Daca

De-aș aduna din timpul nostru toate vorbele dragi ce n-am putut să-ți spun, probabil aș scrie o carte de vise, de speranțe, de gânduri, de uitare…
De-aș strânge în căușul palmelor mele fiecare strop de soare ce mi-a picurat în suflet odată cu fiecare zâmbet al tău, nu mi-ar mai fi sete niciodată. Sau, dimpotrivă, aș fi nerăbdător să sorb încă o dată și încă o dată, fără ca sufletul meu să mai aibă nevoie de altă hrană…
De-aș cerceta cu ochii minții depărtările pe care dorul meu le-a străbătut către tine, aș descoperi marginea universului….
De-ar cânta secundele nopților visele pe care le-am visat despre tine, despre noi, ai asculta cea mai frumoasă simfonie creată vreodată….
De-ar ști buzele tale de câte ori au fost sărutate și de-ar ști obrajii tăi de câte ori au fost mângâiați de gândurile mele, s-ar înroși de mirare…
De-ar ști ochii tăi de câte ori au fost far sufletului meu, ar căuta veșnic corabia mea să o aducă la mal…
De-ar ști viețile noastre ce fire ne împletesc ursitoarele, am mai căuta vreodată ghergheful la care ne țesem visele?
Vor fi vreodată toate știute, toate spuse, toate simțite? Vor fi vreodată visele împlinite?
De-ar fi, de-aș ști…