vineri, 30 decembrie 2011
Calatoresc in mine insami.
Calatoresc in contopirea cu Cerul.
Calatoresc in dorul de a trai,
In inima, in puritate, in imbratisarea timpului.
Calatoresc spre inima celui care ma iubeste,
Mai aproape de mine insami devin.
Calatoresc in contopirea fiintei in lumina.
ma nasc din nou in a calatori.
Ma gandesc in alt timp, prin tine.
Ma atingi cu lumina. ma duci in lumina.
Atatia ani, te-am asteptat, pentru a ma privi pe mine insami.
cu adevarat si regasindu-ma in a ta privire.
Ninge cu a ta mangaiere in mine.
Ninge cu a ta tacere prin mine.
Ma tii de mana, nu ai ce sa imi oferi decat iubire.
Ea ma inalta, din ea ma pot hrani.
Din ea pot respira. Cu ea pot colinda Universul.
Este scrisoarea de dragoste prin care m-am nascut
Si pe care Dumnezeu doreste a o cultiva.
A o trai in inima, si nu in minte.
Am calatorit cu emotie, cu Soare, cu gingasie
Spre Tine, Cel care ai sadit in mine Lumina Eternitatii.
Cel care ma adori ca pe o zeita si ma iubesti asemeni paradisului angelic.
Calatoria cuvintelor este prea saraca pentru a putea descrie,
Starea trairii ..starea de a ma regasi ..starea de a ma duce dincolo ..
In lumea Angelicului ..locul de unde Dumnezeu renaste, creeaza, transforma,
mangaie ..m-ai dus in acea lume ..
Recunoscator mi-e sufletul pentru tot ..
Iti multumesc, Micule Print!
Calatoresc in contopirea cu Cerul.
Calatoresc in dorul de a trai,
In inima, in puritate, in imbratisarea timpului.
Calatoresc spre inima celui care ma iubeste,
Mai aproape de mine insami devin.
Calatoresc in contopirea fiintei in lumina.
ma nasc din nou in a calatori.
Ma gandesc in alt timp, prin tine.
Ma atingi cu lumina. ma duci in lumina.
Atatia ani, te-am asteptat, pentru a ma privi pe mine insami.
cu adevarat si regasindu-ma in a ta privire.
Ninge cu a ta mangaiere in mine.
Ninge cu a ta tacere prin mine.
Ma tii de mana, nu ai ce sa imi oferi decat iubire.
Ea ma inalta, din ea ma pot hrani.
Din ea pot respira. Cu ea pot colinda Universul.
Este scrisoarea de dragoste prin care m-am nascut
Si pe care Dumnezeu doreste a o cultiva.
A o trai in inima, si nu in minte.
Am calatorit cu emotie, cu Soare, cu gingasie
Spre Tine, Cel care ai sadit in mine Lumina Eternitatii.
Cel care ma adori ca pe o zeita si ma iubesti asemeni paradisului angelic.
Calatoria cuvintelor este prea saraca pentru a putea descrie,
Starea trairii ..starea de a ma regasi ..starea de a ma duce dincolo ..
In lumea Angelicului ..locul de unde Dumnezeu renaste, creeaza, transforma,
mangaie ..m-ai dus in acea lume ..
Recunoscator mi-e sufletul pentru tot ..
Iti multumesc, Micule Print!
joi, 29 decembrie 2011
duminică, 25 decembrie 2011
joi, 22 decembrie 2011
marți, 20 decembrie 2011
luni, 19 decembrie 2011
sâmbătă, 17 decembrie 2011
Mooji
"The true heart cannot be broken or healed. It is ever perfect. It pervades the entire universe."
vineri, 16 decembrie 2011
joi, 15 decembrie 2011
miercuri, 14 decembrie 2011
marți, 13 decembrie 2011
M-au inspirat aceste profunde cuvinte: Simple si pline de iubire:
Nu gasesc refren povestii noastre:
A celor care mi-au intrat in viata.
A celor pe care Divinul mi i-a trimis sa-i intalnesc.
Sunt ei, refrenul vietii mele, familia, fratele meu, prietenii, cunoscutii,
necunoscutii inca si cei care vor aduce alte rime refrenului.
Nu gasesc refren acum decat acesta sa va spun:
multumesc. simplu si umil.
Multumesc pentru muzicalitatea inimilor voastre,
atat de iubitoare, de calde, de pline de frumos, de armonie,
de protectie, de sustinere, de ajutor, de indelunga rabdare,
de atentie, de incurajare, de speranta, de lumina, de pace.
Refrenul se opreste indelung la cateva fiinte iubite.
Nu le voi da numele, vor simti care sunt.
Refrenul vietii voastre sa fie mereu al iubirii si fericirii.
Ati fost langa mine cand mi-a fost greu,
cu ale voastre inimi m-ati mangait,
m-ati ocrotit, m-ati alintat.
Am ras impreuna, am plans,
am privit, ne-am bucurat. Am aspirat.
Am crezut. Am tacut. Am scris. Am contemplat.
Am fost prezenti in prezentul fiecaruia dintre noi.
M-ati surprins de fiecare data prin simplitatea de a fi,
Acolo-atunci, acum-aici, in refrenul serii.
Gasesc refrenul de a va spune tuturora ca va iubesc.
Va daruiesc o infinta si plina de recunostinta imbratisare divina.
Fiti refrenul ascultarii inimii voastre, este cel mai frumos din intreg Universul.
A celor care mi-au intrat in viata.
A celor pe care Divinul mi i-a trimis sa-i intalnesc.
Sunt ei, refrenul vietii mele, familia, fratele meu, prietenii, cunoscutii,
necunoscutii inca si cei care vor aduce alte rime refrenului.
Nu gasesc refren acum decat acesta sa va spun:
multumesc. simplu si umil.
Multumesc pentru muzicalitatea inimilor voastre,
atat de iubitoare, de calde, de pline de frumos, de armonie,
de protectie, de sustinere, de ajutor, de indelunga rabdare,
de atentie, de incurajare, de speranta, de lumina, de pace.
Refrenul se opreste indelung la cateva fiinte iubite.
Nu le voi da numele, vor simti care sunt.
Refrenul vietii voastre sa fie mereu al iubirii si fericirii.
Ati fost langa mine cand mi-a fost greu,
cu ale voastre inimi m-ati mangait,
m-ati ocrotit, m-ati alintat.
Am ras impreuna, am plans,
am privit, ne-am bucurat. Am aspirat.
Am crezut. Am tacut. Am scris. Am contemplat.
Am fost prezenti in prezentul fiecaruia dintre noi.
M-ati surprins de fiecare data prin simplitatea de a fi,
Acolo-atunci, acum-aici, in refrenul serii.
Gasesc refrenul de a va spune tuturora ca va iubesc.
Va daruiesc o infinta si plina de recunostinta imbratisare divina.
Fiti refrenul ascultarii inimii voastre, este cel mai frumos din intreg Universul.
Niște răspunsuri
Citate din cartea Mihaelei Rădulescu:
“Scara pe care se urcă la etajul tău intim e admirată de mulți – e făcută din picioare frumoase de femei, desfăcute brâncovenesc, lustruită cu rășini curse din femei pe care le-ai însemnat pe suflet cu fierul roșu.”
“Cred ca doar în 3 zile din ultimul an ai trăit fara nicio mască. Și atunci îți venea mereu în vizită aceeași femeie. Doar atunci închideai ferestrele. Toate. Și trăgeai perdelele. Toate. Și plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar ieșea fugărită de cât de tare te-ar fi iubit dacă nu te-ar fi știut atât de bine… atât de rău de fapt.
Nu iubi. Așteaptă să vin să-ți fac curățenie.”
“Continuă să colecționezi trupuri, gemete și fiori. Știu că asta faci, îti place la nebunie să fii colecționar, dar nu proprietar, nu vrei să-ți aparțină nimic din ce aduni.”
“[...] mi-am dat seama că îmi plac bărbații care par să aibă niște răspunsuri, nu mereu întrebări la care sa răspund eu…”
“Dorul de dor – când ai prefera să te chinui din nou, decât să fii un om atât de singur.”
“[...] știu sigur că unui bărbat îi trebuie mult mai mult curaj să plângă decât să fie de piatră, așa că admir ca pe o operă de artă orice față plânsă de bărbat.”
“Când plânge o femeie, nu întotdeauna un bărbat e de vină, dar el e mereu una dintre lacrimi.”
“Vorbesc doar pentru cei cărora le strălucesc ochii a inteligență, le vibrează sufletul a dragoste și îi bântuie fiorii cu care ar deschide oricând o ușă interzisă…”
“Tu ce mai faci? … E întrebarea pe care îmi vine mai degrabă să o folosesc în loc de “te iubesc” și “mi-e dor”, căci mă simt mai puțin egoistă.”
“Până și la teatru actorii au o zi în care nu joacă – luni e ziua când sunt oameni obișnuiți, nu joacă pe nimeni, nu îmbracă niciun costum, nu pleacă în nicio epocă.”
“Adevărul despre frumusețea unei femei e mereu în ochii celui care o iubește.”
“Și să nu credeți că vara vine doar o dată, ci de fiecare dată, cu aceeași ciclitate, dupa ierni grele sau ornamentale… Vara vine la toți, dar rămâne la cei care o strigă pe nume, eu așa am înțeles…”
“Îmi las ochii pe mare, să plutească și să nu încarce gândurile. N-am prea multe acum, domină doar iubirea și câteva griji pe care mi le fac pentru păstrarea pe termen lung a acestor sentimente copleșitoare. Și a acestui bărbat, care mi-a resetat creierul și sufletul.”
“Toți suntem cobaii unui studiu, la un moment dat. Și rareori dezamăgim experții. Poate doar murind din greșeală, nefăcând față experimentelor extreme…”
“Bărbatul acesta sigur există. E iubirea vieții mele. Și e chiar acum în mine, alături de femeia care mi-a adus aminte ca sunt.”
“Ceea ce unora ni se pare ridicol, pentru alții e sublim. Ceea ce unora ni se pare jenant, altora li se arată a libertate.Ceea ce ne excită la culme, pe alții îi adoarme.”
“Ești frumoasă…altfel. Ești frumoasă ca o femeie pe care am s-o iubesc eu, într-o zi. Ești frumoasă de parcă ești a mea.”
“Scara pe care se urcă la etajul tău intim e admirată de mulți – e făcută din picioare frumoase de femei, desfăcute brâncovenesc, lustruită cu rășini curse din femei pe care le-ai însemnat pe suflet cu fierul roșu.”
“Cred ca doar în 3 zile din ultimul an ai trăit fara nicio mască. Și atunci îți venea mereu în vizită aceeași femeie. Doar atunci închideai ferestrele. Toate. Și trăgeai perdelele. Toate. Și plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar ieșea fugărită de cât de tare te-ar fi iubit dacă nu te-ar fi știut atât de bine… atât de rău de fapt.
Nu iubi. Așteaptă să vin să-ți fac curățenie.”
“Continuă să colecționezi trupuri, gemete și fiori. Știu că asta faci, îti place la nebunie să fii colecționar, dar nu proprietar, nu vrei să-ți aparțină nimic din ce aduni.”
“[...] mi-am dat seama că îmi plac bărbații care par să aibă niște răspunsuri, nu mereu întrebări la care sa răspund eu…”
“Dorul de dor – când ai prefera să te chinui din nou, decât să fii un om atât de singur.”
“[...] știu sigur că unui bărbat îi trebuie mult mai mult curaj să plângă decât să fie de piatră, așa că admir ca pe o operă de artă orice față plânsă de bărbat.”
“Când plânge o femeie, nu întotdeauna un bărbat e de vină, dar el e mereu una dintre lacrimi.”
“Vorbesc doar pentru cei cărora le strălucesc ochii a inteligență, le vibrează sufletul a dragoste și îi bântuie fiorii cu care ar deschide oricând o ușă interzisă…”
“Tu ce mai faci? … E întrebarea pe care îmi vine mai degrabă să o folosesc în loc de “te iubesc” și “mi-e dor”, căci mă simt mai puțin egoistă.”
“Până și la teatru actorii au o zi în care nu joacă – luni e ziua când sunt oameni obișnuiți, nu joacă pe nimeni, nu îmbracă niciun costum, nu pleacă în nicio epocă.”
“Adevărul despre frumusețea unei femei e mereu în ochii celui care o iubește.”
