Vântul, vântul şi numai vântul peste toate cele. Tropăia ca un galop masiv pe tablele acoperişurilor, făcându-le să huruie şi să pocnească, strâmbând firmele, cutremurând ferestrele, zgâlţâind firele electrice, oprind ca într-o mână cenuşie zborul cârdurilor de ciori şi împroşcându-l în funingini croncănitor negre; apoi răsucind în uriaşe spirale, cu urlet ascuţit, tot colbul strâns de pe câmpii şi uliţi.
Fată mare, o duritate vioaie în rotunzimi. Parcă se născuse pentru a fi goală pe vremea Zeilor. Sânii nu s-aplecau. Porneau. Erau rotunzi cu trufie. Porunceau mâinilor bărbăteşti, nu se închinau lor.
Diletant, într-un cuvânt, adică amator de succese facile în profesie, mulţumindu-te cu câştigurile strictului necesar, nu profesionist, pasionat de meserie, capabil de eforturi susţinute, cu sacrificiul comodităţilor imediate şi al agrementului zilnic.
Două trupuri vâsliră chinuit prin apele cu cer şi iad ale înecului adânc.
Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renunţare la luciditate, un interimat al inimii.
Dacă eşti om sensibil, te sinucizi, dacă esti om însurat, dormi, şi dacă eşti om sadea, petreci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu