cu numeroase forme, este populară în mare măsură şi în Nepal, Tibet şi Mongolia.
-Tara este câteodată descrisă cu ochi în tălpile picioarelor şi în palmele mâinilor. Din această cauză, este numită Tara cea cu şapte ochi, o formă a zeităţii tradiţionale din Mongolia.
-Adoptată de buddhism de la hinduism, începând cu secolul al III-lea î.C., Tara apare în buddhism, jainism, şi în mod particular în lamaismul tibetan, cu o multitudine de manifestări: Zeiţă a ascetismului şi misticismului, Mamă creatoare, Protectoarea fiinţelor umane ce traversează marea (oceanul) vieţii.
-În legendele Tibetului se vorbeşte despre zeiţa Tara ca fiind contrapartea feminină a lui Bodhisattva Avalokitesvara. O legendă spune că ea a apărut în manifestare dintr-o lacrimă a lui Avalokiteshvara, care a căzut pe pământ şi a format un lac. La suprafaţa apei a îmbobocit un lotus, care deschizându-se, a revelat-o pe zeiţă. Asemenea lui Avalokiteshvara, ea este plină de compasiune, acordând ajutorul fiinţelor care “traversează marea către un alt ţărm”. Ea oferă ghidare şi protecţie atât în călătoriile pe mare şi pe uscat cât şi în călătoriile spirituale către starea de Iluminare.
-Tara mai este cunoscută la tibetani ca Zeiţa Devotată, Cea care asigură protecţie deplină. În sistemul practicilor mentale, oferite de marii maeştri ai înţelepciunii tibetane, Tara este arhetipul propriei noastre înţelepciuni. Ei vorbesc despre transformarea conştiinţei, o călătorie spre libertate. Ei predau căi simple şi directe pentru ca fiecare persoană să descopere înăuntrul lor înţelepciunea, compasiunea şi gloria atribuite lui Tara

Modalităţi practice de adorare

Din punctul de vedere al sadhana-ei sau practicii spirituale efective de identificare cu sfera gigantică de forţă şi influenţă a Marii Puteri Cosmice Tara, cea mai eficientă modalitate o reprezintă practica tehnicii de laya yoga cu mantra de rezonanţă specifică acestei Manifestări grandioase a lui Dumnezeu. O altă modalitate foarte eficientă este aceea a meditaţiei profunde, având ca subiect invocarea Graţiei Divine pentru a salva şi elibera toate fiinţele din Manifestare, adică implorarea Marii Puteri Cosmice Tara de a-şi revărsa compasiunea Ei nesfârşită în inima fiecăreia dintre fiinţele Creaţiei lui Dumnezeu. O altă modalitate de a o adora pe Tara este aceea de a ne plasa, la nivel mental, în tainicul interval de linişte dintre două sunete consecutive, pentru a rezona astfel plenar cu sunetul primordial nemanifestat (care este pranava) şi a obţine identificarea cu Sfera de Conştiinţă Beatifică a Marii Puteri Cosmice Tara. Toate aceste modalităţi practice reprezintă căi sigure şi eficiente pentru a dobândi într-un timp cât mai scurt (în deplină conformitate cu eforturile pe care le depunem) eliberarea spirituală supremă (moksha).


Reprezentarea tradiţională simbolică a Marii Puteri Cosmice Tara




În panteonul tantric budist, Tara este adeseori echivalată cu Marea Putere Cosmică Kali. Descrierile formei zeiţei o înfăţişează ca fiind tânără, plină de forţă în aspectul ei teribil, relativ mică de statură şi cu şolduri mari. Ea poartă la gât o ghirlandă din cranii omeneşti, iar limba ei este scoasă mult în afară. În cele două mâini drepte ea ţine o sabie şi un cuţit, iar în cele două mâini stângi are un craniu şi un lotus. În această formă, ea este adorată nu numai pentru a-l conduce pe aspirant către eliberarea finală, ci şi pentru a-i dărui acestuia cunoaşterea iniţiatică profundă, abilitatea poetică, bunăstarea materială şi succesul în toate acţiunile pe care le întreprinde.

Asemenea lui Kali, ea poate fi văzută ca o Putere Cosmică ce corijează pe cei necredincioşi, sau ca o Lumină care aduce binele atunci când ei sunt greu încercaţi de forţele răului. Născută ca o Mare Zeitate, ea poate resorbi şi da naştere lumilor, sau se poate arăta ca o zeitate ce consolează şi hrăneşte pe cei înfometaţi. Asemenea războinicei Kali, ea controlează puterea timpului, ea binecuvântează privaţiunile fizice ale asceţilor care urmăresc să se detaşeze de corpul fizic pentru a fi mai aproape de Sine. Puterea Tarei este atât de mare încât ea poate distruge un întreg sistem solar.


Mai este descrisă ca o femeie teribilă cu 4 braţe, aşezată deasupra unui cadavru, ţinând în prima mână un craniu, o sabie în cea de-a doua, un lotus albastru în a treia şi în a patra un bol pentru cerşit. În părul ei despletit de culoare roşie şerpuiesc şerpi albaştri veninoşi. Strălucirea roşie a ochilor săi ne aminteşte de focurile iadului, iar pe capul său este împletită o coroană din cranii.

Mâna sa dreaptă realizează vara mudra, iar cu mâna stângă realizează gestul vitarka mudra. Talia sa sveltă contrastează cu formele pline ale şoldurilor şi cu sânii săi puternici, fiind totodată întruchiparea ideală a frumuseţii feminine. Zeiţa, demnă şi graţioasă în această manifestare, reprezintă castitatea şi virtutea şi întruchipează dragostea, compasiunea şi binecuvântarea.

Pentru a intra în rezonanţă cât mai intimă cu Marea Putere Cosmică Tara, putem să ne raportăm la această zeitate din mai multe aspecte, astfel:
-Tara este asociată cu cel de-al treilea ochi, cu Luna Plină, cu lacurile, curcubeele şi i se atribuie numerele 3, 7 şi 11.
-Animalele simbolice ale Tarei sunt bufniţa, corbul, scroafa şi iapa.
-Plantele atribuite acestei zeiţe sunt: floarea de lotus, atât cea deschisă cât şi bobocul de floare.
-Parfumurile şi miresmele atribuite Ei sunt: tămâia, moskul şi miresmele de trandafir şi narcisă.
-Pietrele preţioase şi metalele care fac posibilă intrarea în rezonanţă cu Tara sunt: diamantul, cristalul roz, turmarinul roz, smaraldul, precum şi orice piatră roz sau verde.
-În ceea ce priveşte culorile, sunt specificate albul şi verdele, dar poate fi cuprins întregul spectru de culori.

TRIPURA SUNDARI, Marea Putere Cosmică a Frumuseţii

Acela este perfect. Acesta este într-devăr perfect. Perfecţiunea naşte perfecţiune. Frumuseţea cheamă frumuseţe. Luaţi perfecţiune din perfecţiune şi veţi vedea astfel că ceea ce rămâne este perfect." (Isha Upanishad)


Dacă există o cale spirituală în care sentimentul sacrului şi adoraţia celor divine au dorit să dea forme concrete scopului către care năzuiesc, atunci aceasta este spiritualitatea orientală. Aspectul divin care ajută aspirantul să realizeze transmutarea de la forme materiale grosiere la forme subtile de manifestare este numit Tripura Sundari, „Frumoasa celor trei lumi”. Prin adorarea constantă a lui Tripura Sundari, fiinţa umană descoperă o formă diversă de exprimare a misiunii sale spirituale de eliberare din domeniul tenebrelor, intuind noi modalităţi pentru ieşirea din învălmăşala aparent inexplicabilă a labirintului iluziei ce conduce omul prin coridoarele sale până când, cu ajutorul lui Tripura Sundari, el va putea ajunge în „centru”, adică la cunoaşterea ultimă a Adevărului care îi va revela scânteia divină sau spiritul nemuritor Atman.

Adorarea lui Tripura Sundari se realizează total, într-o stare de dăruire completă, transfigurator, întrezărind prin aceasta prezenţa inefabilă şi profund extatică a Divinului:

"O, Doamne Dumnezeule
Fie ca viaţa mea să ţi-o consacru Ţie
Fie ca dragostea mea să se îndrepte cu veneraţie doar către Tine
Fie ca inima mea plină de iubire să se reverse numai către Tine
Fie ca mâinile mele să muncească neîncetat pentru Tine
Fie ca sufletul meu să se unească cu Tine
Fie ca trupul meu să-ţi aparţină doar Ţie
Fie ca toată fiinţa mea să devină instrumentul voinţei Tale".

Materialul pe care vi-l prezentăm în cele ce urmează se structurează pe mai multe capitole, fiecare dintre ele revelând informaţii esenţiale despre această superbă manifestare divină, sub forma Puterii Perfecţiunii Întruchipate, a Frumuseţii Divine care este Marea Putere Cosmică Tripura Sundari.
Tripura se poate traduce prin “cea care cuprinde cele trei cetăţi”, “oraşele” sau “cetăţile” fiind o metaforă, deoarece în realitate ele se referă la cele “trei lumi” sau sfere gigantice ale Creaţiei lui Dumnezeu, care sunt: lumea fizică, lumea subtilă (astrală) şi lumea cauzală.

Datorită omologării perfecte dintre structura microcosmosului uman şi cea a Macrocosmosului, aceste “trei cetăţi” pot fi asociate, respectiv, celor trei corpuri sau învelişuri principale ale fiinţei umane: corpul fizic, corpul astral şi corpul cauzal. Dintr-o altă perspectivă, semnificaţia este aceea a suveranităţii zeiţei asupra domeniilor materiei, energiei şi gândului la nivelul întregii Creaţii. În plus, această manifestare grandioasă a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari se referă, în baza unei perfecte analogii, şi la cele trei stări fundamentale de conştiinţă ale fiinţei umane: starea de veghe, starea de somn cu vise şi starea de somn profund fără vise, care sunt simbolizate în tradiţia tantrică prin lumina focului, a Lunii şi a Soarelui.

Prin urmare, Tripura Sundari reprezintă acea gigantică şi strălucitoare sferă de conştiinţă divină care pătrunde domeniul tuturor experienţelor din cele trei lumi ale Creaţiei dar care, în acelaşi timp, le transcende în totalitate. Primul “oraş-cetate” al zeiţei este considerat, aşa după cum am menţionat anterior, ca fiind starea de veghe, în care fiinţa umană experimentează diferite senzaţii şi trăiri prin intermediul celor cinci simţuri principale ale sale; în acest caz, tradiţia tantrică afirmă că localizarea conştiinţei individuale este la nivelul ochiului drept sau în zona frunţii, între sprâncene. Al doilea “oraş-cetate” al zeiţei îl reprezintă starea de somn cu vise, asociată cu nivelul lui vishuddha chakra, în care conştiinţa individuală se află centrată în minte. Al treilea “oraş-cetate” este sugerat de starea de somn profund fără vise, asociată cu nivelul lui anahata chakra, în care conştiinţa individuală fuzionează cu natura ei divină esenţială. Fiind zeiţa suverană a acestor trei stări principale de conştiinţă, Tripura Sundari reprezintă în acelaşi timp cea de-a patra stare de conştiinţă (turiya), care le transcende pe celelalte şi care este asociată stării de extaz divin (samadhi) şi eliberării spirituale.

Tripura Sundari mai este cunoscută şi sub numele de Lalita sau “cea care se joacă”. Tradiţia spirituală hindusă afirmă că întreaga Creaţie reprezintă jocul plin de frumuseţe şi de încântare al Mamei Divine. În ceea ce ne priveşte, ca fiinţe umane nu suntem decât individualităţi pasagere în acest joc gigantic al Mamei şi, pentru a ne elibera de iluzia lui, trebuie să înţelegem care este, de fapt, sursa primordială a energiei şi puterii care “mişcă” întreaga Creaţie. Suferinţele noastre nu reprezintă decât iluzii, fiind o urmare directă a cunoaşterii false ce izvorăşte din ignoranţă şi din manifestarea ego-ului. Aspectul este relativ simplu: deoarece noi tindem cu încăpăţânare să avem controlul asupra fericirii sau să o deţinem din punctul de vedere al unui sine fals şi separat (ego-ul), ne despărţim practic atunci de adevărata beatitudine spirituală, care este universală. Ca o imagine fidelă şi pură a adevăratei fericiri, Lalita ne arată modalitatea de a ieşi din eroarea noastră, ceea ce nu înseamnă că trebuie să negăm fericirea, ci că trebuie să o descoperim în noi înşine. Practic, Lalita ne trezeşte sufletul receptiv la fericirea divină care impregnează orice lucru. Lalita mai este cunoscută şi ca zeitatea care prezidează Sri Chakra, adică marea yantra sau “model energetic” care fundamentează întregul macrocosmos şi care provine din sunetul subtil universal, care este pranava. Lalita este considerată cea mai frumoasă dintre toate zeităţile şi reprezintă fericirea extatică supremă, ca sursă a oricăror alte percepţii minunate. Tradiţia ne spune că ea îşi are sălaşul pe vârful Muntelui Meru (aşa-numitul “munte cosmic”, asociat lui sushumna nadi în structura subtilă a fiinţei umane), susţinând şi conducând mişcarea întregului univers. Ea reprezintă, de asemenea, iubirea divină nesfârşită care constituie de fapt forţa centrală şi esenţială ce motivează existenţa Macrocosmosului şi care, totodată, este impulsul originar către eliberarea spirituală din profunzimile inimii noastre.

Tradiţia tantrică prezintă simbolurile sub trei aspecte: aspectul grosier, aspectul subtil şi aspectul suprem. În ceea ce o priveşte pe Lalita, forma sa grosieră este simbolizată prin imaginea zeiţei cu patru braţe; forma sa subtilă reprezintă yantra sa, iar forma supremă a sa reprezintă mantra sa specifică. Toate cele trei aspecte laolaltă o definesc în totalitate. O metodă prin care Lalita poate fi adorată şi prin care ea răspunde fulgerător este puja. Acest termen este tradus de obicei ca practică rituală. Există mai multe forme de puja, pornind de la ritualurile zilnice, ritualuri ce se realizează pentru încărcarea anumitor obiecte simbolice, ritualuri realizate ca ceremonii în festivaluri sau ritualuri realizate în funcţie de conjuncturile astrologice favorabile, ca de exemplu în momentul eclipselor lunare sau intrarea soarelui într-o constelaţie siderală, continuând cu ritualuri de grup sau ritualuri realizate în cuplu.

Tripura Sundari mai este cunoscută, de asemenea, sub numele de Rajarajeshvari sau “guvernatoarea întregii Creaţii”, deoarece ea este cea care emite “ordinele de guvernare” a Macrocosmosului şi de aceea este foarte important să ne raportăm mai mereu la Sundari şi să-i invocăm graţia atunci când ne hotărâm să luăm o decizie importantă în viaţă. Cu toate acestea, ordinele ei nu sunt bazate pe o autoritate samavolnică, ci ele respectă întru totul liberul arbitru al oricărei fiinţe, fiind impregnate de o iubire divină nelimitată. Prin urmare, tot ceea ce avem de făcut pentru a-i obţine graţia este să ne deschidem inimile cu sinceritate faţă de iubirea pe care ea ne-o oferă în mod necondiţionat.

Pentru a-i înţelege cât mai bine modurile de acţiune şi manifestare, este însă necesar să eliminăm în mod gradat toate dorinţele noastre egoiste şi să iubim transfigurator tot ceea ce ne înconjoară. Din perspectiva profund spirituală a tradiţiei tantrice, frumuseţea şi fericirea extatică reprezintă energia fundamentală a existenţei, iar “jocul” este însăşi natura oricărei manifestări. Cunoscând aceasta, calea spre eliberarea de ataşamente şi spre dobândirea adevăratei fericiri şi împliniri în viaţă devine mult mai uşoară. Această “cheie spirituală” reprezintă, de fapt, o parte a cunoaşterii pe care ne-o împărtăşeşte Marea Putere Cosmică Tripura Sundari.
Frumuseţea, expresie a perfecţiunii divine

„Pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt Bune, Frumoase şi Adevărate; doar oamenilor, unele lucruri le par drepte, iar altele nu.”

Dintotdeauna, înţelepţii au susţinut că frumosul există înainte de toate ca principiu, el revărsând din preaplinul său dumnezeiesc în întreaga creaţie armonia, binele şi adevărul, într-o tainică şi necontenită curgere. Ecourile înţelepciunii străvechi răsună încă în memoria omenirii, căci, rând pe rând, toate şcolile de autentică învăţătură spirituală i-au transmis făclia urmaşilor, reînnodând astfel firul tradiţiei primordiale, pentru ca promisiunea enigmatică a nemuririi să nu se piardă.

Această învăţătură a fost mereu adaptată condiţiilor specifice fiecărei epoci. În concepţia orientală, puterea perfecţiunii dumnezeieşti şi a frumuseţii, Tripura Sundari, Frumoasa celor Trei Lumi, este considerată făptuitoarea celor cinci acte cosmice fundamentale: Creaţia (Srsti), Menţinerea (Sthiti), Resorbţia (Samhara), Ocultarea (Tirodhana) şi Revelarea (Anugraha). Puterea dumnezeiască a triadei, Tripura Sundari, este imanentă în orice treime şi, totodată, transcende şi susţine toate triadele (cele trei lumi: fizică, astrală şi cauzală; cele trei stări condiţionate: veghe, vis şi somn profund; cele trei tendinţe ale naturii (guna): sattva – puritate, rajas – expansiune şi pasionalitate, tamas – inerţie şi ignoranţă; cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent şi viitor, etc.)