“Și să nu credeți că vara vine doar o dată, ci de fiecare dată, cu aceeași ciclitate, dupa ierni grele sau ornamentale… Vara vine la toți, dar rămâne la cei care o strigă pe nume, eu așa am înțeles…”
“Îmi las ochii pe mare, să plutească și să nu încarce gândurile. N-am prea multe acum, domină doar iubirea și câteva griji pe care mi le fac pentru păstrarea pe termen lung a acestor sentimente copleșitoare. Și a acestui bărbat, care mi-a resetat creierul și sufletul.”
“Toți suntem cobaii unui studiu, la un moment dat. Și rareori dezamăgim experții. Poate doar murind din greșeală, nefăcând față experimentelor extreme…”
“Bărbatul acesta sigur există. E iubirea vieții mele. Și e chiar acum în mine, alături de femeia care mi-a adus aminte ca sunt.”
“Ceea ce unora ni se pare ridicol, pentru alții e sublim. Ceea ce unora ni se pare jenant, altora li se arată a libertate.Ceea ce ne excită la culme, pe alții îi adoarme.”
“Ești frumoasă…altfel. Ești frumoasă ca o femeie pe care am s-o iubesc eu, într-o zi. Ești frumoasă de parcă ești a mea.”
luni, 12 decembrie 2011
Voi scrie despre mine. acum. aici. voi scrie despre ce simte a mea fiinta. cuvintele le infasor in iubire si lumina, in a mea fapura fragila si delicata.
Sunt azi acasa, departe de locul de munca. sunt azi cu mine, cu a mea lumea, cu ale mele ganduri daruite Divinului. asa cum o faceam de cand eram copila. mi-am amintit de mine, de ce am trait mai inaltor, de ce am iubit, de am visat si la ce visez, in ce am crezut si in ce cred, de cei dragi pe care nu-i mai am. mi-am amintit ca sunt aici pe pamant cu o menire. nu este menirea mea de a suporta stresul cotidian. este prea greu pentru mine. nu spun nu, oricarei incercari, insa, acum, trupul nu a mai putut duce. de ce, ma intreb? sunt multe argumente. mergem la munca, ca mai apoi sa stam in salile de asteptare ale medicilor, sa ne tratam trupul fizic pentru a incepe iar din nou. oare asta mi-am dorit? oare asta ne dorim cu adevarat? frica de a nu avea un loc de munca, de a nu putea sa ne castigam painea cea de toate zilele, cu atat de multa truda pentru fiecare dintre noi ..
azi nu am mai gandit de ce-urile. azi am trait in mine. cu mine. cu Cel care M-a "creat dupa chipul si asemanarea Sa". L-am rugat pe Sfantul Spiridon sa ma ajute. si i-am simtit raspunsul rugaciunii. a fost fin, delicat, asemeni razei de soare, blande si pline de iubire.
azi am trait cu adevarat cu durerea ce trupul o simte frumusetea zilei. dincolo de ratiune, dincolo de a face pe plac altora, dincolo de a asculta ordinele unui sef, dincolo de a trai intr-o lume a pragamatismului.
Azi, chiar daca trupul meu sufera, sunt fericita. sunt fericita si accept starea mea.
ma gandesc la jertfa lui Iisus pe cruce.
stiu ca maine voi porni iar la drum, pentru alte investigatii, insa nu sunt singura.
am speranta, credinta si managierea cereasca. le-am simtit azi in mine. m-am bucurat asemeni unui copil. am hotarat azi sa scriu despre mine. aici, in lumea mea, care trece si ea prin incercari.
azi am descoperit mai mult ca oricand, ca fiecare avem un dar. darul de a fi noi insine. cu ceea ce a pus in noi, Dumnezeu. nu putem fi ceea ce isi doresc altii sa fim. nu putem sa fim manipulati de catre minti pargmatice, care cred ca pot avea totul. o data se vor intreba si ei? ce am facut cu viata mea? ce am dat si ce am primit?
azi am dat zilei ce i-a fost scris. azi le-am dat secundelor ce au cerut. azi, cerul s-a bucurat pentru mine. l-am acultat si m-a ajutat. si cred ca doar El, singurul Dumnezeu ma va ajuta sa trec cu bine aceasta perioada. si vreau sa invat sa am grija de trupul meu mai mult ca altadata.
