Henriette Yvonne Stahl: "Puterea fără iertare a senzualităţii"
Senzualitatea si carisma sunt ipostaze ale fortei umane, acea forta care lasa urme in semeni, captivandu-i, uneori, cu iradieri samanice. Frumusetea fizica a devenit un idol de plastic, silicon si vopsea, atunci cand este dramatic secatuita de spirit. Am ales-o ca prototip al personalitatii feminine iesite din comun, prin frumusete, spirit si esenta rara, pe scriitoarea Henriette Yvonne Stahl, careia ii apartine sintagma din titlu. S-a nascut in 1900, din tata bavarez si mama frantuzoaica, a fost cetatean roman si a trait 83 de ani. S-a scris memorabil despre frumusetea, farmecul, misterul, prezenta eclatanta a acestei femei care a facut sa vibreze viata literara si a ravasit sufletele unor barbati fascinanti si celebri. "De cum a intrat in salon, aparitia ei ne-a amutit pe toti tinerii de emotie si admiratie. Era o aparitie stralucitoare, cu gatul alb si inalt de lebada. Decolteul rochiei de culoarea visinei putrede, bratele goale dezvaluiau o carnatie delicata, cu fragizimi de crin imaculat. Spre uimirea si incantarea ascultatorilor, aceasta superba aparitie feminina se dovedea si o scriitoare de mari intensitati psihologice si de rafinatii intelectuale."(Ieronim Serbu, "Vitrina cu amintiri").

O artista stralucind intre personalitatile epocii
In 1925, a terminat "Conservatorul de Arta Dramatica", la clasa renumitului actor si profesor Ion Livescu. A jucat pe scena Teatrului National din Bucuresti, iar cronicarii timpului au remarcat entuziasti in prezenta si interpretarea sa "o halucinanta aparitie", "o artista a gestului", "un nou si autentic ales". Henriette Yvonne Stahl castigase insa un concurs de literatura, inca din 1924, cand Garabet Ibraileanu i-a recunoscut talentul si i-a publicat fragmente din primul sau roman, "Voica", in Viata romaneasca. Actrita a ales sa se retraga din fata reflectoarelor si aplauzelor, in favoarea a ceea ce avea sa ii devina destin, scrisul. Cand a mers la fotograful "Julietta" sa faca o fotografie pentru coperta primului sau roman, a fost intrebata daca poza este pentru concursul "Miss Romania" care era atunci in pregatire.
A renuntat, cum spuneam, la luminile rampei, dar, oricum, a trait printre stele. In preajma acestei femei speciale, fermecatoare, cultivata si talentata au fost cele mai reprezentative personalitati ale epocii. Henriette Yvonne Stahl era chemata de Regina Maria la Palatul Cotroceni, frecventa in mod obisnuit palatul Marucai Cantacuzino si Palatul Brancovenesc de la Mogosoaia al Martei Bibescu, opera, teatrele, saloanele aristocratiei, cenaclurile literare. Despre opera si personalitatea sa au scris, intre altii, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, G. Calinescu, Eugen Lovinescu, Al. Piru. Iar Mihail Sebastian a scris cu convingere, in revista Rampa (1933): "Domnisoara Stahl vorbeste cu oarecare cruzime despre barbati. O femeie lucida este un martor intolerabil pentru un barbat, chiar atunci cand il iubeste. Ridicolul, chiar in formele sale imperceptibile, nu-i scapa. Sunt gesturi de vanitate virila, pe care nu le iarta, pe care le identifica; sunt inocente sau grave terori, pe care le suporta numai placerea de a le observa".

Doi barbati celebri si un imens curaj
In 1931 l-a intalnit pe poetul, prozatorul si gazetarul Ion Vinea, cu care a trait o poveste de dragoste timp de 14 ani. "O mare iubire este la fel de rara ca un mare talent", spunea Henriette Yvonne Stahl, iar despre temperamentalul si aventurierul Vinea a scris transant: "Un singur vers al lui este mai valoros decat tot ce i se reproseaza".

In 1945 era recunoscuta, pretuita, celebra, avea 45 de ani si l-a cunoscut pe atunci pe debutantul Petru Dumitriu, autorul de mai tarziu al rasunatoarei trilogii "Cronica de familie". El avea 21 de ani si era inalt, frumos, elegant, inteligent si talentat. "Intalnirea mea cu Petru Dumitriu, intre multe intalniri neobisnuite din viata mea, a fost poate cea mai ciudata. Oricat mi s-ar fi spus pana atunci ca sunt frumoasa, ca arat bine, mi-a trebuit in 1945 un imens curaj sa-l accept langa mine pe acest splendid barbat, care avea cu 24 de ani mai putin decat mine", spune Henriette Yvonne Stahl in consistenta carte de confesiuni realizata de autoare impreuna cu Mihaela Cristea. Culmea este ca Ion Vinea i-a ramas alaturi, prieten apropiat, in timpul relatiai ei cu Petru Dumitriu, pe care l-a adoptat literar. Erau, desigur, priviti ca un cuplu excentric. Doamna Stahl l-a introdus pe Petru Dumitriu in societatea fostilor aristocrati, dar si in lumea scriitorilor, gazetarilor, artistilor. Obisnuiau sa ia masa la "Capsa" sau la "Athene Palace", costumati in tinute scumpe, pentru acea epoca, comandate la croitori de lux. Petru Dumitriu prezenta publicului spectator o desavarsita eleganta vestimentara, din recuzita careia faceau parte fracuri, esarfe de matase si costume impecabile. Circula cu masini de care se bucurau doar stabii timpului. Cancanurile nu sunt exclusiv apanajul prezentului. Majoritatea oamenilor de atunci era mai putin interesata de literatura celor doi, cat de faptul ca Ion Vinea, fostul partener al doamnei Sthal, l-a rugamintea acesteia, l-a sustinut si i-a netezit cararea lui Petru Dumitriu catre lumea buna. "Petru si cu mine ne intelegeam perfect. Au fost cei mai fericiti ani. Si dupa divort a venit sa ma vada zilnic, timp de sase ani, ca sa mai putem sta in continuare de vorba", povesteste in cartea-interviu. In urma fugii lui Petru Dumitriu din tara in Germania (1960), Henriette Yvonne Stahl a fost pentru scurt timp arestata. Le-a spus anchetatorilor, intre altele, ca da, stia de intentia lui, "dar a preferat un transfug unui sinucigas".

O femeie frumoasa invesmantata in cultura si talent
A scris romane de fina introspectie psihologica, proiectate pe fundalul social al epocii. Se slefuia si se perfectiona zilnic, traindu-si acut istoria, iubirile, patimirile si despatimirile prin cunoastere. Avea umor, era beata de viata pana la extaz si lucida vindecator, pana la detasare.

Henriette Yvonne Stahl citea enorm, scria in franceza si romana, traducea din marea literatura a lumii, avea preocupari ezoterice, experiente suprasenzoriale, credea ca, atunci cand discipolul e gata, maestrul apare. Maestrul dansei a fost Jean Klein, pe care l-a intalnit la Paris si care a condus-o pe "calea abrupta a intelegerii", care presupune, intre altele, depasirea orgoliului mental. In acelasi timp a avut o grija meticuloasa de tinuta sa, perlele, coafura, unghiile rosii sangeriu, parfumul, toaletele...

Personalitatea acestei femei confirma adevarul ca rasa inseamna si clasa, iar carisma tine in mod organic de inteligenta, cultura, talent. "Puterea fara iertare a senzualitatii" despre care vorbeste doamna Stahl atrage cu magnetismul spiritului acel rarisim "amor intellectualis".