De multe ori, avem tentatia de a inghesui in clipa de fata noi si noi experiente. „Doar un singur telefon mai am de dat… Doresc sa mai fac doar o scurta oprire in acest loc, inainte de a ajunge la destinatia dorita”. Ce nu ne dam seama este ca aceste interventii personale interfereaza frecvent cu adevarata directie in care curge clipa prezenta.
Personal, am invatat sa identific acest impuls interior si sa il privesc cu neincredere. Fac tot ce imi sta in puteri pentru a-i spune nu. De pilda, impulsul ma impinge uneori ca in timp ce mananc sa citesc a suta oara ce scrie pe cutia cu cereale sau uimitoarea oferta pe care o face compania. De fapt, impulsului nu-i pasa cu ce se alimenteaza, atat timp cat poate fi alimentat. Cutia cu cereale poate fi inlocuita oricand cu ziarul, cu catalogul L.L. Bean sau cu orice altceva exista in preajma. Tot ce isi doreste acest impuls este sa isi umple cumva timpul. El conspira cu mintea mea sa ma faca sa raman inconstient in timp ce mananc, ca si cum as fi usor ametit, suficient insa pentru a-mi umple excesiv stomacul, in timp ce de fapt ratez experienta micului dejun. Din cauza acestui impuls, uit sa fiu atent la ce se intampla in jurul meu, la jocul luminilor si umbrelor de pe masa, la mirosurile din bucatarie, la energiile momentului prezent, chiar si la eventualele certuri si dispute cu ceilalti membri ai familiei mele, cu atat mai mult cu cat acesta este singurul moment al zilei in care ne reunim, dupa care drumurile noastre se despart, intersectandu-se din nou abia la sfarsitul zilei.
Imi place sa traiesc simplu pentru a contracara aceste impulsuri, asigurandu-ma astfel ca procesul de hranire se deruleaza pe nivelele cele mai profunde ale fiintei mele. Aceasta simplitate presupune ca ori de cate ori fac ceva, sa uit de toate celelalte lucruri si sa ma concentrez exclusiv asupra lucrului facut. Aplic aceasta tehnica in cat mai multe ocazii, de pilda atunci cand ma plimb sau atunci cand ma joc cu cainele meu. Uit atunci de orice altceva. Trairea constienta a simplitatii inseamna sa te duci in mai putine locuri intr-o singura zi, nu in mai multe, inseamna sa privesti mai putine lucruri, ca sa poti vedea mai multe, inseamna sa faci mai putin, ca sa poti face mai mult sau mai bine, inseamna sa achizitionezi mai putin, ca sa poti avea mai mult. De multe ori mi se pare ca nu am de ales, caci sunt simultan tatal unor copii mici, cap de familie, sot, fiu care isi intretine parintii, o persoana preocupata de munca sa, dar careia i-ar placea sa se izoleze din cand in cand in propriul sau Walden Pond sau intr-un alt loc similar, retragandu-se pentru cativa ani din activitate numai pentru a asculta cum creste iarba si pentru a contempla cum se schimba anotimpurile. Dincolo de tot acest haos organizat si de complexitatea vietii de familie si a celei profesionale, cu toate solicitarile si responsabilitatile lor, cu toate frustrarile, dar si cu cadourile neasteptate pe care mi le fac in permanenta, exista intotdeauna ocazii pentru a alege simplitatea in o mie si una de mici ocazii.
Un aspect important al acestui proces este incetinirea ritmului. Ori de cate ori le transmit mintii si corpului meu sa ramana linistite si sa continue sa se joace cu fiica mea, in loc sa raspunda la telefonul care suna, ori de cate ori refuz sa reactionez in fata impulsului interior de a suna pe cineva care poate nu simte nevoia de a fi sunat, ori de cate ori optez pentru a nu-mi cumpara ceva daca nu am absoluta nevoie de obiectul respectiv, pe scurt, ori de cate ori refuz sa reactionez in fata nenumaratelor impulsuri care ma atrag catre magazine, in fata televizorului sau in o mie si una de alte directii, - in ultima instanta nu fac decat sa imi simplific putin viata. Sunt seri in care prefer sa nu fac nimic, sa stau pur si simplu, sa citesc o carte, sa ma plimb singur, cu unul din copii sau cu sotia mea, sa imi rearanjez stiva de lemne, sa privesc luna, sa simt vantul rece care imi sufla in fata sau sa ma culc devreme.
Spun de multe ori „nu” impulsurilor venite din senin, in mod deliberat, cu unicul scop de a-mi simplifica viata, si intotdeauna mi se pare ca ramane destul loc pentru a mi-o simplifica si mai mult. Este o disciplina in sine, deloc usoara, dar care merita din plin orice efort de a fi practicata. Lucrurile nu sunt insa intotdeauna simple. Exista nevoi in fata carora trebuie sa reactionezi si oportunitati care nu trebuie ratate. Trairea constienta a simplitatii in mijlocul acestei lumi complexe este un act delicat, care poate tulbura usor echilibrul vietii tale. De aceea, trebuie sa-ti amplifici tot timpul atentia si luciditatea, sa te adaptezi in permanenta si sa continui sa fii atent. In ceea ce ma priveste, consider insa ca acest concept al simplitatii deliberate ma ajuta sa fiu mai atent la ceea ce este cu adevarat important pentru mine, la acea ecologie a mintii, a corpului si a lumii exterioare in care toate lucrurile sunt legate intre ele si toate alegerile mele au consecinte cu bataie lunga. Nimeni nu poate controla in totalitate aceste conexiuni, dar alegand simplitatea de cate ori este posibil sa adaugam vietii un element de profunda libertate. Viata ne ofera numeroase ocazii in care „mai putin” inseamna de fapt „mai mult”.
"Simplitate, simplitate, simplitate! Sfatul meu este sa faci mai putine lucruri. In loc de o suta sau de o mie, fa numai doua sau trei. Daca ai un milion de treburi, rezolva doar cinci sau sase dintre ele… Atunci cand traiesti in mijlocul acestei mari agitate a vietii civilizate, in care predomina norii si furtunile si nisipurile miscatoare si alte o mie si una de capcane in care poti cadea cu usurinta, este greu sa nu te duci la fund, fara a mai ajunge niciodata la portul tau. Numai marii navigatori reusesc. Simplifica, simplifica!" (Thoreau, “Walden”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu