Iubirea este sau nu este

"Când cineva vine spre noi, se comportă clar în acest sens. Cineva care vrea să fie cu noi, se comportă ca atare. Dacă nu se comportă ca atare, dar simte, totuşi, anumite sentimente, cu siguranţă are reţineri emoţionale, relevante, la rândul lor. Are îndoieli nerezolvate şi indecizii pe care nu le vom rezolva noi. Nu trebuie să ne batem capul cu timiditatea sau neputinţa altuia de a-şi exprima sentimentele sau dorinţele. Acolo unde unui om îi este clar ”eu asta vreau”, se va observa în comportament, în atitudine şi-n fapte. Să nu vă îndoiţi niciodată de acest lucru.

În schimb, manifestaţi atenţie la interpretările pe care le faceţi în mintea voastră. Vă puteţi gândi că celălalt simte ca voi, vrea ce vreţi voi, vă puteţi amăgi legat de priviri, de cuvinte spuse uneori, vă puteţi lega de amănunte mărunte, pentru a vă susţine poziţia – şi anume, aceea că vă aflaţi într-o relaţie. Am văzut mulţi oameni care au avut relaţii imaginare şi suferinţe nenumărate, doar pentru că au interpretat mici gesturi ca fiind alegeri, decizii şi confirmări ale sentimentelor celuilalt. Fiţi sinceri cu voi înşivă – şi veţi suferi mai puţin. Priviţi cu sinceritate şi curaj către cineva care nu alege să aibă o relaţie cu voi, acceptaţi cu seninătate asta şi veţi suferi mai puţin – sau chiar deloc. Nu vă veţi mai amăgi şi vă veţi scuti de suferinţa din dragoste, de suferinţa cauzată de respingere. Dacă puteţi să închideţi o relaţie imaginară de la început, ar fi mai bine pentru voi; aţi da dovadă de iubire de sine.

Dacă am decide să ne implicăm în relaţii în care reciprocitatea este evidentă, manifestă şi clară, ne-am scuti de o mulţime de emoţii negative, de frustari şi tensiuni, care nu rămân fără consecinţe în timp. 
Ar fi de dorit să-i spui..."