Obiectiv: Simte-ti suferinta si priveste-o ca pe un semnal de alarma.
Strategie: Renunta la masca ta. Deschide-ti inima. Cunoaste-ti sentimentele si impartaseste-le cu ceilalti.
Adevarul – dur, dar important – este ca nu te poti vindeca, pana nu-ti recunosti suferinta, frica si rusinea. Nu te poti vindeca, pana cand nu-ti mai ascunzi sentimentele negative si nu te mai prefaci ca esti fericit atunci cand nu esti. Ca sa fii fericit, trebuie sa fii autentic. Trebuie sa-ti dai masca jos si sa fii real. Trebuie sa iesi din ascunzatoare.
Suferinta este un semnal de alarma. Prin urmare, sa-ti simti si sa-ti recunosti suferinta reprezinta primul pas al procesului de vindecare. Orice te impiedica sa-ti simti durerea si sa-i descoperi sursa este un act de negare. Este o incercare de a ignora chemarea inimii si a sufletului catre trezire si vindecare.
Toate dependentele/obsesiile sunt o forma de negare. Iti anesteziaza durerea sau te ajuta sa scapi de ea. Atata vreme cat esti dependent, nu simti profunzimea suferintei si nu esti motivat sa o vindeci.
Scoaterea mastii
Masca sau persona ta care te ajuta sa fii acceptat in societate. Te ajuta sa pari normal si bine adaptat, chiar daca nu esti. Iti ascunde suferinta si le arata oamenilor o versiune „editata” a fiintei tale. Acestia nu-ti vad frica, rusinea, tristetea, judecata de sine. Nu vad cat de mult te doare inima sau cat de agitata iti este mintea. Cu alte cuvinte, masca iti ascunde aspectele umbrei. Este ca machiajul sau fixativul de par. Iti ascunde cosurile si iti aranjeaza parul, chiar si in acele zile cand nimic nu pare sa mearga cum trebuie. Masca face ca totul sa arate mai bine decat este, astfel incat umbra sa poata sta ascunsa.
Industria cosmetica profita enorm din stradania noastra de a nega umbra. Oamenii isi fac operatii estetice (lifting facial, liposuctii, implanturi mamare), deoarece nu se simt bine cu incretiturile si ridurile unui trup imbatranit. Ei vor un trup perfect si o viata perfecta. Bineinteles ca efortul de a gasi perfectiunea in trup sau in lume este sortit esecului. Trupul imbatraneste si moare. Lumea este un loc instabil. Aici nu exista siguranta.
Adevarata fericire nu poate fi gasita in exterior. Poate fi gasita doar in interior. Poate fi gasita doar prin crearea unei relatii pline de iubire cu tine insuti. Si poti crea o astfel de relatie, doar daca te accepti, cu negi cu tot.
Asta inseamna ca trebuie sa te impaci cu umbra. Trebuie sa inveti sa vezi si sa iubesti toate aspectele din tine – fizice, emotionale si mentale – care nu sunt ideale sau nu pot fi usor acceptate, de tine sau de ceilalti. Trebuie sa fii dispus sa privesti nu numai locurile unde trupul se lasa si capata forme inestetice, ci si acolo unde inima sufera sau simte tristete. Trebuie sa inveti sa-ti imbratisezi toate experientele – atat aspectele superioare, pozitive, de lumina, cat si aspectele inferioare, negative, ale umbrei.
Masca si umbra
Este posibil ca oamenii sa-ti agreeze masca, dar sa nu vada, sa accepte sau sa cunoasca ceea ce se afla in spatele ei. Nici tu s-ar putea sa nu cunosti acea parte esentiala, mai profunda din tine. Se poate sa fii deconectat de corpul tau emotional si de durerile suferite de inima.
Umbra ta este inchisa in spatele mastii. Deoarece se desfasoara la nivel subconstient, putini oameni o cunosc. De obicei, umbra se vede in momentul in care un factor declansator face ca durerea noastra sa erupa. Este ceva neasteptat si surprinzator. Devii martorul unor rani nevindecare, de existenta carora nici nu stiai.
In mod inevitabil, relatiile noastre ne pun la incercare, facand vizibila durerea din spatele mastii. Ca majoritatea dintre noi, probabil ca incerci sa eviti aceasta eruptie a umbrei, intrucat nu vrei sa ai de-a face cu propria durere sau cu durerea altor oameni.
Societatea te recompenseaza atunci cand porti o masca reusita si iti traiesti viata in spatele ei. Totul se rezuma la „a face fata”. Trebuie sa arati bine, chiar daca nu te simti bine. Trebuie sa negi umbra si sa nu te uiti la suferinta ta si la tiparele de tradare de sine.
Scoaterea mastii este, asadar, un act revolutionar. Este primul pas din procesul de vindecare a suferintei si de unire cu umbra.
A iesi din carapace
Unii oameni nu-si creeaza niciodata o masca buna. Nu se conformeaza prea usor regulilor. Atunci cand ceilalti ii critica sau ii judeca, o iau la fuga. Se retrag intr-o carapace emotionala. Se ascund acolo si raman invizibili, astfel incat nimeni sa nu-i critice, sa nu-i respinga si sa nu incerce sa-i corecteze.
Masca este creata pentru a obtine acceptare sociala, prin faptul ca ne aratam numai partea „buna”, iar carapacea ne ajuta sa ne izolam de ceilalti, ca sa nu ne injoseasca (sa spuna despre noi ca suntem „rai” sau ca „gresim”) ori sa ne atace. Unii dintre noi ne cream masti. Altii ne construim carapace. Uneori, le cream pe ambele, in acelasi timp sau in momente diferite din viata noastra.
De obicei, cel care isi construieste o carapace nu are o viata sociala prea activa. Nu simte ca ar vrea sa apartina unui grup. Prefera sa fie independent si liber, decat sa riste pierderea acestei libertati, conformandu-se ideilor si asteptarilor celorlalti.
Atunci cand porti o masca, ceilalti nu pot vedea cine esti cu adevarat. Le arati un sine fals. Atunci cand te ascunzi intr-o carapace, oamenii nu se pot apropia de tine. Te ascunzi de ei, pentru ca ti-e frica de critica si de respingere. Din cate stii probabil, crearea mastii si a carapacei incepe de la o varsta foarte frageda.
Paul Ferrini(Vindeca-ti viata)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu