Nu este deloc usor sa supravietuiesti zilei ce a trecut. Nu este deloc sa ajungi la finalul ei si sa tragi linie. Sa aduni obstacolele, situatiile dificile, momentele in care te-ai simtit neputincios, sa scazi cuvintele frumoase, clipele scurte de armonie, suportul oamenilor dragi, sa imparti orele care au trecut atat de greu , sa inmultesti toate gandurile si amintirile frumoase , ca mai apoi sa tragi linie. Nu este deloc usor sa faci calculul zilei ce a trecut si nici sa vezi ca ceea ce este trecut dupa egal nu te multumeste, ba din contra te intristeaza. Nu este deloc usor sa te impaci cu gandul ca puteai mai mult, ca trebuie sa te fortezi mai mult, ca trebuia sa impingi limitele cat mai departe. Totul se calculeaza in amanunt. Nimic nu ramane neluat in seama. Contabilitatea secundelor, minunatelor , orelor din viata noastra se face la sange. Contabilizam pana si cuvintele pe care am dorit sa le spunem, dar care nu au vrut sa iasa, imbratisarile, sarutarile, gesturile, totul, pana la ultimul pas. Si seara, cand ne asezam in pat, mintea noastra face calcule. In tacere, cu ochii inchisi, ea inca calculeaza. Somnul , devine uneori o binecuvantare. Noapte , devine insasi pauza noastra mult asteptata. Toata aceasta operatie matematica ne oboseste, ne intristeaza dar, ne si reaminteste ca maine trebuie sa fim mai buni , sa putem mai mult, sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a schimba rezultatul ecuatiei.