In cantecul luminii de dimineata isi incep frunzele dansul. In cantecul timpului pasim inspre calatoria intalnirii cu El. Prin prima suflare am venit pe lume. printr-o ultima suflare plecam din lume. In Glasul Lui ne trezim noi. In imaginea amintirilor ne traim. In forta de a ne cunoaste, de a fi si mai aproape de cel Care "ne-a creat dupa al sau chip, si A Sa asemanare". In noi,suntem El. Prin noi, clipa de clipa, prezenta Lui este vie. In noi canta mangairea, iubirea, pacea Celui care totul Faureste, Cuprinde si imparte. Imparte din Tot si cuprinde in Tot. In diminetile toamnei, prin El, frunzele danseaza, Si noi o data cu ele. Frunze ale toamnei, purtati de ganduri, de clipe, de amintiri, de anotimpuri, de ploi, de cer senin, de nori albi, de Lumina, de pasi in tacere, de a cunoaste, de a trai ..inglobati suntem in frunza Creatorului, si asemeni ei suntem: verzi, udati de ploi, de vant, uscati de Soare, de Lumina, de atingeri suave, de doruri, de pictura inimii si pasul Cerului. De Cel prin care viata ia forma binecuvantatei naturi. Prin ea,in ea,redevenim uniti la pacea beatutidinii si iubirii nemiscate, La maretia si Mana Creatorului pictata aici pe pamant, Pentru noi. Imagine asternuta aici si acum, in dansul frunzei. Timizi, rupem cate o bucata din aceasta taina a frunzei. Si pasim in tacere in noaptea care a-mbratisat pamantul. E o clipa in care metamorfozarea dansului frunzei a incalzit seara de octombrie. Seri calde, pline de dorul de voi, de ceea ce iubiti si sunteti iubiti.