Dincolo de orice teoretizări şi încercări de definire, înţelepţii tuturor timpurilor au urmărit dintotdeauna atingerea frumosului interior, acea desăvârşire ideală dusă până la sfinţenie, care permite omului să simtă intens şi profund frumosul, pentru ca să trăiască frumos.

Divinitatea este considerată totdeauna centru şi origine a frumuseţii: „… totul este în jurul Regelui Totului; El este scop a tot ceea ce există; El este cauza întregii frumuseţi” (Platon, „Scrisoarea a doua către Dionisos”).

În viziunea tantrică, din perspectiva principiilor universale, se ştie că principiul feminin reprezintă manifestarea lui Dumnezeu sub aspectul numelor şi al formelor, pe când principiul masculin semnifică aspectul transcendent şi lipsit de atribute al Divinităţii. De aceea, natura feminină a fost întotdeauna asociată cu frumuseţea, însă în legătură cu aceasta, în noi înşine poate să apară întrebarea firească: unde se găseşte, de fapt, suprema frumuseţe? Învăţăturile tantrice ne îndeamnă să căutăm această frumuseţe în interiorul nostru, deoarece frumuseţea exterioară nu poate decât să reflecte doar pentru câteva clipe inefabila frumuseţe interioară, care transcende toate formele. Sundari înseamnă, din punct de vedere literar, “frumuseţe”, iar adorarea acestei Mari Puteri Cosmice nu reprezintă altceva decât a urma, practic, calea frumuseţii şi a fericirii extatice prin Manifestare, către Absolutul Divin.

La nivelul concepţiei obişnuite, noi ne închipuim frumuseţea ca fiind ceva care implică perfecţiunea şi armonia formelor şi aparenţelor vizibile, cum ar fi o femeie foarte frumoasă sau o floare superbă. Cu toate acestea, indiferent cât de frumoase ar fi, dacă vom analiza cu mai multă atenţie vom descoperi la ele anumite aspecte care sunt mai puţin reuşite şi prezintă anumite imperfecţiuni. În plus, ca o consecinţă directă a experienţei de viaţă pe care o avem, ştim că oricât de mare ar fi frumuseţea unei anumite forme, ea va sfârşi prin a decade şi chiar a dispărea, uneori chiar foarte repede. Aceasta se petrece deoarece forma poate întruchipa o anumită perioadă de timp o frumuseţe uluitoare, dar cu toate acestea frumuseţea este şi înseamnă cu mult mai mult decât orice formă. La nivel suprem, adevărata frumuseţe este eternă şi ea doar se reflectă în anumite proporţii în formele schimbătoare ale lucrurilor şi fiinţelor din Manifestare.

Din această perspectivă, Tripura Sundari nu reprezintă numai frumuseţea formei, ci ea este însăşi frumuseţea indescriptibilă a percepţiei perfecţiunii divine. Din acest motiv, frumuseţea nu trebuie să fie niciodată considerată inerentă obiectelor, deoarece ea apare din desfăşurarea luminii conştiinţei divine care iradiază din fiecare lucru. Întrucât Conştiinţa supremă a lui Dumnezeu este nesfârşită şi eternă, frumuseţea este şi ea eternă, deci nu dispare niciodată, ci doar se revelează în mod diferit, într-o multitudine de forme. Din această cauză, puterea de transfigurare (sau, cu alte cuvinte, puterea de a vedea sublimul acolo unde alţii nu percep nimic sau văd chiar contrariul) reprezintă un atribut esenţial în garantarea succesului sadhana-ei sau practicii spirituale tantrice.

Înţelepciunea taoistă oferă şi ea o perspectivă profund spirituală asupra frumuseţii, binelui şi adevărului divin, într-o formulare care ne permite să intuim subtila savoare a metaforelor:

„Viziunea omenească a frumosului ca frumos e urâciune,
Iar simţirea omenească a binelui ca bine e răutate.
În sânul adevărului însă, văzutul şi nevăzutul iau naştere unul din celălalt,
Unitatea şi multiplicitatea se împlinesc reciproc,
Micul şi marele îşi dau măsura unul celuilalt,
Susul şi josul se oglindesc unul în altul,
Tăcerea şi cuvântul lucrează în armonie, iar
Începutul şi sfârşitul se urmează unul pe altul.
De aceea, înţeleptul rămâne deasupra acestui joc al aparenţelor.
Fiinţa lui iradiază învăţătură tainică ce se află dincolo de cuvinte.
El se înscrie firesc şi armonios în curgerea lucrurilor şi fiinţelor,
Susţinându-le pe toate fără să ceară răsplată.
Îşi face aşa cum trebuie lucrarea, dar nu-i pune preţ,
Detaşându-se complet de toate fructele acţiunilor sale.
Tocmai pentru că nu se leagă în nici un fel de lucrul astfel făcut,
Nimeni nu i-l poate lua vreodată.”
(fragment din „Tao Te King”)

Înţelepţii orientali şi unii filosofi susţin că frumosul există ca idee modulată printr-o energie specifică încă înainte de a se manifesta concret în tot ceea ce ne înconjoară, în natură sau în artă, aici sau în alte planuri sau lumi. Frumosul este întotdeauna sesizat în cadrul relaţiei dintre cel ce percepe (subiectul cunoscător) şi obiectul perceput. Frumosul, independent de realitatea sa, este reprezentarea în conştiinţa omului a proprietăţilor şi caracteristicilor apreciate ca adevărate, armonioase, bune şi înălţătoare ale obiectului, realităţii sau fiinţei considerate ca atare. Sesizând plenar şi apreciind ceea ce este frumos, fiinţa umană va vibra la unison cu adevărul, armonia şi tainele care se află dincolo de suportul concret al acestuia şi, astfel, va transfera prin rezonanţă în propria sa fiinţă adevărul, armonia şi binele care sunt percepute ca atare în afara sa. Datorită acestui proces inefabil, complex, fiinţa umană care conştientizează frumosul va vibra instantaneu la unison cu energiile subtile benefice, obiective, armonioase din sfera de forţă a frumosului, adevărului şi binelui cosmic.

La nivel fizic, frumosul manifestat ca formă este expresia sublimă, armonioasă, benefică, obiectivă (adevărată), creatoare, dătătoare de fericire a unei necesităţi, care reflectă indirect ideea de ordine, adevăr, echilibru, structurare simetrică, evoluţie, spiritualizare. În expresia lui imediată şi uimitoare, ca splendoare, ca strălucire exuberantă sau discretă, frumosul este adevăr, bine şi armonie. Din această perspectivă, sentimentul frumosului ar putea fi considerat drept conştientizarea perfecţiunii, atracţia misterioasă sau chemarea către intuirea sau realizarea plenară a virtualităţilor desăvârşitului. Sentimentul frumosului este, în esenţa sa, o stare spontană de încântare, un palpit ideal în preajma acestui absolut.

Pentru a rezona în mod gradat şi inefabil cu această euforică stare de percepţie a frumosului, este însă necesar să eliminăm orice concepţii deformate, prejudecăţi sau idei penibile despre ceea ce cunoaştem sau putem evoca prin intermediul memoriei noastre. Cu alte cuvinte, este absolut necesară o “curăţare metodică” a mentalului nostru, pentru a permite astfel reflectarea glorioasă şi magnifică a luminii Sinelui Etern la orice nivel al Creaţiei, de la banalul fir de iarbă şi până la imensitatea galaxiilor fizice sau astrale. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, reziduurile gândurilor şi emoţiilor noastre vor obstrucţiona, precum o peliculă întunecată, frumuseţea divină subtilă ce transpare din fiecare formă care ne înconjoară, chiar dacă noi suntem capabili să percepem în mod clar caracteristicile fizice ale acestor forme.

La modul esenţial vorbind, Tripura Sundari reprezintă frumuseţea supremă a percepţiei pure care apare atunci când suntem capabili să vedem întreaga manifestare în noi înşine şi întreaga natură ca o reflectare directă a realităţii conştiinţei lui Dumnezeu.

Ipostaze fundamentale ale Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari

Atunci când ne raportăm la aspectele divine transcendente, care implică formele esenţiale ale conştiinţei şi energiei lui Dumnezeu, Tripura Sundari este asociată realităţii indisolubile care este Cit-Shakti. În aspectul de pură cunoaştere, ea este cunoscută ca Samvit, care se referă la puterea de a înţelege şi a percepe totul (orice lucru, orice fiinţă, orice fenomen etc.) ca fiind infuzat de însăşi Conştiinţa Supremă a lui Dumnezeu Tatăl. Din această perspectivă, Marea Forţă Cosmică Tripura Sundari ne apare ca o putere a cunoaşterii mai ales intuitive şi divin perceptive, şi mai puţin ca o cunoaştere care provine din analiza şi raţionamentul discursiv. Ea reprezintă acea formă de manifestare a Energiei Divine Supreme (Parameshvari), care ne apare ca pură conştiinţă şi ca beatitudinea nesfârşită ce izvorăşte din aceasta. Într-o tentativă generală de a rezuma aceste aspecte, putem afirma că Tripura Sundari combină unele aspecte ale energiei activităţii care sunt manifestate de Kali cu unele aspecte ale energiei cunoaşterii care sunt manifestate de Tara, adăugând la acestea dimensiunea fericirii extatice sau beatitudinea realizării spirituale supreme.

Deoarece este astfel strâns asociată cu energia beatitudinii spirituale şi cu prezenţa nectarului divin (soma), Tripura Sundari mai reprezintă şi Luna ca întruchipare vizibilă a frumuseţii şi fericirii transcendente. Din punct de vedere subtil, Sundari reprezintă experienţa extatică a răspândirii nectarului divin sau “ambroziei” divine în fiinţa aspirantului, graţei rezonanţei sale profunde cu cele mai elevate aspecte ale Conştiinţei lui Dumnezeu. Din această cauză, fiind însăşi sursa benefică a izvorului de soma subtilă, zeiţa îşi are sălaşul subtil la nivelul lui sahasrara padma, adică la nivelul creştetului capului. Prin graţia sa, nectarul divin şi dătător al nemuririi (“nectar” care se mai numeşte şi amrita) este răspândit în întreaga fiinţă a aspirantului, până când acesta realizează faptul că întreaga Manifestare este infuzată de aceeaşi energie subtilă a beatitudinii infinite.

Astfel, Marea Zeiţă ne apare ca fiind frumuseţea efulgentă a întregii Creaţii, dar această percepţie este realizată în termenii unităţii divine indestructibile (în sensul că întregul Macrocosmos este Brahman sau Dumnezeu Tatăl) şi că nu există nimic altceva în afara Conştiinţei Absolute a lui Dumnezeu. De aceea, adorarea plină de fervoare a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari este una din căile cele mai scurte şi sigure către revelarea Sinelui Divin Etern din noi înşine. Când mintea este infuzată de această nelimitată cunoaştere, ea va găsi cu uşurinţă o satisfacţie plenară în tot ceea ce observă. Percepţia noastră este atunci plină de transfigurare, astfel încât vom regăsi bucurie şi fericire chiar şi în cele mai obişnuite şi aparent nesemnificative obiecte, deoarece atunci suntem pe deplin eliberaţi de orice concepţie asupra timpului şi spaţiului, asupra mărimii, distanţei sau importanţei lucrurilor. Orice percepţie ne revelează atunci prezenţa eternă şi plină de o nesfârşită iubire şi compasiune a lui Dumnezeu; ea devine, astfel, un fel de mic univers în care noi intuim profund unicitatea Conştiinţei Divine sub aparenţa miriadelor de tipuri de manifestare.

Cea mai elevată modalitate de adorare a lui Tripura Sundari este aceea de a ne găsi liniştea şi pacea eternă în chiar Sinele nostru Nemuritor (Atman), cu alte cuvinte de a ne revela esenţa noastră divină ca realitate supremă şi neschimbătoare a întregii Creaţii. Metoda cea mai directă pentru a ne îndeplini acest ţel este aceea a introspecţiei profunde asupra adevăratei noastre identităţi, ceea ce reprezintă atma-vichara (a cărei modalitate, sintetic prezentată, se reduce la întrebarea fundamentală: “Cine sunt eu în realitate?”) sau metodele foarte elevate şi totodată abstracte care constituie domeniul jnana yoga.

Experienţa fundamentală care rezultă de aici este cea prin care înţelegem la modul cel mai profund că tot ceea ce ne înconjoară nu este cu nimic diferit de noi înşine, având aceeaşi sursă şi aceeaşi natură esenţială. De altfel, în această direcţie, învăţăturile tradiţiei vedantice ne spun că este sub demnitatea noastră (ca fiinţe a căror natură esenţială este Sinele Divin Nemuritor (Atman)) să ne lăsăm copleşiţi de aproape orice sentiment de frică, îngrijorare, mânie sau orice altă trăire neconformă cu perfecţiunea şi armonia spirituală pe care o întruchipăm. Este, de asemenea, sub statutul nostru de fiinţe conştiente în care străluceşte conştiinţa divină infinită să ne identificăm în mod fals cu un trup minuscul din carne şi oase sau cu o structură mentală efemeră. şi, în mod asemănător, este chiar o insultă adresată Sinelui Esenţă din celelalte fiinţe umane de a le privi şi a le trata doar ca un trup limitat sau ca personalităţi şovăitoare care au nevoie de ajutor, încurajare şi multă consolare. Înţelegerea profundă a acestor adevăruri atrage asupra noastră manifestarea plenară a graţiei copleşitoare a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari, care ne va pregăti astfel trupul, inima şi mintea pentru a trăi şi a percepe în mod inefabil fericirea eternă şi nesfârşită a Absolutului Divin.


Bala, tânăra fată de 16 ani

Una dintre cele mai cunoscute reprezentări ale Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari este sub forma unei tinere fete de şaisprezece ani. Această viziune antropomorfă a zeiţei este cunoscută sub numele de Shodasi (care înseamnă “şaisprezece”) sau acela de Bala (care înseamnă - tânără fată). Vârsta de şaisprezece ani nu este aleasă deloc întâmplător în această formă a lui Sundari, deoarece atunci femeia experimentează poate cele mai plăcute şi fascinante aspecte, pline de fericire şi de încântare, ale existenţei ei. În această etapă a vieţii, impulsul ei profund lăuntric este acela de a se juca mereu, de a experimenta noi şi noi senzaţii şi de a-i fascina pe cei din jur, atrăgându-i cu putere spre ea. Din această cauză se afirmă că inocenţa ei pură dezarmează chiar şi cele mai întunecate suflete, fiind ca un magnet puternic pentru tot ceea ce rezonează cu adevărul, frumuseţea şi bunătatea. Astfel, ca o fată de şaisprezece ani veşnic tânără şi încântătoare, Shodasi îl ghidează pe aspirant cu mult discernământ pe calea spiritualităţii, reprezentând pentru acesta inocenţa plină de puritate şi fervoare a aspiraţiei sale iniţiale către Divin, stare pe care el trebuie să o cultive neîncetat încă de la începutul practicii sale şi până la dobândirea eliberării spirituale supreme (moksha).

Iată cum poate fi percepută prin meditaţie Bala Tripura Sundari de către un aspirant la desăvârşire: o primă senzaţie apare chiar la baza coloanei vertebrale ca o vibraţie fină, diafană, asemeni unei tulpini a florii de lotus ce urcă până în creştetul capului unde îşi deschide minunata floare emanând o lumină vie, intensă, alb strălucitoare din care apare forma extraordinară a Zeiţei Frumuseţii. Ea poartă părul împletit cu ghirlande de flori; fruntea îi este împodobită cu bijuterii, schiţând un zâmbet uşor pe buze şi purtând pe cap o frumoasă diademă. Capul său e împodobit cu perle şi diamante, purtând o semilună ca bijuterie preţioasă. Cei trei ochi luminoşi ai săi strălucesc ca nişte safire; cu cercei din perle strălucitoare şi pietre preţioase orbitoare în urechi; în jurul gâtului ei se află o salbă asemănătoare unui roi de albine, frumoasă şi uluitoare. Corpul Ei este acoperit cu o îmbrăcăminte fină şi strălucitoare, frumoasă, dezvăluind braţe graţioase şi forme şerpuitoare, toate acoperite cu aur şi cu alte metale preţioase, cu bijuterii strălucitoare şi sclipitoare; întreaga ei făptură emană un parfum dulce asemeni boabelor de struguri; degetele picioarelor sunt asemeni petalelor unor lotuşi roşii, împodobite cu perle asemeni bobocilor de flori. În prima mână stângă coborâtă Ea ţine o carte iar cu prima mână dreaptă ridicată face gestul îndepărtării fricii; în cea de-a doua mână dreaptă coborâtă ţine mătănii iar cu a doua mână stângă Ea face gestul binecuvântării.

Marii Puteri Cosmice Bala Tripura Sundari îi sunt atribuite 1000 de nume, aşa cum se arată în tradiţia tantrică. Această încântătoare manifestare feminină plină de gingăşie şi totodată plină de pasionalitate se arată în multiple forme, care mai de care mai încântătoare şi uluitoare, doar aspirantului plin de devoţiune şi fervoare: Oceanul Fericirii Ultime; Cea Plină de Fericire; Împărăteasa; Regina; Irezistibila Shakti; Cea cu Chipul asemeni Lunii; Esenţa Pasiunii; Adorabila Dătătoare de Pasiune; Vasul de Aur; Strălucitoare asemeni a milioane de sori; Încântătoarea Zeiţă a Dragostei; Mica Lună; Cea îndrăgostită de Shiva; Dansatoarea Cosmică; Zeiţa Inteligenţei Trezite; Zeiţa celor Trei Oraşe; Adolescenta; Pasionala; Cea care se joacă cu săgeţile dragostei; Cea care îndeplineşte dorinţele aspiranţilor; Cea Etern Îndrăgostită etc.


Marea Putere Cosmică Tripura Sundari poate fi vizualizată în timpul meditaţiei ca o zeitate a cărei formă este “mai strălucitoare decât a milioane de sori”, iar la nivelul creştetului ea poartă o semilună (care uneori este redată ca fiind formată chiar din părul zeiţei). Tripura Sundari este înfăţişată cu patru braţe, ţinând în două dintre ele un vas pentru zahărul candel şi cinci săgeţi împletite din flori, iar în celelalte două mâini ţine un laţ şi un cârlig. Ea este reprezentată goală sau purtînd un veşmânt fin de culoare roşie şi purtînd diverse ornamente minunate (brăţări la glezne şi la mâini, cercei, inele, lănţişoare etc.). Frumuseţea ei este orbitoare, iar chipul şi corpul îi sunt foarte tinere. Zeiţa este reprezentată de cele mai multe ori ca fiind aşezată pe un pat care îl semnifică pe marele zeu Sadashiva ce stă aplecat peste cele patru forme ale lui, Brahma, Vishnu, Rudra şi Maheshvara (aceştia ţinând locul celor patru picioare ale patului).

Culoarea roşie strălucitoare în care este reprezentată Marea Putere Cosmică Tripura Sundari semnifică starea ei de fericire extatică, cunoaşterea ei iluminatoare şi totală, precum şi compasiunea ei nemărginită pentru toate fiinţele Creaţiei. Semnificaţia simbolică ce este atribuită obiectelor pe care ea le ţine în mâini este următoarea: vasul pentru zahărul candel reprezintă mintea, iar săgeţile împletite din flori simbolizează cele patru simţuri, care prin graţia zeiţei devin tot atâtea “porţi” de manifestare a unei copleşitoare fericiri.

Metaforic vorbind, Tripura Sundari ne “vânează” cu săgeţile încântării şi ale fericirii, revelându-ne astfel toate formele Creaţiei ca aspecte ale naturii noastre divine interioare, care este plină de beatitudinea nesfârşită a extazului suprem. Laţul pe care îl poartă în cea de-a treia mână semnifică abilitatea de a-şi atrage adoratorii sinceri şi devotaţi prin intermediul frumuseţii ei orbitoare. Cârligul din ultima mână reprezintă mijlocul prin care ea retează orice ataşament faţă de aparenţele iluzorii ale lumii înconjurătoare.

Cele cinci forme ale lui Shiva pe care este aşezată Sundari sunt numite, de fapt, “cele cinci cadavre”, deoarece ele sunt absolut inerte fără energia pe care ea le-o infuzează. Din punct de vedere subtil, aceste cinci forme simbolizează cele cinci elemente (mahabhuta) din Manifestare şi cele cinci feluri de activităţi principale ale lui Shiva (creaţie, menţinere, distrugere, ocultare şi graţie). Astfel, Brahma semnifică elementul pământului (prithivi mahabhuta) şi activitatea de creaţie. Vishnu este elementul apei (apas mahabhuta) şi activitatea de menţinere şi suport a ceea ce e fost deja creat. Rudra semnifică elementul focului (agni mahabhuta) şi activitatea de distrugere şi transformare. Maheshvara simbolizează elementul aerului (vayu mahabhuta) şi ignoranţa faţă de origini sau, altfel spus, activitatea lui Shiva de ocultare sau tăinuire a naturii sale esenţiale, pentru a permite astfel Macrocosmosului sau Creaţiei să se manifeste în conştiinţa Lui infinită. Sadashiva reprezintă al cincilea şi cel mai subtil dintre elemente, care este eterul (akasha mahabhuta); el simbolizează, de asemenea, graţia lui Shiva, care ne eliberează din lanţurile grele ale iluziei Manifestării şi ne oferă capacitatea de a o transcende în totalitate.

Adorarea Ei încă din cele mai vechi timpuri

După unele opinii, numele de Tripura provine din două cuvinte „Tui” şi celălalt „Pra”. Tui înseamnă apă şi Pra înseamnă aproape. Ceea ce semnifică faptul că Tripura este un ţinut cu o întindere de apă. De aici apare transformarea din Tuipra – în Tipra – şi în final Tripura. Conform viziunii altor şcoli, Tripura apare ca o versiune sanscrită a lui Tripura – numele dat unui trib din munţi. Administratorul Regal a Statului Princiar Tripura îşi are originea din acest trib Tripura.

Istoria oraşului Tripura este cunoscută din Mahabharata, Purana-s şi inscripţiile de pe coloane de pe vremea împăratului Ashoka. Se spune că în timpul Mahabharata-ei a fost un rege care se numea Maharaja Daitya. Fiul său Tripur a devenit la rândul său rege al acelui ţinut. În conformitate cu Rajmala, cronica acelor vremuri, numele ţinutului sau pământului este dat după numele Regelui. Astfel s-a numit Tripura. Descifrând inscripţiile coloanelor din vremea regelui Ashoka aflăm că dintre toate regatele, oraşul Tripura a continuat să existe o perioadă lungă de timp. Este considerată în mod tradiţional domiciliul preferenţial al Lordului Shiva, hinduismul prinzând rădăcini adânci printre locuitorii oraşului Tripura către sfârşitul sec. al 15-lea. Peste tot în India, Gomukh (vaca sfântă) este o emblemă preţuită. Vechile fântâni cu apă de băut şi izvoarele de apă sunt adesea orientate să se verse prin jgheaburi modelate sub forma capului de vacă. Astfel, simbolul oraşului Tripura este considerat a fi simbolul vacii sfinte în India de Nord-Est.

Templul lui Tripura Sundari este unul dintre cele mai vechi temple construite în India. Din timpuri îndepărtate s-a început construcţia Templului Kamakhya lângă Guwahati, oraş în Assam şi de asemenea construcţia Templului Kalighat în Kolkata. În statul princiar Tripura, Maharaja Dhanya Manikya constuieşte Templul lui Tripura Sundari în 1501 A.D. (1423 S.E.).

Statuia zeiţei Tripura Sundari din acest tempul este făcută din piatră. Înălţimea statuii este de 1 m şi 57 cm şi lăţimea este de 64 cm. Ea a fost instalată pe o piatră altar. Aşa cum este ea descrisă în textele sacre, mâna sa dreaptă ridicată realizează gestul Varmudra sau altfel spus gestul binecuvântării. În cealaltă mână dreaptă coborâtă ţine un arc cu săgeţi. În prima mână stângă ţine un laţ iar în cealaltă mână coborâtă ţine o ţepuşă cu care sunt conduşi elefanţii. Dar aceste aspecte nu sunt vizibile în mod distinct la prezenta statuie. Zeiţa poartă o coroană pe cap. Ea poartă la gât o ghirlandă din 13 cranii. Faţa sa este ovală cu un nas micuţ şi cu o pereche de ochi micuţi rotunzi.

Deşi este descrisă în Dhyana-Shlokas-uri ca o Mare Putere Cosmică extraordinar de graţioasă, totuşi ea nu este decât rareori reprezentată în iconografie. Puţine la număr sunt statuile consacrate ei, comparativ cu alte reprezentări a celorlalte Mari Puteri Cosmice, cele câteva putând fi adorate în templele shivaite din sudul Indiei. Adorarea lui Tripura Sundari a cunoscut o oarecare înflorire în Kashmir, unde s-au realizat câteva imagini simbolice ale Ei dar care din păcate nu s-au păstrat în totalitate. Dar aceasta nu are o importanţă prea mare deoarece modalităţile sale de adorare sunt multiple, cu efecte extraordinare spirituale, prin intermediul mantra-ei sale sau prin vizualizarea yantrei sale specifice (Sri Yantra).

CHINNAMASTA – Zeiţa fără cap oferă discernământul perfect

Imaginea teribilă a lui Chinnamasta, cea de-a şasea Mare Putere Cosmică din panteonul hindus, este cea mai expresivă cale de a sugera transformarea fundamentală a fiinţei umane de a renunţa la individualitatea limitată şi efemeră a ego-ului, pentru ca apoi aceasta să fie resorbită extatic în plenitudinea Conştiinţei Universale a lui Dumnezeu Tatăl.

În panteonul tantric, cea de-a şasea Mare Putere Cosmică este CHINNAMASTA, zeiţa cu capul tăiat. Această particularitate simbolizează capacitatea de a transcende mintea şi funcţiile sale, pentru ca în final să se realizeze resorbţia extatică în Vidul Suprem al Conştiinţei Divine Absolute. Imaginea fără cap a lui CHINNAMASTA a provocat, de-a lungul timpului, multe reacţii adverse şi interpretări eronate chiar printre orientalişti de renume, fiind asociată practicilor şi tradiţiilor magice obscure ale Tibetului şi Indiei. În realitate, aceste consideraţii pripite nu au reprezentat decât încercările limitate ale Occidentului de a înţelege sensul profund esoteric al anumitor aspecte din tradiţia spirituală tantrică, adică acele semnificaţii care depăşesc cu mult convenţionalul, gregarul şi imaginile-şablon pe care oamenii societăţii moderne şi le construiesc mai mereu, fiind astfel limitaţi de multe religii şi prejudecăţi închistatoare. Prin urmare, tendinţa relativ firească a cercetătorilor orientalişti (atunci când s-au confruntat cu reprezentările tradiţionale ale Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA) a fost, în primul rând, aceea de a vedea în imaginile Zeiţei fără Cap manifestarea unor aspecte macabre şi a unor dereglări psihice în ceea ce-i priveşte pe artiştii care le-au realizat, fiindu-le deci aproape imposibil să accepte ideea unui simbolism spiritual cu profunde semnificaţii esoterice.

Înţelepciunea e dincolo de minte

Din punct de vedere psihologic, ceea ce provoacă în realitate sentimentul de teamă şi respingere atunci când se observă reprezentarea unei entităţi fără cap este ideea lipsei de identitate, pe care oamenii o asociază imediat şi într-un mod aproape inconştient cu propria lor fiinţă. Or, se ştie că simţul identităţii, cu alte cuvinte individualitatea, reprezintă elementul fundamental de „sprijin” al fiinţei umane în manifestare, baza înţelegerii şi a concepţiei despre ea însăşi şi despre lumea înconjurătoare. Odată ce această idee sau acest „suport” a fost înlăturat, omul obişnuit se simte complet debusolat, fără niciun punct de referinţă, pierdut într-un necunoscut tenebros. Astfel, el va urmări prin orice mijloace să se protejeze (atât la nivel subconştient, cât şi la nivel conştient) nu numai de „pierderea” identităţii sale, dar chiar şi de ideile sau sugestiile exterioare, mai mult sau mai puţin clare, în ceea ce priveşte această „separare de identitate (sau ego)”. Omul modern, al cărui comportament şi mod de gândire este cu precădere logic şi raţional, consideră că „a-ţi pierde capul” echivalează cu a pierde legătura cu simţul obişnuit al realităţii ceea ce, din anumite perspective, este perfect adevărat.

Totuşi, din punct de vedere spiritual, aceste aspecte capătă semnificaţii complet diferite. A fi „fără cap” reprezintă, de pildă, una din cunoscutele metafore subtile pentru yoghinii iniţiaţi, care se referă la transcenderea identificării cu conştiinţa corporală sau la depăşirea ataşamentului faţă de gânduri şi dorinţe. La modul practic vorbind, noi nu ne observăm mai mult capul decât spatele trupului nostru, iar experienţa interiorului craniului este în esenţă experienţa unui spaţiu gol, deoarece nimeni nu poate să afirme, de exemplu că îşi „simte” creierul şi glandele lui anexe. Aşadar, la o analiză lucidă şi detaşată, din perspectiva simbolică a acestor aspecte, putem afirma că, practic, „nu avem cap”, cel puţin până în momentul în care nu ne privim forma corporală în oglindă.

Din perspectiva tradiţiei spirituale yoghine, condiţia stării „fără cap” reprezintă, de fapt, adevărata noastră natură interioară, cea a martorului divin perfect detaşat. În mod implicit, o astfel de condiţie ne demonstrează faptul că „localizarea” noastră actuală în acest trup nu constituie de fapt decât o aparenţă iluzorie şi nu o realitate fundamentală a fiinţei noastre. Dacă, de pildă, gândul puternic şi constant „eu sunt acest trup” nu ar mai fi susţinut de minte, conştiinţa individuală ar reveni gradat la condiţia ei originară, aceea care nu depinde nici de formă şi nici de gând. De altfel, această idee a „lipsei capului” este în mod frecvent utilizată ca metaforă spirituală în învăţăturile sistemului JNANA YOGA, în ADVAITA VEDANTA şi în tradiţia Zen.

Cine moare înainte de a muri, nu mai moare după ce moare

Prin urmare, CHINNAMASTA (a cărei reprezentare este fără cap) este Marea Putere Cosmică ce îl ajută pe aspirantul yoghin devotat şi sincer să-şi dizolve mintea (cu toate ideile, ataşamentele, obiceiurile, prejudecăţile şi formele-gând înlănţuitoare) în Pura Conştiinţă Divină, ajutându-l astfel pe acesta să-şi transceandă mintea şi să fuzioneze cu starea supramentală (UNMANA) a Vidului Divin Beatific. Acesta este motivul pentru care nu trebuie resimţită frica faţă de „pierderea capului” sau a timpului, deoarece mai devreme sau mai târziu moartea săvârşeşte „marea trecere”, indiferent dacă omul obişnuit doreşte aceasta sau nu. De fapt, singura cale către trezirea spirituală este aşa-numitul „sacrificiu al minţii”, care implică renunţarea la mecanismul complicat al gândurilor de ataşament şi posesivitate, dintre care cel mai pregnant şi mai puternic este cel care susţine ideea că „eu sunt acest trup”. În tradiţia spirituală iniţiatică, acest sacrificiu este simbolizat prin tăierea capului, indicând astfel în mod sugestiv separarea minţii de trup, adică eliberarea conştiinţei de încorsetarea carcasei materiale a corpului fizic. Pe de altă parte, aceasta va permite, de asemenea, eliberarea energiilor subtile care sunt potenţiale în fiinţa practicantului, energii care vor ascensiona şi vor realiza fuziunea cu focarele energetice divine din Macrocosmos.

Ne putem pune însă următoarea întrebare: de ce trebuie ca acest concept să fie neapărat redat astfel în imaginea teribilă a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, când el poate fi explicat şi analizat teoretic în condiţii mult mai puţin „zguduitoare”? Răspunsul este acela că imaginile vizuale au, de regulă, un impact mult mai puternic şi dramatic asupra subconştientului fiinţei umane, determinând mai repede şi cu o mai mare forţă modificările de concepţie şi de acţiune ale omului şi realizând breşe mult mai eficiente către natura lui esenţială decât s-ar fi putut obţine doar printr-o expunere teoretică.

În general vorbind, mintea poate să accepte din punct de vedere principial orice expunere teoretică, dar totuşi să evite realitatea acestor învăţături, pe când impactul imaginii nu poate fi evitat cu aceeaşi uşurinţă, deoarece imaginea „comunică” mult mai direct cu inima spirituală a fiinţei. Suferinţa cauzată de sacrificiul ego-ului reprezintă pentru foarte multe persoane (atunci când ele îşi pun cu adevărat această problemă) o experienţă dură, pe care ele urmăresc să o evite, deşi îi recunosc necesitatea fundamentală în cadrul evoluţiei spirituale. Acest tip de experienţă provoacă de obicei o completă reorientare a energiilor fiinţei către scopuri profund spirituale şi tocmai de aceea ea este asimilată, în tradiţia iniţiatică, unei „a doua naşteri” a aspirantului. Imaginea teribilă a lui CHINNAMASTA („Zeiţa cu capul tăiat”) este cea mai expresivă cale de a sugera transformarea fundamentală a fiinţei umane, adică aceea de a renunţa la individualitatea limitată şi efemeră a ego-ului, pentru ca mai apoi aceasta să fie resorbită extatic în plenitudinea Conştiinţei Universale a lui Dumnezeu Tatăl.

Reprezentările iconografice ale Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA o înfăţişează ţinându-şi propriul cap (pe care ea singură şi l-a tăiat) în mâna dreaptă şi bând astfel sângele care îi ţâşneşte din gâtul tăiat. Cu toate acestea, chipul ei nu arată deloc teama, suferinţa sau durerea ci, dimpotrivă, el redă cât se poate de bine sentimentul beatific al mulţumirii şi beatitudinii. Semnificaţia acestui aspect este aceea a bucuriei transcenderii condiţiei trupeşti şi a suferinţei care este cauzată de pierderea ei. În acelaşi timp, imaginea lui CHINNAMASTA reprezintă poate cea mai energică formă de transformare a Zeiţei (SHAKTI), arătând cu elocvenţă puterea transformării în plină acţiune. Ca urmare a acestui fapt, capul tăiat nu apare deloc ca fiind lipsit de viaţă, ci el „trăieşte” chiar mai intens decât înainte. Conştiinţa nu este limitată la dimensiunile şi funcţiile corpului, ci ea există şi separat de acesta. Abia atunci când este eliberată de „cuşca” trupului, conştiinţa se poate exprima plenar, dobândind libertatea şi cunoaşterea divină profundă.

Chiar dacă ideea de a transcende conştiinţa corporală poate fi înfricoşătoare pentru unele persoane, ideea de a rămâne limitat în chingile de oţel ale acestei conştiinţe trupeşti (şi prin aceasta a fi supus influenţei trupului şi morţii) apare ca fiind chiar cu mult mai înspăimântătoare. Omul experimentează doar o mică fracţiune din jocul nesfârşit al luminii divine în manifestare şi anume acel fragment care poate fi reflectat (şi aceasta de cele mai multe ori distorsionat) prin capacităţile limitate de percepţie ale simţurilor sale. De aceea, plăcerea pe care o poate oferi trupul şi simţurile sale este de multe ori mai mică decât durerea, suferinţa şi boala pe care omul le resimte pe parcursul vieţii sale.

Din această perspectivă, în care yoghinul se simte încorsetat în „cuşca” simţurilor şi dorinţelor trupeşti, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA apare ca fiind Eliberatoarea şi Salvatoarea din sclavia materiei grosiere. În extazul preafericirii pe care o experimentează în fiecare clipă, CHINNAMASTA poate să bea tot sângele care aici exprimă bucuriile şi suferinţele, durerile şi năzuinţele vieţii întrupate, absorbind şi totodată sublimând şi alchimizând instantaneu întreaga experienţă fragmentată a timpului, cu dezamăgirile şi iluziile pe care această experienţă le provoacă fiinţei umane. Ea făptuieşte acest extraordinar proces de absorbţie şi transformare a ceea ce este, în ultimă instanţă, iluzoriu şi efemer, fără să uite nicio clipă natura ei divină esenţială, care este însăşi natura imuabilă şi eternă a Sinelui Suprem (ATMAN). Cu toate că forma în care apare este teribilă şi aparent înfricoşătoare, totuşi CHINNAMASTA reprezintă astfel una dintre energiile subtile benefice şi profund transformatoare din Macrocosmos, cât şi din microcosmosul fiinţei umane.

Corelaţii între CHINNAMASTA şi alte divinităţi ale panteonului tantric

Există o strânsă corelaţie între CHINNAMASTA şi KALI, în sensul că Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă (dintr-o anumită perspectivă) concretizarea energiei care este specifică lui KALI şi care, de asemenea, este orientată către transformarea spirituală a aspirantului sincer la desăvârşire. În acest aspect al său, CHINNAMASTA este numită PRACHANDA CHANDIKA, identificându-se astfel cu cea mai teribilă formă a lui KALI (care este CHANDI).

Pe de altă parte, aspectul ei teribil poate fi corelat şi cu Marea Putere Cosmică TRIPURA BHAIRAVI, CHINNAMASTA fiind, ca şi BHAIRAVI, o mare luptătoare. Totuşi, în timp ce Bhairavi rezonează mai mult cu energiile telurice fundamentale (sălaşul ei fiind, după cum se ştie, MULADHARA CHAKRA), CHINNAMASTA se află mai mult în consonanţă cu forţele subtile dinamice ale aerului. Din acest punct de vedere, putem afirma faptul că Chinnamasta acţionează cu predilecţie în ceea ce numim „lumea intermediară”, adică în acea „lume” (sau plan, nivel al Creaţiei) care face legătura între planul transcendent şi cel imanent al manifestării.

Ea reprezintă, aşadar, „fulgerul” care uneşte Cerul şi Pământul (ceea ce, într-o analogie semnificativă, constituie mintea şi respectiv trupul fiinţei umane), având scopul fundamental de a ne elibera de limitările inerente condiţiei noastre de spirite încarnate. Dacă CHANDI (aspectul cel mai teribil al lui KALI) distruge demonii şi entităţile satanice, aspectul PRACHANDA CHANDIKA al lui CHINNAMASTA distruge ultimul şi cel mai important „duşman” al spiritualităţii, care este ego-ul.

Dintr-o altă perspectivă, CHINNAMASTA este adeseori identificată cu INDRANI, care este contrapartea feminină a marelui zeu vedic INDRA, fiind astfel cea mai importantă zeiţă din VEDA-e. INDRANI mai este numită şi VAIROCHANI, adică „Cea foarte strălucitoare”, „Cea care radiază cu putere”, întocmai ca DURGA, zeiţa teribilă care este descrisă în acelaşi mod. În particular însă, CHINNAMASTA este numită VAJRA VAIROCHANI, adică „Cea care străluceşte cu fulgerul în mână”. Aşa cum se ştie, fulgerul reprezintă „arma” de acţiune a lui INDRA, care el însuşi este considerat zeul ca un diamant, personificarea iluminării spirituale instantanee.

Este fulgerul iluminării spirituale instantanee

Ca forţă sau putere teribilă a marelui zeu INDRA, CHINNAMASTA reprezintă, într-un anumit fel, energia electrizantă a transformării profunzimilor noastre subconştiente (VIDYUT SHAKTI), energie care acţionează pe toate nivelurile Creaţiei. În lumea fizică materială, energia electrică (electricitatea) nu reprezintă decât una dintre formele efective ale acestei colosale puteri transformatoare a lui CHINNAMASTA. La nivel mental, ea acţionează ca energie care provoacă înţelegerea corectă a realităţii esenţiale, determinând astfel iluminarea instantanee a aspirantului yoghin. Aşa după cum s-a precizat în articolele anterioare, KALI acţionează la modul general în direcţia acestei transformări spirituale a fiinţei umane. În cazul Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, ea reprezintă aceeaşi forţă, care este însă direcţionată spre transformarea imediată, fulgerătoare, a aspirantului yoghin. Prin urmare, CHINNAMASTA constituie, într-un anumit fel, fulgerul strălucitor al intuiţiei spirituale instantanee şi plenare, care distruge şi înlătură definitiv vălul ignoranţei, deschizând astfel drumul către eliberarea spirituală supremă. Acest atribut, al iluminării instantanee, pe care CHINNAMASTA îl manifestă ca o notă distinctivă a teribilei sale „personalităţi divine”, reprezintă în fapt capacitatea de percepţie directă, pura viziune care pătrunde dincolo de orice văl al ignoranţei şi al percepţiei limitate, revelând unicitatea conştiinţei divine infinite care se află dincolo de orice nume şi formă.

Îţi dăruieşte viziunea pură a realităţii

Prin urmare, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este colosala putere a viziunii spirituale interioare, care sacrifică astfel în focul teribil al cunoaşterii pure toate obiectele lumii manifestate, incluzând aici şi trupul fiinţei care realizează acest act al cunoaşterii desăvârşite. De aceea, în tradiţia spiritualităţii hinduse se consideră că CHINNAMASTA reprezintă ATMA-YAJNA, adică sacrificiul de Sine, care se manifestă atunci când fiinţa umană se dăruieşte cu sinceritate şi în totalitate Divinului, prin ceea ce se numeşte „sacrificiul minţii” (sau, cu alte cuvinte, abandonarea individualităţii, renunţarea la ego) pentru a trăi plenar, de atunci înainte, în unitatea conştiinţei divine.

Această caracteristică fundamentală a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA reprezintă de asemenea, prin extrapolare, însuşi aspectul de PRALAYA, adică de distrugere sau de resorbţie a lumii şi a întregii Creaţii, pe care Absolutul Divin (Dumnezeu Tatăl) o realizează în Inima lui Sfântă. Metaforic vorbind, CHINNAMASTA este capul care mestecă întregul trup, fiind aşadar puterea de distrugere şi transformare a realităţii manifestate în realitatea originară nemanifestată. În tradiţia spirituală yoghină se afirmă că CHINNAMASTA realizează această remarcabilă „transformare de stare” a fiinţei umane prin intermediul străpungerii „nodului energetic subtil” de la nivelul lui AJNA-CHAKRA, permiţând astfel yoghinului să transceandă simultan mintea şi conştiinţa trupului său. Această acţiune specifică este totodată o indicaţie directă a faptului că Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă de asemenea şi fluxul liber şi neobstrucţionat al energiei subtile care circulă prin SUSHUMNA NADI, adică prin canalul energetic central al fiinţei umane. Astfel CHINNAMASTA este direct corelată cu trezirea şi ascensiunea forţei cosmice gigantice, care este KUNDALINI SHAKTI, prin SUSHUMNA NADI, de la baza coloanei vertebrale (adică de la nivelul lui MULADHARA CHAKRA) şi până la nivelul lui SAHASRARA, reprezentând, în această ipostază (a identificării cu acţiunea teribilă a lui KUNDALINI) Calea Divină a Zeilor vedici (sau VEDAYANA). Această cale divină se referă efectiv la mişcarea şi deplasarea PRANA-ei (energiei subtile) pe SUSHUMNA NADI către „tărâmul” transcendenţei pure, care este simbolizat de Soare.

Tradiţia spirituală yoghină afirmă că, pentru a evolua spiritual şi a evita cumulul de KARMA, este absolut necesar ca yoghinul să-şi focalizeze atenţia sa asupra lui SUSHUMNA NADI, deoarece acest NADI este identificat în egală măsură cu realitatea vidului transcendent, care este lipsit de formă. Această condiţie nu poate fi însă realizată decât atunci când yoghinul dobândeşte viziunea pură şi corectă a realităţii fundamentale a lucrurilor. În momentul morţii, conştiinţa individuală a celor care cunosc aceste aspecte şi le-au practicat asiduu în timpul vieţii iese prin creştetul capului (BRAHMARANDRA), dizolvându-se astfel în Sursa Supremă, care este Conştiinţa Universală a lui Dumnezeu Tatăl. Dacă însă această cunoaştere şi totodată abilitate de a fi focalizat asupra canalului energetic central (SUSHUMNA NADI) nu a fost dobândită până în acel moment (al morţii), conştiinţa respectivei fiinţe umane va ieşi din timp printr-un alt NADI şi se va integra astfel în una din nenumăratele lumi ale manifestării, în deplină concordanţă cu propriul ei nivel de vibraţie şi evoluţie spirituală, fără să părăsească astfel „roata încarnărilor succesive” în manifestare. De aceea, yoghinii avansaţi o adoră plini de fervoare pe CHINNAMASTA ca fiind Zeiţa Sacră a transformării spirituale fundamentale, care acţionează în special la nivelul celui de al treilea ochi (AJNA CHAKRA) al aspirantului yoghin, determinând astfel în acesta transcenderea viziunii ocultate şi obişnuite a lumii.

Yoghina îndrăgostită şi lipsită de ego

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este de asemenea considerată a fi YOGA SHAKTI, adică însăşi teribila forţă de acţiune a puterii yoghine, ceea ce a făcut să fie corelată şi chiar identificată cu VAJRA YOGINI şi cu PARA DAKINI (care este prima şi cea mai importantă DAKINI) din tradiţia spirituală tibetană, adică cu acea zeiţă care conferă adoratorului sincer şi devotat mari puteri paranormale.

La nivelul structurii energetice subtile a yoghinului, CHINNAMASTA acţionează cu predilecţie în AJNA CHKRA, semnificând deschiderea celui de-al treilea ochi şi, prin urmare, simbolizând lumina care conferă percepţia directă esenţială a realităţii înconjurătoare, care înlătură ignoranţa inerentă dualităţii. Datorită asocierii ei cu fluxul PRANA-ic ascendent prin SUSHUMNA NADI, CHINNAMASTA este de asemenea corelată cu UDANA VAYU, adică cu acel tip de energie subtilă care provoacă ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI şi transformarea profundă a fiinţei umane. Cu toate acestea, CHINNAMASTA se manifestă practic la orice nivel al fiinţei yoghinului, atunci când acesta realizează un act de percepţie care transcende condiţia obişnuită.

Din punctul de vedere al reprezentărilor iconografice, CHINNAMASTA este înfăţişată fără îmbrăcăminte (prin urmare, având trupul gol) şi fără cap. În cele două mâini ale sale ea ţine propriul ei cap şi o sabie. Capul tăiat, a cărui limbă este mult scoasă afară, bea (într-o extatică stare de transcendere a realităţii efemere) şuvoiul principal de sânge care ţâşneşte din gâtul ei tăiat. Tradiţional, capul este ţinut în mâna dreaptă (adeseori poate fi întâlnită reprezentarea în care capul zeiţei se află, la rândul său, într-un craniu uman descoperit), iar sabia în mâna stângă. Corpul ei este cel al unei fete de 16 ani, având la gât un şirag de oase omeneşti şi o ghirlandă de capete tăiate.

CHINNAMASTA poartă cordonul sacru în jurul şoldurilor, care este un şarpe, iar sânii ei au forma fulgerelor. Ea este împodobită cu numeroase flori şi are o singură piatră preţioasă care este ataşată de un şarpe în zona creştetului. Zeiţa are trei ochi care sunt larg deschişi şi care emană multă lumină. De o parte şi de alta a sa, CHINNAMASTA este însoţită de alte două zeiţe, ale căror nume sunt DAKINI şi VARNINI. Ea dansează deasupra trupurilor înlănţuite în fuziune amoroasă ale Zeului Iubirii (KAMA) şi consoartei lui (RATI). În unele reprezentări tradiţionale, locul acestora este luat de KRISHNA şi, respectiv, RADHA.

Această reprezentare iconografică a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA din tradiţia hindusă este practic identică cu aceea a Marii Zeiţe VAJRA DAKINI din tradiţia budismului tantric din Tibet.

Şuvoiul central de sânge care izvorăşte din gâtul tăiat a lui CHINNAMASTA semnifică fluxul de energie subtilă de pe SUSHUMNA NADI, în timp ce şuvoaiele din stânga şi din dreapta (care sunt băute de cele două zeiţe - DAKINI si VARNINI – care o însoţesc pe CHINNAMASTA) reprezintă, respectiv, energia subtilă care circulă prin IDA şi PINGALA NADI. Cuplul zeiesc, care se află la picioarele lui CHINNAMASTA semnifică intima uniune dintre energiile de tip masculin si energiile de tip feminin ale fiinţei umane.

Capul tăiat a lui CHINNAMSTA reprezintă conştiinţa eliberată de diferitele limitări ale trupului şi minţii, în timp ce părul ei în şuviţe precum fulgerul şi ochii din care emană cu putere raze luminoase semnifică percepţia directă a Conştiinţei Absolute a lui Dumnezeu Tatăl. Pe de altă parte, sabia pe care o ţine în mâna stângă reprezintă puterea de discriminare (VIVEKA), iar limba zeiţei semnifică puterea colosală a Logosului Divin (cu alte cuvinte a MANTRA-elor). Deoarece forma ei este foarte dificil de sculptat, cel mai adesea CHINNAMASTA este reprezentată prin intermediul desenelor sau al picturilor.

Ca să cunoşti ceea ce eşti, află ceea ce nu eşti

Având în vedere toate aspectele şi semnificaţiile care au fost prezentate, putem practic afirma ca CHINNAMASTA reprezintă principala forţă adorată de adepţii căii şi sistemului JNANA YOGA (yoga cunoaşterii realităţii transcendente) deoarece ea întruchipează mai ales condiţia sau starea viziunii şi perceperii directe, neobstrucţionate, a Adevărului Suprem. De altfel, multe dintre metodele din JNANA YOGA sunt corelate cu adorarea Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, în special meditaţia asupra procesului de percepţie sau asupra discriminării între cel care vede şi ceea ce este de văzut (adică, practic vorbind, între subiect şi obiect). Aceasta are ca urmare directă eliminarea identificării naturii noastre esenţiale cu diferite alte realităţi obiective efemere (cum ar fi, de pildă, trupul, gândurile, emoţiile etc). Pe de altă parte, CHINNAMASTA (în calitatea ei de supremă YOGHINĂ) îl ajută pe aspirantul la desăvârşire în toate practicile sale yoghine, mai cu seamă în cele care implică ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI.

Cea mai directă cale în adorarea plină de sinceritate a lui CHINNAMASTA este aceea prin care procesul meditaţiei este centrat mai ales asupra subiectului conştient, iar atenţia este retrasă de la obiectele înconjurătoare. Ideea este aceea că subiectul care meditează nu poate fi un obiect al percepţiei minţii. Tot ceea ce este cunoscut de minte ca fiind un obiect al percepţiei, incluzând aici ego-ul sau individualitatea proprie, este oarecum exterior naturii noastre adevărate, esenţiale. Această retragere în subiectul care percepe ne conduce gradat şi la revelarea Sinelui nostru nemuritor, ATMAN.

O altă metodă de adorare a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA este aceea de a dizolva mintea în starea supremă a cunoaşterii directe prin focalizarea atenţiei asupra percepţiei, oprind astfel fluxul meditaţiei care este îndreptat spre cel care vede sau cel care este văzut. Acest aspect inedit demonstrează faptul că dobândirea capacitaţii de a percepe totul în mod pur şi direct reprezintă de fapt metoda principală de adorare a lui CHINNAMASTA. Condiţia fundamentală pentru a obţine această extraordinară capacitate spirituală este aceea de a fi mereu vigilent şi de a nu mai integra realitatea înconjurătoare în termeni de spaţiu, timp, persoană etc. La modul esenţial vorbind, noi nu vedem cu adevărat obiectele din lumea în care ne aflăm. Cea care ne conferă însă cu putere această senzaţie şi convingere lăuntrică (şi anume, a observării diferitelor obiecte) este doar percepţia noastră care, prin intermediul gândurilor pe care le avem şi care denumesc în mod diferit acest proces de percepţie, ne creează iluzia unor obiecte, lucruri, fiinţe, fenomene diferite. Totuşi, imediat ce yoghinul elimină identificarea eronată a percepţiilor pe care le are cu obiectele care îl înconjoară (identificare ce se manifestă prin intermediul gândurilor), el va constata că nu există practic nimic în afara conştiinţei sale. El înţelege atunci că, în realitate, lumea înconjurătoare nu reprezintă nimic altceva decât un model caleidoscopic al percepţiilor sale pe care gândurile îl separă în nenumărate nume şi forme (obiecte). Întrucât percepţia nu este diferită de cel care vede sau cunoaşte, este de ajuns ca ea (percepţia) să nu mai fie identificată în mod eronat cu realitatea exterioară obiectivă, pentru ca astfel conştiinţa yoghinului să se resoarbă integral şi instantaneu (prin graţia Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA) în conştiinţa supremă a lui Dumnezeu Tatăl, întocmai cum valurile agitate ale oceanului se resorb în profunzimile sale atunci când furtuna ia sfârşit.