Orice iubire este întotdeauna unică şi făgăduinţa ei este ca răsăritul primei dimineţi.
Iubirea face din trup nu numai un obiect, ci poezia unei tandreţi adevărate.
Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, chiar şi un surâs, trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem.
Credinţa e un dialog, dar vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere. Ea exercită o presiune de o delicateţe fără margini şi niciodată irezistibilă.
În Pogorârea Duhului Sfânt este întrega Treime Care vine spre noi, îşi face lăcaşul în noi.
Este acea "nebunie divină", despre care vorbeşte Sfântul Apostol Pavel, neînţelesul respect al lui Dumnezeu faţă de libertatea noastră.
Antropologia răsăriteană este ontologia deificării, iluminarea progresivă a omului şi a întregii creaţii.
Opera lui Evdokimov se înscrie în rândul teologiei ruse din exil. Această teologie a continuat tradiţia ortodoxă, alături de nume ca G.Florovsky, V.Lossky etc.
Femeia şi mântuirea lumii, traducere de Gabriela Moldoveanu şi Pr. Lect. Univ. Dr. Vasile Răducă, prefaţă de Olivier Clément, Editura Christiana 1995
Vârstele vieţii spirituale, traducere de Pr. Prof. Ion Buga, Ed.Christiana 1993
Arta icoanei - teologia frumuseţii
Gogol şi Dostoievski,
Christos în gândirea rusă,
Sfânta Taină a iubirii
Iubirea nebună pentru Dumnezeu
Prezenţa Duhului Sfânt în Tradiţia Ortodoxă
Ortodoxia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu