Cum am slăbit 10 kg învățând să mă iubesc

* * * ATENȚIE: Acest articol este scris cu scop informativ pentru a răspunde tuturor acelora dintre voi care m-ați întrebat cum am slăbit. Nu cred că fiecare are aceeași relație cu corpul său și și-l cunoaște atât de bine, precum e în cazul meu. De aceea, eu nu recomand nimănui să facă ceea ce am făcut eu, după capul lui. Fiecare ar trebui să aleagă pentru el ceea ce simte că este ceea ce i se potrivește sau să consulte un medic nutriționist înainte de a face schimbări în alimentație și în stilul de viață.

Dragele mele, dragii mei,
știu că a durat enorm până să vă scriu acest articol (și pentru asta îmi cer iertare), dar iată-l că astăzi ajunge la voi!
Din ce în ce mai multă lume îmi scrie personal și mă întreabă CUM AM SLĂBIT. Mi-am dat seama că mi-ar fi imposibil să răspund fiecărei persoane în parte, cu toate detaliile, de fiecare dată când sunt întrebată – așa că am ales să scriu un articol cu TOT ceea ce s-a întâmplat în viața mea de am slăbit cele 10 kilograme.
Vă rog dacă aveți întrebări, nelămuriri, etc. să îmi scrieți cu toată încrederea, iar eu am să vă răspund tuturor. Ce știu eu, dacă cumva aveți vreo întrebare la care nu am răspuns în conținutul acestui articol sau vă interesează un anume subiect pe care nu l-am cuprins aici în articol, vă rog să îmi scrieți.

Copyright © Alin Dolha 2013 | http://www.alindolha.com

NR. 1
În primul rând ar trebui să vă spun că de când mă știu am fost împotriva dietelor și a unui regim strict de viață și de alimentație. Nu știu… ceva din mine nu rezona cu această modalitate de a slăbi. Pe lângă aspectul strict fizic legat de ce mănânci, cât mănânci, calorii, mișcare, etc., pentru mine nu avea nici un sens o dietă. Eu cred că tot ceea ce se manifestă la nivelul corpului nostru este o reacție, o materializare a ceea ce avem în interiorul nostru. Eu cred că așa zisele boli sunt învățători pentru noi, ne atrag atenția că ceva din sufletul nostru suferă – pentru partea aceasta cu bolile am să scriu un articol complet diferit, în care am să vă vorbesc și despre călătoria mea până la acea carte.
Simțeam că degeaba m-aș înfometa ca să slăbesc, pentru că problemele/sursa/motivul pentru care eram grasă tot nu s-ar rezolva, iar asta însemna că nu va dura mult până să pun la loc acele kilograme. Lucrând doar pe fizic, rezolvăm efectul. Lucrând în interior, rezolvăm cauza pentru totdeauna (depinde de la caz la caz).
De pe la 12 ani a început să mă atragă domeniul ezoteric, lumea nevăzută, importanța iubirii de sine – să fii bine tu cu tine, să te iubești, să îți ierți părinții, să nu îi judeci pentru cum te-au crescut, să iei rând pe rând fiecare traumă și să o dizolvi, să o înlocuiești cu iubire, etc. Am lucrat mult la mine în acești ani, dar nu s-au văzut mari schimbări pe plan fizic și eram tot mai frustrată din acest motiv.
Deci, aș putea spune că NR. 1 este cadrul acesta creat de mine, cum că o cură de slăbire nu ar fi destul. Pe baza acestei mentalități și convingeri s-au clădit celelalte elemente.

Copyright © Alin Dolha 2013 | http://www.alindolha.com

NR.2
Pe data de 10 ianuarie 2013 am avut un apogeu legat de experiențele mele interioare și am fost pregătită să aflu o informație importantă. Am făcut o hipnoză scurtă, probabil că au fost maxim 30 de minute. În lunile acelea simțeam puternic că îmi lipsește o piesă din puzzle, că nu mi se leagă poveștile. Am norocul că părinții mei sunt deschiși și mereu mi-au răspuns la toate întrebările mele despre ce s-a întâmplat între ei, în căsnicia lor, în familia noastră – but still, ceva lipsea.
Pe 10 ianuarie mi-am primit piesa lipsă pe care am primit-o cu iubire și înțelegere, nu am judecat și nici acum nu o fac. Este un lucru pe care doar eu și mama îl știm și niciodată nu îl va mai știi și altă persoană – este ceva foarte personal și îmi pare rău că nu vă pot spune ce este ceea ce am descoperit, pentru că ar fi putut să îi ajute pe mulți dintre voi, dar chiar nu pot. Adică nu vreau.
În zilele care au urmat zilei de 10 ianuarie am început să simt schimbări vizibile la comportamentul meu – mă schimbat văzând cu ochii pentru că am reușit să dărâm și ultimul zid care mă încorsetase atâția ani, care nu mă lăsase să respir, să fiu eu așa cum știam că sunt în interior.
În tot acest timp nu am încetat să caut programe de meditații, să fac diverse programe online gratuite, să meditez dimineața și seara, să am o atitudine de recunoștiință față de viață. Și doar așa, pentru că mereu am căutat, l-am găsit – sau el m-a găsit pe mine.

Copyright © Alin Dolha 2013 | http://www.alindolha.com

NR.3
Am descoperit programul de slăbit al lui Jon Gabriel care era pe bani. Căutam totuși ceva gratuit. Am găsit pe site-ul lui și am descărcat o meditație/vizualizare pe care am început să ofac și deja slăbeam după primele zile. Metoda lui se axează pe iubirea de sine, pe vizualizarea ta (cum te vezi tu, cum arăți tu în mod ideal, cum te vezi tu fizic) și renunțarea la toate fricile și obstacolele care te împiedică să arăți așa cum îți dorești.
Pe 27 ianuarie, seara, am făcut pentru prima oară vizualizarea lui Jon Gabriel care durează 25 de minute, iar apoi mi-a devenit obicei și adormeam în fiecare seară cu el.
Descarcă și tu vizualizarea gratuită de aici: http://www.thegabrielmethod.com/freecd
(Introdu-ți prenumele, adresa de e-mail și apasă pe Get FREE Mp3 Now!)
NR.4
Nici nu mai știu cum, dar mi-a venit ideea să creez niște biluțe cu nuci și fructe uscate pentru o ceainărie din oraș. Acelea erau raw și la momentul acela era singura rețetă raw pe care o pregăteam la noi acasă.
Întotdeauna am avut impresia despre mine că mănânc SUPER sănătos, numai de-aia că nu mă duc la McD și nu beau Cola și sucuri acidulate. Big mistake! Mâncam prostii oricum: iaurturi cu gemuri de fructe, cu creme de ciocolată, tâmpenii de la supermarket-uri după care eram topită – tânjeam după ceva dulce tocmai din lipsa iubirii (și pofta asta după dulce are tot cauză psihologică).
La sfârșitul lunii februarie, livrasem deja două seturi de biluțe la ceainărie (în total 160 de bucăți) și mă tot bătea gândul să mă apuc serios de chestia asta. Întâmplător (sau nu) au apărut în viața mea Valentina și Arthur de la Delicii Sănătoase, alături de care am învățat bazele preparării dulciurilor raw la Cluj și convingerea mea era tot mai mare că asta vreau să fac pe mai departe.
Slăbisem deja 3 – 4 kilograme și încă nu schimbasem NIMIC la alimentație, pentru că zi de zi îmi mai vindecam o rană, mă mai iubeam cu un strop mai mult decât ieri.

Copyright © Alin Dolha 2013 | http://www.alindolha.com

La început, fusesem foarte sceptică cu mâncarea asta raw, mi se părea imposibil să trăiesc doar cu mâncare fără gust – dar cât mă înșelasem! Am ajuns să mănânc și să mă bucur de arome pe care nicicând nu le mai savurasem înainte. A contat mult să am răbdare să descopăr această lume raw, să încerc rețete, să experimentez. Încet, încet am economisit bănuți și am cumpărat ba un robot, ba pe celălalt, ba setul de cuțite ceramice, ba setul de borcane din sticlă pentru depozitarea nucilor și a semințelor. Totul a fost treptat, nu a venit ceva peste mine radical – cred că nici nu este OK să iei o decizie legată de viața ta în mod brusc.

Începeam să simt ce spusese Jon Gabriel – începeam să poftesc fructe, smoothie-uri, mâncare sănătoasă. Îmi aduc aminte că au fost câteva zile în care chiar am fost foarte ocupate și nu am apucat nicicum să facem smoothie, niciuna dintre noi – parcă eram chiar deprimată, simțeam că îmi lipsește ceva ca aerul. Așa sunt și acum. Iar după ce beau un suc de fructe sau un smoothie, parcă simt că zbor! Simt cum corpul meu se bucură cu fiecare celulă de ceea ce îi ofer și digestia are loc foarte bine, iar eu sunt fericită.

Cele 10 kilograme s-au întâmplat pe parcursul a 6 luni. Am început pe 27 ianuarie, iar pe 27 iulie eram deja la -10 kg.

Am pornit de la 78,8 kg, iar acum sunt la 68,7 kg. Ținta mea este să ajung la 65 kg., iar de acolo mă decid ce vreau mai departe. Am 1,78 m înălțime.

Pot să spun că în cazul meu 90% din rezultat a fost influențat de psihic și doar 10% de hrană/alimentație/mișcare. Sunt zile în care nu apuc să pregătesc mâncare sănătoasă, dar tot am grijă să nu bag prostii în mine, iar când ies în oraș aleg ceea ce este mai puțin rău. În acele zile mă simt mai obosită, mai apăsată, parcă mai tristă cumva – uneori apare și balonarea. Dar nu sunt o fanatică. Eu nu mănânc numai raw. Mănânc și mâncare gătită: multe la cuptor și multe supe ușoare. Au fost câteva luni anul acesta în care nu am consumat deloc lapte, brânză, smântână, iaurt, unt, etc. pentru că așa am simțit și îmi ascult corpul.

Acum o lună, am simțit din nou să mănânc puțină brânzică cu roșii și așa am făcut. Mi-a căzut foarte bine.

Nu știu ce să vă mai spun… Iubesc cafeaua și beau în fiecare săptămână, consum și carne, dar rar; consum ouă rar; pâinea o facem în casă cu făină neagră și integrală; nu am ore fixe de mâncat; nu îmi place să mănânc același lucru în fiecare zi; îmi place să fac lapte din nuci și semințe pentru cerealele de la micul dejun; nu consum 2 l de apă pe zi, ci doar ceea ce își ia corpul din supe, smoothie/sucuri și cafea; nu fumez; îmi place ca din când în când să savurez fie un pahar de bere cu lămâie, vin roșu dulce, șampanie sau cocktail; cumpăr iaurtul de casă de la o familie de țărani și-mi pun eu ce fructe vreau îl el.

Consider că duc o viață normală, lejeră. Nu îmi plac regulile, îngrădirile, chestiile fixe.

La fuste/pantaloni/rochii aveam mărimea 42/44. Acum sunt la 36. Iar la bluze/cămăși/maiouri eram între L și XXL, depindea de croi și cusătură. Vara aceasta mi-am cumpărat numai bluzițe S.

De ce spuneam mai devreme că 90% a fost totul psihologic ? Pentru că toate barierele le aveam eu în minte. Mi-am dat seama că în spatele tuturor lamentărilor se afla de fapt o rușine de a fi frumoasă și de a mă arăta lumii AȘA CUM ȘTIAM CĂ SUNT ÎN INTERIOR. Am avut mulți balauri de înfrânt până să îmbrățișez acea frică și să o iubesc, să nu mă mai conducă. A fost un proces foarte lung și încă este o experiență foarte frumoasă pentru mine – mă îndrăgostesc de mine în fiecare zi! În fiecare zi mai descopăr ceva frumos, ceva ce nu știam: mă ridic dimineața din pat și când dau pătura deoparte văd niște picioare superbe sau port pentru prima dată o fustă și mă privesc în oglindă cât de frumos îmi evidențiază talia… Sunt niște momente unice, niște momente în care mă îndrăgostesc și iar mă îndrăgostesc și descopăr cu bucurie că femeia pe care am ținut-o închisă atâția ani într-un castel, iasă ÎN SFÂRȘIT la lumină!

A început să mă preocupe moda, cum mă îmbrac, ce haine aleg; mă machiez, îmi aranjez părul, aleg accesorii, îmi fac manichiura, pedichiura și nu-mi las niciodată atitudinea și încrederea acasă. Înainte aruncam repede ceva pe mine când trebuia să plec undeva, îmi prindeam repede părul într-o coadă ciufulită, aruncam toate într-o geantă prăpădită, mă încălțam cu tenișii rupți și o zbugheam pe ușă afară: atât mă iubeam, atât contam pentru mine – nici nu mă priveam în oglindă.

În primă fază, am avut un prag în minte: să cobor până la 72 kg, că de acolo începusem să mă îngraș acum 2 ani. Am ajuns la 72 kg. și am rămas blocată acolo săptămâni în șir – nu mai coboram nicicum. Mi-am dat seama că deja mă speria faptul că intră rochia aia pe mine și bluza aia mi-e mare, etc. Am acceptat că sunt frumoasă, am acceptat că nu este absolut nimic în neregulă cu o femeie frumoasă care se iubește pe sine mai întâi și așa am ajuns la 70 kg.

Acolo iarăși am rămas blocată pentru că mă speriasem într-o seară. Am mers la H&M să încerc niște pantalonași scurți negri, pe care mi-i doream de mult. Am luat de pe umeraș mărimea 40 și am mers în cabină. Îmi erau mari! Știu, o să ziceți că e absurd, dar în loc să mă bucur, m-am speriat de mama focului! Durează mult să te adaptezi la noua realitate, să accepți că ai reușit, că visul ți s-a împlinit. / Până la urmă, am încercat mărimea 38 și îmi erau buni, dar aveam problemă de cashflow și nu i-am cumpărat atunci. Când am mers acum 2 săptămâni să îi iau acasă după mai bine de 9 luni în care visez la ei, surpriza a fost de partea mea – am cumpărat mărimea 36.

 

După ce am rezolvat și acea teamă, am ajuns la 68 kg. și am atins cele -10 kg.

Nu cred (și nici nu aș vrea să încerce cineva să mă convingă) că TOTUL ține DOAR de mâncare, pentru că acum știu din cele 6 luni că nu este așa. Kilogramele în plus înseamnă mult mai mult decât ceea ce mâncăm și ceea ce bem. Noi suntem copiii unor părinți care ne-au abuzat (pe unii fizic, pe alții doar psihic și emoțional), iar straturile de grăsime sunt de fapt STRATURI DE PROTECȚIE – o protecție emoțională.

Eu nu mai am nevoie acum de STRATURILE DE PROTECȚIE, pentru că nu îmi mai este frică de ceea ce îmi era frică. Știu că nu mai are putere asupra mea și acum înțeleg de ce a făcut ceea ce a făcut. Dar nu este vina mea. Eu am fost un copil, iar vina nu este a mea. De ce să mai duc în spate o viață întreagă un bagaj care nu este al meu și să îl las să mă oprească din calea mea? Să îmi țină în frâu adevăratul potențial?

Acum sunt și copilul și fetița, dar cel mai presus – sunt o femeie liberă, am toată viața înainte!

La sfârșit de februarie am pornit blogul Raw Veggie Târgu Mureș și de atunci o duc tot într-o sărbătoare și bucurie – viața mi se umple de culoare și oameni minunați zi de zi.

Avem în noi TOT ceea ce ne dorim, dar nu știm asta până când nu avem curajul să îndepărtăm toate buruienile care împiedică lumina. Căutăm în Italia, în Bali, în Thailanda și la capătul lumii vacanțe exotice în care să ne regăsim, să ne descoperim, să aflăm ce ne dorim de la viață și de ce soarta e atât de crudă cu noi de ne-a făcut așa de grase și de urâte!

Aș zice mai degrabă să te așezi pe un scaun, să închizi ochii și să pornești într-o călătorie care îți va schimba viața! Mergi înăuntru și caută acolo tot ce îți dorești, pentru că ai deja TOT ceea ce vrei, doar că habar n-ai de asta. Mergi înăuntru, luptă-te cu balaurii, fii propriul tău Prinț și scoate-o pe prințesă din castel, du-o înspre lumină și arat-o lumii întregi. Ai curajul să fii TU și vei avea lumea la picioare. Uită tot ceea ce ai învățat și ce ți-a fost băgat în cap (cu intenții bune) și adu-ți aminte CINE EȘTI. Ești o minune a lumii – nu uita asta niciodată!

Mă întreb: oare acum, că mi s-a îndeplinit visul, ce-mi rămâne de făcut ? Aș minți să spun că “am tot ceea ce mi-am dorit”, dar sunt foarte aproape și mă simt împlinită, fericită, simt că încep să mă liniștesc și să trăiesc cu încredere fiecare zi. Se spune că fără visuri noi, fără țeluri noi viața nu mai are sens, nu te mai îndrepți către nimic. Dar nu sunt de acord nici cu fuga permanentă spre mai mult, spre altceva, spre orice altceva decât ceea ce ai.

Copyright © Alin Dolha 2013 | http://www.alindolha.com

Am de gând să trăiesc această perioadă la maxim, să mă bucur de visurile împlinite și să mă umplu cu această pace la care am ajuns. Nu mă grăbesc să-mi fac visuri noi, nici să-mi lipesc poze cu planuri noi pe pereți. Acum sunt ocupată cu altceva. Sunt ocupată să-mi trăiesc prezentul prețios, să-mi trăiesc fiecare clipă și fiecare zi așa cum este ea. Să nu mă gândesc la ieri și nici la mâine, ci să mă bucur de astăzi – să mă bucur de mine. ♥

Vă pup :*

Cu drag, Luana

 http://luanakarner.wordpress.com/2013/08/14/cum-am-slabit-10-kg-invatand-sa-ma-iubesc/