Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde

Acesta este unul dintre marile secrete ale vieţii - să-ţi vindeci sufletul prin intermediul simţurilor şi simţurile prin intermediul sufletului.

Să-ţi proiectezi sufletul într-o formă graţioasă şi să-l laşi acolo să zăbovească o clipă, să auzi propriile păreri intelectuale care se întorc înapoi la tine cu ecou şi îmbogăţite cu toată muzica pasiunii şi a tinereţii, să transformi un temperament într-altul, ca şi cum ar fi un fluid subtil sau un parfum ciudat, astea erau adevărate bucurii - poate cea mai încântătoare bucurie care ne-a mai rămas într-o epocă atât de limitată şi banală ca a noastră, o epocă exclusiv carnală prin plăcerile ei şi excesiv de banală prin scopurile propuse.

Frumuseţea adevărată ia sfârşit acolo unde începe expresia intelectualizată. 

Frumuseţea simplă e cea care îţi umple ochii de lacrimi.

Valoarea unei idei nu are nimic de-a face cu sinceritatea celui care o exprimă.

Ador plăcerile simple. Sunt ultimul refugiu pentru firile complexe.

Uneori oamenii spun că Frumuseţea e doar superficială. Dar cel puţin nu e atâta de superficială precum Gândirea. 

Adevărata frumuseţe sfârşeşte acolo unde apare expresivitatea intelectuală. În sine, intelectul este o manieră de exagerare şi distruge armonia oricărui chip.

 Partea rea a unei poveşti romantice este că te lasă cu totul lipsit de romantism.

 Ţie îţi place toată lumea; ceea ce e totuna cu a spune că toţi oamenii te lasă indiferent.

 Frumuseţea este o formă a geniului, dar este superioară geniului pentru că nu cere să fie explicată.

 A fi bun înseamnă a fi în armonie cu tine însuţi. Disonanţa înseamnă a fi forţat să fii în armonie cu alţii.

 Scopul vieţii e dezvoltarea sinelui.

 Scopul artei este de a dezvălui arta şi de a-l ascunde pe artist.

 Ar trebui să absorbi culorile vieţii, dar nu ar trebui să-ţi aminteşti detalii. Detaliile sunt întotdeauna vulgare.

 Să observi logica neclintită şi ciudată a pasiunii şi viaţa emoţională colorată a intelectului, să vezi unde se întâlnesc ele, unde se separă, în ce punct se află la unison şi în ce punct se află în dizarmonie.