vineri, 3 ianuarie 2014

Scufundându-ne plini de extaz în inimă,
descoperim totul cel vast şi nebănuit.
Acolo Îl găsim pe DUMNEZEU
care ne aşteaptă misterios şi veşnic răbdător.
Noi înşine existăm acolo şi suntem revelaţi
în profunzimile sufletului ca o divină capodoperă.
Din preaplinul de iubire care ne apare atunci,
dăruim mereu iubire celor care vin către noi
şi sunt pregătiţi să o primească.
Astfel devenim un stâlp uriaş de lumină
în jurul căruia creşte şi înfloreşte viaţa spirituală.
Rând pe rând abandonăm astfel toate vălurile
care ne acoperă şi ajungând la esenţă ne revelăm

veşnicul Sine, care este o scânteie din DUMNEZEU Tatăl.
Descoperindu-L pe DUMNEZEU, descoperim astfel totul,
şi apoi încântaţi avem revelaţia că, în realitate,
totul se oglindeşte în inima noastră.
Iubirea ne inundă ca un fluviu tumultuos fiinţa
şi devine hrana cea magică a sufletului
atât pentru noi, cât şi pentru ceilalţi.
Prezenţa lui DUMNEZEU în noi este
un Soare de lumină divină, fericire şi inspiraţie.
Atunci când iubim frenetic şi fără măsură,
urmăm cu uşurinţă şi îmbătaţi de extaz
calea regală a inimii extaziate de prezenţa lui DUMNEZEU.
Descoperim apoi mereu că inima are raţiuni
pe care raţiunea nu le cunoaşte.
Iubind totul Creaţiei Sale,
DUMNEZEU se oglindeşte fără încetare în noi
şi atunci Îl savurăm pe DUMNEZEU
sub forma iubirii nesfârşite.
Atunci inima îmbrăţişează totul
şi iubirea devine sângele pe care îl simţim
pulsând fără încetare în întregul univers.
Descoperim astfel, mintea cea plină de înţelepciune
a lui DUMNEZEU care se află dincolo de tot şi de toate.
Ea este în veşnicie prezentă în întregul univers.
Gândurile lui DUMNEZEU s-au materializat
într-un anume mod şi au manifestat în final
cele trei universuri.
Iubirea Sa învăluie în veşnicie totul.Întregul MACROCOSMOS se oglindeşte în noi
şi fiecare dintre noi este una cu el.
Chiar dacă nu bănuim deocamdată aceasta,
DUMNEZEU este în noi şi noi suntem fără încetare în El.
Devenind o picătură ce se reintegrează
în marele ocean al manifestării,
viaţa divină se revarsă în noi şi astfel extazul ne topeşte.
Atunci când iubeşti fără măsură
eşti îmbrăţişat de tot şi cuprinzi cu inima
totul ce ţi se revelează în oceanul cel misterios al manifestării.
Abia atunci descoperim că tot ceea ce s-a trezit în noi
există în afara noastră în veşnicie
şi DUMNEZEU contemplă totul de dincolo de toate.
Atunci realizăm că suntem nemuritori
şi nu vom muri niciodată.
Pentru noi atunci iubirea este totul
şi bucuria iubirii ne expansionează în nemărginire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu