„ Leaga-ti sufletul de al meu si hai sa dansam in pasi de iubire,
sa impartim visurile și dorintele, pielea, inima, tremurul si lacrimile...Sa fim doar un singur trup cu o singura inima, cu o singura gura care sa sopteasca cuvinte pline de iubire.

„ Am dăruit fără să aștept ceva la schimb.
 Am dăruit zâmbete, căldură, iubire, iertare, optimism . Am dăruit tot ce am avut, unora le-am dăruit părți din mine, altora bucăți din sufletul meu. 
Am dăruit tot ce a fost mai frumos și mai strălucitor, mai interesant și de preț. 
Am dăruit fără să stau pe gânduri, fără să-mi pun întrebări, fără să simt teamă sau neliniști. 
Am dăruit și nu am cerut nimănui nimic înapoi.
Însă darurile s-au împuținat. 
Au devenit din ce în ce mai nesemnificative, și-au pierdut strălucirea și frumusețea. Pe zi ce trecea pierdeam din ce în ce mai multe. Mă simțeam goală, săracă, ieftină. Nu mai aveam nici măcar un singur lucru pe care să-l păstrez pentru a-mi ține de cald. Totul fusese dăruit. Eu fusesem dăruită și împărțită în milioane de părți. Cum puteam să mă adun ? În ce direcție să pornesc ? Am realizat atunci, în tăcerea rece și sumbră dintre întrebări că am dăruit nu prea mult ci cui nu trebuia. Bucăți întregi din sufletul meu dăruite unor oameni care nu le meritau, care nu știau ce să facă cu darul meu. Părți întregi din mine, din gânduri , din sentimente, din trăiri aruncate aiurea în mii de direcții. Ce risipitoare am fost, mi-am spus în gând. Cât de repede și cât de ușor am renunțat la daruri neprețuite în favoarea așa zișilor ” prieteni ”.