Fiinţa umană nu
este un lucru printre alte lucruri; lucrurile se determină unele pe
altele, în vreme ce omul se auto-determină. Ceea ce le devine - în
limitele înzestrării sale şi ale mediului său - este ceea ce el a făcut
din sine însuşi.
Omului îi poate fi luat totul, dar nu şi ultima dintre libertăţile
omeneşti: aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de
circumstanţe, de a-şi alege propriul fel de a fi.
Toţi avem o anumită vocaţie sau misiune în viaţă, toţi trebuie să
îndeplinim o sarcină concretă care cere să fie dusă la capăt. În această
privinţă, omul nu poate fi înlocuit, şi nici viaţa lui nu se poate
repeta, aşadar sarcina fiecăruia este unică, la fel ca şi ocazia de a o
realiza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu