CUM SA FII FERICIT TOT TIMPUL/ How to be happy all the time  - PARAMHANSA YOGANANDA

A cauta fericirea în afara ta este ca si cum ai încerca sa prinzi cu lasoul un nor. Fericirea nu este
un lucru: este o stare a mintii. Trebuie sa fie traita. Nici puterile omenesti si nici banii nu pot prinde
fericirea. Nelinistea mentala rezulta dintr-o concentrare exterioara a constiintei, însasi nelinistea îti
garanteaza ca fericirea ramâne ceva care-ti scapa. Puterea temporara si banii nu sunt stari ale mintii.
Odata ce sunt obtinute, ele numai vor dilua fericirea unei persoane.

Cu cât ne risipim mai mult energiile, cu atât mai putina energie ne-a mai ramas pentru a o
directiona spre alta actiune specifica. Obiceiurile de a ne îngrijora si nervozitatea se ridica ca o
caracatita din adâncurile oceanului subconstientului, cu tentaculele care zboara deasupra mintii noastre,
izbind mortal tot ce am stiut vreodata despre pacea interioara.

Adevarata fericire nu va fi gasita niciodata în exteriorul Sinelui. Cei care o cauta acolo vâneaza
curcubeul dintre nori!


Ca si trandafirii cu viata scurta, numerosi oameni apar zilnic în gradina pamântului. În tineretea
lor, îsi deschid boboci proaspeti, plini de sperante, primind promisiunile vietii si asteptând nerabdatori
fiecare briza de bucurie a simturilor. Apoi - petalele încep sa se ofileasca; asteptarea se transforma în
dezamagire. în amurgul batrânetii se ofilesc de tot, cenusii în deziluzia lor.

Retine exemplul trandafirului: astfel este si destinul fiintelor umane care traiesc centrate în
simturile lor.

Analizeaza, cu întelegerea nascuta din introspectie, adevarata natura a placerilor simturilor.
Chiar daca îti produc placere, nu simti în inima o racoare friguroasa de îndoiala si nesiguranta? Te agati
de ele, dar în inima stii ca într-o zi ele te vor trada.

Cercetarea atenta dezvaluie ca acea indulgenta fata de simturi îsi bate joc, de fapt, de
sustinatorii sai. Ceea ce le ofera nu este libertate, ci limitare a sufletului. Calea de a scapa nu este, asa
cum îsi imagineaza majoritatea oamenilor, culoarul si mai maleabil al tolerantei continue, ci caile
dificile, stâncoase, ale controlarii sinelui.

Oamenii uita ca pretul luxului este o cheltuiala mereu mai mare de nervi si energie, împreuna cu
scurtarea constanta a duratei vietii.

Materialistii devin atât de captivati de datoria de a face bani, încât nu se pot relaxa îndeajuns
pentru a se bucura de confort, chiar si dupa ce îl detin.

Cât de nesatisfacatoare este viata moderna! Uita-te numai la oamenii din jurul tau. întreaba-te:
sunt fericiti? Observa expresia trista de pe fetele lor. Observa golul din ochii lor.

Viata materialista tenteaza omenirea cu zâmbete si asigurari, dar este consecventa numai în
acest fapt: reuseste mereu sa îsi încalce toate promisiunile!

Daca omul îsi îngaduie sa depinda din ce în ce mai mult de circumstantele din exteriorul lui
pentru hrana fizica, mentala si spirituala, necautând niciodata în sursa proprie, el îsi epuizeaza treptat
rezervele de energie.

 
Posesiunea bogatiilor materiale, fara pace interioara, este ca si cum ai muri de sete în timp ce
faci baie într-un lac. Daca saracia materiala trebuie evitata, cea spirituala trebuie urâta! Pentru ca
tocmai aceasta saracie spirituala, nu lipsurile materiale, sta în centrul tuturor suferintelor umane.

Omul de stiinta materialist foloseste fortele naturii pentru a face mediul omului mai bun si mai
confortabil. Omul de stiinta spiritual foloseste puterea mintii pentru a lumina sufletul.

Puterea mintii îi arata omului calea catre fericirea interioara, cea care îi da acestuia imunitate
fata de toate neplacerile exterioare.

Din cele doua tipuri de oameni de stiinta, despre care ai spune ca ofera un mai mare serviciu?
Bineînteles, omul de stiinta spiritual.


Dragostea pura, bucuria sacra, imaginatia poetica, bunatatea, întelepciunea, pacea si fericirea
sunt simtite în interior mai întâi în minte sau inima, apoi sunt transmise prin sistemul nervos corpului
fizic. Întelege si simte bucuriile superioare ale vietii interioare, si atunci îti vor placea mai mult decât
distractiile trecatoare ale lumii exterioare.

Toate placerile fizice apar la suprafata corpului si sunt experimentate de minte prin sistemul
nervos. Iubesti placerile exterioare ale simturilor pentru ca s-a întâmplat sa fii prins de ele de prima
data, si de atunci ai ramas prizonierul lor. Asa cum unii oameni se obisnuiesc cu închisoarea, asa si
muritorilor le plac placerile exterioare, cele care opresc bucuriile din interior.

În majoritatea cazurilor, simturile ne promit o mica fericire temporara, dar ne dau la sfârsit
tristete. Virtutea si fericirea interioara nu promit mare lucru, dar sfârsesc prin a-ti da fericire vesnica.
De aceea, eu denumesc fericirea care dureaza, cea interioara, a sufletului, „Joy" (Bucurie), iar
distractiile nepermanente ale simturilor „Pleasure" (Placere).

Mediul în care traiesti si anturajul sunt foarte importante. Mediul exterior specific al primei
perioade a vietii este în mod special important în stimularea sau înabusirea mediului instinctiv interior
al unui copil. Un copil este de obicei nascut cu un mediu mental prenatal. Acesta este stimulat daca
mediul exterior este ca si cel interior, dar, daca cel exterior este diferit, mediul interior va fi cel mai
probabil reprimat. Un copil cu instinct rau poate fi reprimat si poate fi facut bun într-un anturaj bun, si
viceversa, iar unui copil cu instinct bun, pus într-un anturaj bun, fara îndoiala ca îi va creste bunatatea.

Te-ai gândit vreodata serios de ce îti plac placerile trecatoare, care te dezamagesc, în pofida
pacii nemuritoare si a fericirii Sufletului - gasite atât de limpede si mereu tot mai mult în meditatie?
Este pentru ca la început s-a întâmplat sa cultivi obiceiul de a intra în placerile simturilor si nu ai
cultivat bucuria superioara a vietii interioare ce o poti gasi în meditatie. Întelege si simte bucuriile
superioare ale vietii interioare, si atunci îti vor placea mai mult decât distractiile trecatoare ale lumii
exterioare.


Un om care traia în regiunile reci din Alaska a gustat din strugurii suculenti trimisi de un prieten
care locuia în Fresno, California. Cel din Alaska a fost atât de încântat de acei struguri încât si-a
asigurat un serviciu în Fresno, unde cresc din abundenta toate felurile de struguri, si a parasite Alaska
pentru totdeauna.

Omul din Alaska, la venirea în Fresno, a fost invitat în casa unui prieten, iar o tânara i-a adus
câtiva struguri care i-au placut foarte tare. Era aproape sa lesine când mesteca rapid si înghitea
strugurii, apoi a bolborosit: „Ah, multumesc din toata inima, multumesc. Am parasit Alaska pentru
acesti struguri suculenti."


„Ei bine, domnule, veti avea toti strugurii pe care îi doriti. Sunt proprietara unei podgorii si va
voi aduce zilnic foarte multi struguri", a spus femeia.

A doua zi, foarte devreme, femeia a venit la casa omului din Alaska pofticios si i-a adus o mare
cantitate de struguri. Omul din Alaska, care nu digerase înca strugurii pe care îi mâncase cu o noapte
înainte, a iesit din casa cascând. A sarit în sus de bucurie la ideea de a mânca marea cantitate de
struguri pe care femeia îi adusese.

„Vai, ce minunat este sa ai atâtia struguri! Sunt foarte norocos. Multumesc, multumesc", a
strigat omul din Alaska. A gustat câtiva struguri în prezenta femeii, vrând sa fie politicos, desi mai
putea simti gustul strugurilor nedigerati din noaptea precedenta. Când femeia a plecat, el mânca din
ochi strugurii cu lacomie. Numai o ora a trecut, iar el a început sa manânce din nou struguri. Toata ziua
a înghitit numai struguri, struguri si iar struguri.

În dimineata urmatoare, când se crapa de ziua, tânara femeie a venit cu o cantitate si mai mare
din cei mai buni struguri din vie si a strigat catre omul din Alaska. Pe jumatate adormit, cu un
entuziasm usor ofilit si putin ofensat pentru ca a fost sculat dintr-un somn profund, dar cu un zâmbet
politicos pe fata, omul din Alaska a întâmpinat strugurii si pe femeie: „Buna dimineata, amabila
doamna, multumesc pentru strugurii frumosi."

În cea de-a treia zi, ca de obicei, femeia a adus o mare cantitate de struguri. Omul din Alaska,
pe jumatate adormit si zâmbind pe jumatate, i-a dat binete femeii si i-a spus: „Draga doamna, este
foarte frumos din partea ta ca vrei sa îmi dai acesti struguri, dar mi-au mai ramas de ieri."

În cea de-a patra zi, femeia l-a strigat din nou pe omul din Alaska, aducându-i o mare cantitate
de struguri. El s-a trezit cu greu din somn si, fara niciun zâmbet pe fata, i-a dat binete femeii si i-a spus:
„Oh, din nou struguri! Este foarte frumos din partea ta ca mi-i aduci, dar am îndeajuns."

Însa femeia, fara a crede povestea omului din Alaska si gândindu-se ca acestuia îi era doar
teama sa nu profite de generozitatea ei, a adus cea mai mare cantitate de struguri si a batut la usa
resedintei omului din Alaska. El a sarit din pat ca si cum ar fi vazut o stafie si i-a strigat femeii:
„Doamne Dumnezeule, femeie, struguri, struguri si iarasi struguri! Pentru numele lui Dumnezeu, din
nou struguri!" Femeia a zâmbit si a spus: „Îmi pare bine sa stiu ca urasti strugurii. Sper sa nu ma mai
lipsesti de strugurii pe care îi pot vinde."

Povestea de mai sus arata ca prea mult din orice lucru face rau. Oricât de placut este acel lucru,
daca te rasfeti prea mult cu el, acesta înceteaza sa-ti ofere placere, îti va da în schimb durere.

Deci, adu-ti aminte, nu te rasfata în ceea ce priveste mâncarea, somnul, lucrul, activitatea
sociala sau orice tip de activitate, nu conteaza cât de placuta ar fi, pentru ca rasfatul va duce la
nefericire.


Este important sa faci diferenta între nevoile si dorintele tale. Nevoile sunt putine, în timp ce
dorintele pot fi nelimitate. Pentru a gasi libertatea si fericirea, îngrijeste-te numai de nevoile tale.
Înceteaza sa creezi dorinte nelimitate si sa urmezi calea fericirii false. Cu cât depinzi mai mult de cauze
din afara ta pentru fericire, cu atât mai putin vei experimenta fericirea.


Cultivarea dorintei pentru lux este cea mai sigura cale de a creste suferinta. Nu fi sclavul
lucrurilor pe care le detii. Limiteaza-ti chiar si nevoile. Petrece-ti timpul în cautarea fericirii durabile
sau a bucuriei. Sufletul nemuritor, care nu se schimba, este ascuns în spatele ecranului constiintei tale,
pe care sunt pictate imagini întunecate ale bolii, esecului, mortii si asa mai departe. Ridica valul
schimbarii iluzorii si stabileste-te în natura ta nemuritoare. Întroneaza constiinta schimbatoare pe ceea


ce nu se schimba si pe calmul fiintei tale, stari care sunt tronul lui Dumnezeu. Permite-i sufletului tau
sa experimenteze bucuria zi si noapte.

Fericirea poate fi asigurata prin exercitiul de autocontrol, cultivând obiceiurile de a trai simplu,
dar de a gândi profund, cheltuind mai putini bani, chiar daca câstigi mai mult. Trebuie sa faci efortul de
a câstiga mai mult ca sa îi poti ajuta pe altii sa se ajute singuri. Una dintre legile nescrise ale Vietii este
aceea ca cel care îi ajuta pe altii sa aiba abundenta si fericire va fi mereu ajutat înapoi, si va deveni din
ce în ce mai înfloritor si fericit. Aceasta este o lege a fericirii care nu poate fi încalcata. Nu este mai
bine sa traiesti simplu si cumpatat si sa devii mai bogat în realitate?


Sufletul nu îsi poate gasi fericirea pierduta în lucrurile materiale pentru simplul motiv ca acel
confort oferit este contrafacut. Pierzând contactul cu fericirea divina din interior, omul spera sa-si
satisfaca nevoia pentru ea în pseudoplacerile simturilor. Dar, la nivelurile mai profunde ale fiintei sale,
el ramâne constient de starea sa trecuta, divina, întru Dumnezeu. Satisfactia adevarata îl fereste de ceea
ce cauta, pentru ca, în timp ce se grabeste nelinistit de la o placere la alta, el a pierdut de fapt fericirea
întru Dumnezeu.

Of, orbirea! Cât trebuie sa continui sa suferi de îndestulare, plictiseala si dezgust, pâna sa cauti
fericirea din interiorul tau, singurul loc unde poate fi gasita?


Gândeste-te pentru o clipa la ce a vrut sa spuna Iisus când a zis: „Lasa mortii sa-si îngroape
mortii" (Matei 8:22). Asta înseamna ca majoritatea oamenilor sunt morti, dar ei nu stiu asta! Nu au
nicio ambitie, nicio initiativa, niciun entuziasm spiritual, nicio bucurie în viata.

La ce e de folos sa traiesti asa? Viata ar trebui sa fie o inspiratie constanta. A trai mecanic
înseamna sa fii mort în interior, desi corpul tau continua sa respire!

Motivul pentru care vietile oamenilor sunt atât de plicticoase si neinteresante este ca ei depind
de canalele superficiale pentru fericirea lor, în loc de a se duce la sursa nelimitata a întregii bucurii din
interiorul lor.

La ce folos sa petreci atât de mult timp cu lucruri care nu ramân? Drama vietii este faptul ca ea
este numai aceasta: o drama, o iluzie.

Prostii, imaginându-si ca piesa este reala si ca va dura, plâng la partile triste, sunt mâhniti ca
partile vesele nu pot dura si sufera ca piesa trebuie sa ajunga la final. Suferinta este pedeapsa pentru
orbirea lor spirituala.

Dar înteleptul, vazând drama iluziei exterioare, cauta fericirea eterna în Sinele sau.
                                                               ~ ~ ~