De poti, sa nu-ti pierzi capul,cand toti in jurul tau 
Si l-au pierdut pe-al lor,gasindu-ti tie vina ; 
De poti , atunci cand toti te cred,nedemn si rau, 
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine; 
De poti , s-astepti oricat,fara sa-ti pierzi rabdarea; 
De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti, 
Sau cand, hulit de oameni,tu nu cu razbunarea 
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti . 
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii; 
De poti gandi,dar fara sa-ti faci din asta un tel; 
De poti,sa nu cazi prada nicicand disperarii, 
Succesul si dezastrul, primindu-le le fel; 
De rabzi sa auzi cuvantul rostit candva de tine, 
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut; 
De poti sa-ti vezi idealul distrus, si,din ruine 
Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut ; 
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere, 
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut, 
Si atunci, fara a scoate o vorba de durere, 
Sa-ncepi agoniseala cu calm,de la-nceput; 
Si daca corpul tau, uzat si obosit, 
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca o data 
Numai cu strasnicia vointei tale, si astfel 
Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca; 
De poti vorbii multimii, fara a mintii,si daca 
Te poti plimba cu regii, fara ate ingamfa, 
De nici amicii ,nici dusmanii, nu pot vreun rau sa-ti faca, 
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta ; 
Si daca poti sa umplii minuta trecatoare, 
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii sir, 
Al tau va fii pamantul, cu bunurile-i toate 
Si, ceea ce-i mai mult chiar, sa stii, vei fi un OM !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu