La Rochefoucauld

Nimic nu îmbătrâneşte mai iute ca binefacerile.
Spiritele mediocre condamnă de obicei tot ce depăşeşte inteligenţa lor.
Nu suntem niciodată nici atât de fericiţi nici atât de nefericiţi pe cât credem.
Îi iertăm adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu-i iertăm niciodată pe cei plictisiţi de noi.
Este mult mai uşor să potoleşti prima dorinţă, decât să le satisfaci pe toate cele care o urmează.
Ceea ce ne face atât de nestatornici în prieteniile noastre este faptul că e greu să cunoşti însuşirile sufletului şi uşor să le cunoşti pe ale minţii.
Nu există pasiune în care iubirea de sine să domine atât de mult ca în dragoste; sacrificăm mai degrabă liniştea persoanei iubite decât să ne-o pierdem pe a noastră.
Mila este, uneori, o îndemânatică prevedere a nenorocirilor ce ne pândesc; ajutăm pe alţii pentru ca şi ei să ne ajute în împrejurări asemănătoare. Clemenţa este, aparent, o varietate a milei. În realitate, ea se practică uneori din vanitate, alteori din lene, adeseori din frică, şi aproape întotdeauna din toate aceste trei motive laolaltă.
Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică.
Cea mai subtilă dintre toate fineţile este să ştim bine să ne prefacem că am cădea în cursele ce ni se întind.
Hotărârea, dreptatea, exemplul şi sinceritatea alcătuiesc ceea ce noi numim caracter. El este temelia demnităţii personale.Generozitatea este vanitatea dărniciei.
Defectele spiritului cresc, când îmbătrânim, ca şi acele ale feţei.
Dacă n-am avea deloc defecte, nu am avea atâta plăcere să le observăm la alţii.
Cât timp iubeşti, ierţi.
Mai degrabă îi iubim pe cei care ne urăsc, decât pe cei care ne iubesc mai mult decât vrem noi.
Încrederea oferă mai mult material de conversaţie decât inteligenţa.
Nu ajunge să ai calităţi mari; mai trebuie să ştii să le întrebuinţezi.
A asculta bine şi a răspunde bine e una din cele mai mari perfecţiuni ce se pot atinge într-o conversaţie.
Puţini oameni ştiu să fie bătrâni.
Ierţi atât cât iubeşti.
Caracterul este temelia demnităţii personale.
Prieteniile reînnodate cer mai multă grijă decât cele care n-au fost rupte niciodată.
Degeaba cauţi pacea aiurea, dacă n-o găseşti în tine însuţi.
Nu există decât un singur fel de dragoste, dar există mii de copii diferite.
Sinceritatea este o inimă deschisă. Puţini oameni o arată; de obicei ceea ce vedem este o imitaţie pusă pentru a prinde în capcană încrederea altora.
Împrejurările neprielnice nu ne fac ceea ce suntem, dar ne arată cine suntem.
Un om nu trebuie judecat după calităţile sale, ci după felul cum ştie să şi le folosească.
Îţi vine mai lesne să te arăţi înţelept pentru alţii decât pentru tine însuţi.
Nimeni nu poate vedea dragoste acolo unde nu există cu adevărat, la fel cum nimeni nu o poate ascunde acolo unde există.
Puterea pe care cei pe care îi iubim o au asupra noastră este întotdeauna mai mare decât aceea pe care o avem noi înşine.
În prietenie, la fel ca în dragoste, adesea te fac mai fericit lucrurile ştiute, decât cele pe care nu le cunoşti.
Recunoştinţa este pur şi simplu speranţa secretă pentru favoruri viitoare.
E o mare nebunie să vrei să fii singur înţelept.
Există doar o iubire adevarată şi o mie de încercări.
Experienţa este ca steaua polară: ea nu luminează decât seara.
Înţelepciunea este pentru suflet, ceea ce sănătatea este pentru trup.
Este cu neputinţă să iubeşti a doua oară ceva ce ai încetat cu adevărat să iubeşti.
Iubim întotdeauna pe cei care ne admiră; dar nu iubim întotdeauna pe cei pe care îi admirăm.
Fericirea şi nefericirea oamenilor depind în egală măsură de firea lor, ca şi de întâmplare.
Cei mai mulţi oameni au, ca şi plantele, proprietăţi ascunse, pe care întâmplarea face să fie descoperite.
Lenea e un soi de beatitudine a sufletului, ce-l consolează pentru orice pierdere şi ţine locul oricărui bun.Există unele lucruri frumoase care păstrează mai multă strălucire când rămân imperfecte decât când sunt desăvârşite.
Arta de a şti să pui bine în acţiune calităţi mediocre fură stima şi dă adesea mai multă reputaţie decât meritul adevărat.
Pentru o persoană îndrăgostită, valoarea unui individ este recunoscută în mod intuitiv. Dragostea nu are nevoie de logică în misiunea sa.
Nu există circumstanţe, oricât de rele ar fi, din care un om înţelept să nu poată scoate ceva bun; nici circumstanţe, oricât de bune ar fi, pe care cel înţelept să nu le folosească spre paguba lui.