De poti, sa nu-ti pierzi capul,cand toti in jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor,gasindu-ti tie vina ;
De poti , atunci cand toti te cred,nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;
De poti , s-astepti oricat,fara sa-ti pierzi rabdarea;
De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti,
Sau cand, hulit de oameni,tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti .
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii;
De poti gandi,dar fara sa-ti faci din asta un tel;
De poti,sa nu cazi prada nicicand disperarii,
Succesul si dezastrul, primindu-le le fel;
De rabzi sa auzi cuvantul rostit candva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti sa-ti vezi idealul distrus, si,din ruine
Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut ;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere,
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut,
Si atunci, fara a scoate o vorba de durere,
Sa-ncepi agoniseala cu calm,de la-nceput;
Si daca corpul tau, uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca o data
Numai cu strasnicia vointei tale, si astfel
Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca;
De poti vorbii multimii, fara a mintii,si daca
Te poti plimba cu regii, fara ate ingamfa,
De nici amicii ,nici dusmanii, nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta ;
Si daca poti sa umplii minuta trecatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii sir,
Al tau va fii pamantul, cu bunurile-i toate
Si, ceea ce-i mai mult chiar, sa stii, vei fi un OM !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu