REALITATEA   ILUZIEI (1980 – 1982)  Mihaela Cristea  de vorba cu  Henriette  Yvonne  Stahl (1900 – 1984)

HYS : Impresia de frumusete a fiintei lui si a muzicii lui [G. Enescu] mi-a dat un soc tonic, vital, sa lupt si eu pe masurile mele, pentru a nu degrada nimic din viata mea... Când l-am cunoscut mai bine, l-am gasit mai pamântean. Transfigurarea de înger, de titan era a concertelor. Acea daruire totala a marilor artisti care-i aseaza într-o înfratire aparte de transfigurare, poate fi exemplu pentru oameni sa nu dispere de mediocritatea atâtor alti oameni. 
HYS : Pe printesa Maruca Cantacuzino Enescu a iubit-o toata viata, dar s-au casatorit cam la  sfârsitul vietii lui. Grandoarea sufletului lui Enescu s-a putut arata si în dragostea pe care i-a purtat-o. Enescu era la Paris când a aflat ca Maruca – într-un act de disperare – si-a dat foc pentru Nae Ionescu. A  lasat toate contractele balta si s-a întors în tara ca s-o îngrijeasca. Atunci s-a casatorit cu ea. El a iubit-o si asa desfigurata… O mare iubire este tot atât de rara ca un mare talent: nu-i e data oricui… Enescu stia sa cânte, stia sa iubeasca. Privindu-i, îmi devenea clar prin exemplul lor, ce e efemer într-un om si ce calitati  ramân. Tineretea disparuse la amândoi, dar nobletea lui Enescu ramânea vie în fiinta lui. Nu cred ca  Maruca l-a înteles vreodata pe Enescu, care era un om excesiv de modest. Dintr-o prea mare dragoste pentru ea, a îndurat cumplite umilinte din partea ei: este nobilitatea lui si ingratitudinea ei, care dincolo de  o spoiala de cultura primita în familie, nu pricepea nimic din genialitatea lui Enescu. Ea credea ca daca are obârsie nobila si el nu, i-a facut o favoare ca l-a luat de barbat. Or, smerenia lui autentic taraneasca era cu adevarat nobila: fiecare gest, fiecare privire a lui erau distinse. Multa lume a spus ca s-a casatorit cu ea  pentru ca era snob si voia sa parvina. Nu-i adevarat: el a iubit-o pur si simplu pentru ca avea ceva din  chipul tarancilor lui Grigorescu, ceva autentic românesc… Foarte des iubim o iluzie, nu o realitate. A fost  – daca vrei – crucea vietii lui, în afara genialitatii ce atârna pe umerii lui.