Tata Ceresc, Tu imi colorezi gandurile si zilele.
Tu porti de grija respirului fiintei.
Tu ma mangai, cand mi-e greu.
Tu ma strangi in brate.
Tu ma porti pe-ale Tale carari.
Tu ma iubesti, asa cum frumusetea Ta, m-a creat!
Tu ma chemi, ma trimiti in adancimea inimii,
pentru a invata, a nu uita, Cine m-a creat,
pentru ce M-ai trimis in aceasta viata.
Pentru a raspunde intrebarii:
Cine sunt? prin cine traiesc? incotro ma indrept?
ce aleg? ce simt sa fac cu viata mea? ce exista in inima mea?
cui imi dedic viata? ce fac cu timpul dat de Tine?
Ce este dincolo de acest trup fizic? ce simt cand rugaciunea inimii
este ascultata de Tine? care sunt starile prin care trec fiece clipa?
cum reusesc sa fiu perfect constienta de puterea Ta.
Cum stapanesc emotia inimii mele?
Cum reusesc sa ma bucur de sensibilitatea inimii?
Cum si unde Iti multumim.
Cum si pentru ce Iti suntem recunoscatori.
Cum si in ce imprejurari Iti simtim prezenta.
Cum si ce astept sa primesc de la cei din jur?
Asteptam ceva sau ii iubim asa cum sunt!
„iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.
Iubeste-te pe tine, si astfel vei iubi intreaga Creatie a Tatalui Ceresc.
Iubeste-ti defectele, calitatile, temerile ..si astfel ele vor
deveni comori transcense ale inimii tale.
Iubeste-ti ochii privirii in oglinda!
Te vei intalni cu tine insuti!
Este cea mai frumoasa intalnire de iubire: cu tine insuti!
Cu tine, vei incepe calatoria, alaturi de cei trimisi sa te insoteasca.