azi, l-am rugat pe facatorul de minuni, Sfantul Spiridon, sa faca si pentru mine o minune.
cred in minuni. cred in armonia vietii divine. cred ca voi, cei care cititi acum aceste randuri, va regasiti in unele fraze. cred ca este menirea de a impartasi cu voi ceea ce sunt, cum sunt.
cred ca slefuirea fiintei vine pintr-o devotiune, credinta, iubire, inchinare Celui care ne-a creat.
cred ca pot pasi, in noua schimbare a varstei altfel.
azi, am fost eu insami. cred ca stelele ma privesc si sunt alaturi de mine. cred in puterea Ingerilor si in ajutorul Dumnezeiesc.
cred ca acum,azi, in miez de noapte, inima canta cu adevarat, in tacere.
noapte buna, tuturor
Sunt azi acasa, departe de locul de munca. sunt azi cu mine, cu a mea lumea, cu ale mele ganduri daruite Divinului. asa cum o faceam de cand eram copila. mi-am amintit de mine, de ce am trait mai inaltor, de ce am iubit, de am visat si la ce visez, in ce am crezut si in ce cred, de cei dragi pe care nu-i mai am. mi-am amintit ca sunt aici pe pamant cu o menire. nu este menirea mea de a suporta stresul cotidian. este prea greu pentru mine. nu spun nu, oricarei incercari, insa, acum, trupul nu a mai putut duce. de ce, ma intreb? sunt multe argumente. mergem la munca, ca mai apoi sa stam in salile de asteptare ale medicilor, sa ne tratam trupul fizic pentru a incepe iar din nou. oare asta mi-am dorit? oare asta ne dorim cu adevarat? frica de a nu avea un loc de munca, de a nu putea sa ne castigam painea cea de toate zilele, cu atat de multa truda pentru fiecare dintre noi ..
azi nu am mai gandit de ce-urile. azi am trait in mine. cu mine. cu Cel care M-a "creat dupa chipul si asemanarea Sa". L-am rugat pe Sfantul Spiridon sa ma ajute. si i-am simtit raspunsul rugaciunii. a fost fin, delicat, asemeni razei de soare, blande si pline de iubire.
azi am trait cu adevarat cu durerea ce trupul o simte frumusetea zilei. dincolo de ratiune, dincolo de a face pe plac altora, dincolo de a asculta ordinele unui sef, dincolo de a trai intr-o lume a pragamatismului.
Azi, chiar daca trupul meu sufera, sunt fericita. sunt fericita si accept starea mea.
ma gandesc la jertfa lui Iisus pe cruce.
stiu ca maine voi porni iar la drum, pentru alte investigatii, insa nu sunt singura.
am speranta, credinta si managierea cereasca. le-am simtit azi in mine. m-am bucurat asemeni unui copil. am hotarat azi sa scriu despre mine. aici, in lumea mea, care trece si ea prin incercari.
azi am descoperit mai mult ca oricand, ca fiecare avem un dar. darul de a fi noi insine. cu ceea ce a pus in noi, Dumnezeu. nu putem fi ceea ce isi doresc altii sa fim. nu putem sa fim manipulati de catre minti pargmatice, care cred ca pot avea totul. o data se vor intreba si ei? ce am facut cu viata mea? ce am dat si ce am primit?
azi am dat zilei ce i-a fost scris. azi le-am dat secundelor ce au cerut. azi, cerul s-a bucurat pentru mine. l-am acultat si m-a ajutat. si cred ca doar El, singurul Dumnezeu ma va ajuta sa trec cu bine aceasta perioada. si vreau sa invat sa am grija de trupul meu mai mult ca altadata.
azi, l-am rugat pe facatorul de minuni, Sfantul Spiridon, sa faca si pentru mine o minune.
cred in minuni. cred in armonia vietii divine. cred ca voi, cei care cititi acum aceste randuri, va regasiti in unele fraze. cred ca este menirea de a impartasi cu voi ceea ce sunt, cum sunt.
cred ca slefuirea fiintei vine pintr-o devotiune, credinta, iubire, inchinare Celui care ne-a creat.
cred ca pot pasi, in noua schimbare a varstei altfel.
azi, am fost eu insami. cred ca stelele ma privesc si sunt alaturi de mine. cred in puterea Ingerilor si in ajutorul Dumnezeiesc.
cred ca acum,azi, in miez de noapte, inima canta cu adevarat, in tacere.
noapte buna, tuturor
duminică, 11 decembrie 2011
sâmbătă, 10 decembrie 2011
Artista. Romantică, introvertită. Cele care se regăsesc ca fiind ca fiind acest tip sunt conştiente de sine, sensibile, rezervate şi tăcute Ele sunt individualiste, introvertite, sincere cu sentimentele lor. Pot fi schimbătoare, invidioase, timide, prea centrate pe persoana lor.
Sunt reţinute în relaţiile cu ceilalţi datorită faptului că se simt vulnerabile şi imperfecte dar dispreţuiesc şi fug în acelaşi timp de modul banal de viaţă al celorlalţi. Au probleme datorită faptului că sunt prea îngăduitoare cu ele şi se autocompătimesc. La cel mai sănătos nivel, femeile din tipul patru sunt foarte inspirate şi creative, în stare să fie mereu altele şi să-şi transforme propriile experienţe de viaţă.
Pacifista. Mediatoarea. Tipul calm, fără griji, mulţumită de sine. Cele din tipul nouă sunt fiinţe primitoare, stabile, de încredere. Sunt bune la suflet, calme şi îi sprijină pe cei din jur, dar sunt mult prea dispuse să facă pe placul celorlalţi numai să evite conflictul.
Ele doresc ca viaţa lor să se desfăşoare fără conflicte, tinzând să se complacă în orice situaţie şi să minimalizeze orice tulburare care apare. Au probleme datorită faptului că sunt pasive şi încăpăţânate. La nivel sănătos, femeile din acest tip sunt neînfricate, în stare să cuprindă totul; sunt în stare să împace oamenii şi să vindece conflictele.
Sunt reţinute în relaţiile cu ceilalţi datorită faptului că se simt vulnerabile şi imperfecte dar dispreţuiesc şi fug în acelaşi timp de modul banal de viaţă al celorlalţi. Au probleme datorită faptului că sunt prea îngăduitoare cu ele şi se autocompătimesc. La cel mai sănătos nivel, femeile din tipul patru sunt foarte inspirate şi creative, în stare să fie mereu altele şi să-şi transforme propriile experienţe de viaţă.
Pacifista. Mediatoarea. Tipul calm, fără griji, mulţumită de sine. Cele din tipul nouă sunt fiinţe primitoare, stabile, de încredere. Sunt bune la suflet, calme şi îi sprijină pe cei din jur, dar sunt mult prea dispuse să facă pe placul celorlalţi numai să evite conflictul.
Ele doresc ca viaţa lor să se desfăşoare fără conflicte, tinzând să se complacă în orice situaţie şi să minimalizeze orice tulburare care apare. Au probleme datorită faptului că sunt pasive şi încăpăţânate. La nivel sănătos, femeile din acest tip sunt neînfricate, în stare să cuprindă totul; sunt în stare să împace oamenii şi să vindece conflictele.
vineri, 9 decembrie 2011
Azi mi-am amintit brusc ce dar am primit de la mama:
am fost modelata de catre Divin "dupa al Sau chip si asemanare", in al sau trup.
Ce taina! O, ce mare taina!
Iti multumesc Tata Ceresc si tie, PreaSfanta mama pentru frumusetea in care m-ai purtat in tine.
Simpla si plina de smerenie.
multumesca-mi esti.
am fost modelata de catre Divin "dupa al Sau chip si asemanare", in al sau trup.
Ce taina! O, ce mare taina!
Iti multumesc Tata Ceresc si tie, PreaSfanta mama pentru frumusetea in care m-ai purtat in tine.
Simpla si plina de smerenie.
multumesca-mi esti.
joi, 8 decembrie 2011
miercuri, 7 decembrie 2011
marți, 6 decembrie 2011
Port in mine lumina ta.
Te port in mine cu dor si iubire.
Te port in mine in gandurile zilei.
Te port in mine in calatoria cotidianului.
Te port in mine in noaptea chemarii.
Te port in mine in privirea inimii.
Te port ..in mine ..este lumina si pace.
Te asez cu grija, te soptesc cu gingasie
si-ti rostesc: port chipul tau in inima mea.
Ma port pe mine cu tine in gand.
Ma porti in atingerea fina a sufletului tau.
Port in mine clipa eterna a intalnirii tale.
Port in mine dorul de a fi cu tine-n gand.
Port in mine imbratisarea noptii in tacerea clipei.
Port in mine privirea’ti in lumina cerescului templu.
Templu-inimii tale: in mine, il port.
Port a fi clipa prezenta. In ea esti tu.
Te port in mine cu dor si iubire.
Te port in mine in gandurile zilei.
Te port in mine in calatoria cotidianului.
Te port in mine in noaptea chemarii.
Te port in mine in privirea inimii.
Te port ..in mine ..este lumina si pace.
Te asez cu grija, te soptesc cu gingasie
si-ti rostesc: port chipul tau in inima mea.
Ma port pe mine cu tine in gand.
Ma porti in atingerea fina a sufletului tau.
Port in mine clipa eterna a intalnirii tale.
Port in mine dorul de a fi cu tine-n gand.
Port in mine imbratisarea noptii in tacerea clipei.
Port in mine privirea’ti in lumina cerescului templu.
Templu-inimii tale: in mine, il port.
Port a fi clipa prezenta. In ea esti tu.
luni, 5 decembrie 2011
Shy - Sonata Arctica
I can see how you are beautiful, can you feel my eyes on you,
I'm shy and turn my head away
Working late in diner Citylight, I see that you get home alright
Make sure that you can't see me, hoping you will see me
Sometimes I'm wondering why you look me and you blink your eye
You can't be acting like my Dana (can you)
I see you in Citylight diner serving all those meals and then
I see reflections of me in your eye, oh please
Talk to me, show some pity
You touch me in many, many ways
But I'm shy can't you see
Obsessed by you, your looks, well, anyway "I would any day die for you",
I write on paper erased away
Still I sit in diner Citylight, drinking coffee or reading lies
Turn my head and I can see you, could that really be you
Sometimes I'm wondering why you look me and you blink your eye
You can't be acting like my Dana?
I see your beautiful smile and I would like to run away from
Reflections of me in your eyes, oh please
Talk to me, show some pity
You touch me in many, many ways
But I'm shy can't you see
I see, can't have you, can't leave you, there 'cause I must sometimes see you
And I don't understand how you can keep me in chains
And every waking hour, I feel you taking power From me and I can't live
Repeating the scenery over again
Sometimes I'm wondering why you look me and you blink your eye
You can't be acting like my Dana?
I see your beautiful smile and I would like to run away from
Reflections of me in your eyes, oh please
Talk to me, show some pity
You touch me in many, many ways
But I'm shy can't you see,
Oh baby, Talk to me, show some pity
You touch me in many, many ways
But I'm shy can't you, I'm shy can't you, I'm shy can't you see
I'm shy and turn my head away
Working late in diner Citylight, I see that you get home alright
Make sure that you can't see me, hoping you will see me
Sometimes I'm wondering why you look me and you blink your eye
You can't be acting like my Dana (can you)
I see you in Citylight diner serving all those meals and then
I see reflections of me in your eye, oh please
Talk to me, show some pity
You touch me in many, many ways
But I'm shy can't you see
Obsessed by you, your looks, well, anyway "I would any day die for you",
I write on paper erased away
Still I sit in diner Citylight, drinking coffee or reading lies
Turn my head and I can see you, could that really be you
Sometimes I'm wondering why you look me and you blink your eye
You can't be acting like my Dana?
I see your beautiful smile and I would like to run away from
Reflections of me in your eyes, oh please
Talk to me, show some pity
You touch me in many, many ways
But I'm shy can't you see
I see, can't have you, can't leave you, there 'cause I must sometimes see you
And I don't understand how you can keep me in chains
And every waking hour, I feel you taking power From me and I can't live
Repeating the scenery over again
Sometimes I'm wondering why you look me and you blink your eye
You can't be acting like my Dana?
I see your beautiful smile and I would like to run away from
Reflections of me in your eyes, oh please
Talk to me, show some pity
You touch me in many, many ways
But I'm shy can't you see,
Oh baby, Talk to me, show some pity
You touch me in many, many ways
But I'm shy can't you, I'm shy can't you, I'm shy can't you see
sâmbătă, 3 decembrie 2011
joi, 1 decembrie 2011
Tu, cea care faci ca dorul sa se transforme-n fericire.
Cea care dai aripi de inaltare cu fiecare aparitie a Ta.
Cea care cu voce-ai melodioasa rostesti cuvinte de incantare.
Cea prin care sublimul si extazul se contopesc in vortexuri luminoase.
Cea de la care curg inspiratii angelice ce se astern pe matasea timpului.
Cea care faci ca ziua Soarele sa zambeasca a bucurie.
Cea care faci ca noaptea, Luna si stelele sa sopteasca poezii.
Cea care cu surasul sau creaza magia regasirii.
Cea care sadeste mereu in suflet taina iubirii.
Cea pentru care poezia e logosul creator.
Tu esti aceea care pictezi universuri de sublim.
Tu esti cea care transforma clipa in eternitate.
Tu esti cea cere umple sufletele cu beatitudine.
Tu esti mereu un paradis al regasirii.
Tu esti cea care transforma pasiunea in iubire pura.
Tu esti cea care umple fiinta cu dragoste de Dumnezeu.
Tu esti aceea pentru care a-si scrie poezii din praf de stele.
Sa le citesti in taina la lumina lumanarii.
In noptile de primavara, pe sub ciresi in floare.
In noptile de vara, scufundata-n fanul proaspat cosit.
Sa ti le soptesc incet la urechi.
In noptile de toamna, cand ne vom plimba'pe-afara.
In noptile de iarna cuibarita-n brartele mele la gura sobei
Sa ascultam cum troznesc lemne-n foc si sa miroasa a mere coapte
Sa-ti sterg lacrimile fericirii ce se preling pe obrazu-ti fin
Si sa-ti spun din cand in cand ..cuvintele acelea doua ..
Tu esti cea care impleteste Firul Divin ..
[multumesc Divinului pentru ceea ce a sadit in gandurile Celui care a scris aceasta divina poezie]
Cea care dai aripi de inaltare cu fiecare aparitie a Ta.
Cea care cu voce-ai melodioasa rostesti cuvinte de incantare.
Cea prin care sublimul si extazul se contopesc in vortexuri luminoase.
Cea de la care curg inspiratii angelice ce se astern pe matasea timpului.
Cea care faci ca ziua Soarele sa zambeasca a bucurie.
Cea care faci ca noaptea, Luna si stelele sa sopteasca poezii.
Cea care cu surasul sau creaza magia regasirii.
Cea care sadeste mereu in suflet taina iubirii.
Cea pentru care poezia e logosul creator.
Tu esti aceea care pictezi universuri de sublim.
Tu esti cea care transforma clipa in eternitate.
Tu esti cea cere umple sufletele cu beatitudine.
Tu esti mereu un paradis al regasirii.
Tu esti cea care transforma pasiunea in iubire pura.
Tu esti cea care umple fiinta cu dragoste de Dumnezeu.
Tu esti aceea pentru care a-si scrie poezii din praf de stele.
Sa le citesti in taina la lumina lumanarii.
In noptile de primavara, pe sub ciresi in floare.
In noptile de vara, scufundata-n fanul proaspat cosit.
Sa ti le soptesc incet la urechi.
In noptile de toamna, cand ne vom plimba'pe-afara.
In noptile de iarna cuibarita-n brartele mele la gura sobei
Sa ascultam cum troznesc lemne-n foc si sa miroasa a mere coapte
Sa-ti sterg lacrimile fericirii ce se preling pe obrazu-ti fin
Si sa-ti spun din cand in cand ..cuvintele acelea doua ..
Tu esti cea care impleteste Firul Divin ..
[multumesc Divinului pentru ceea ce a sadit in gandurile Celui care a scris aceasta divina poezie]
miercuri, 30 noiembrie 2011
marți, 29 noiembrie 2011
Si vine Iarna, vine Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului.
Se aseaza in inimile noastre, in gandurile, in trecerea unui nou an.
Si o data cu Sarbatoarea, vine in noi tacerea interiorizarii, adunarii gandurilor,
asemeni unui colier.
Gand dupa gand, secunda dupa secunda au format colierul anului, al starilor,
culorilor, intalnirilor, despartirilor, imbratisarilor, privirilor, multumirii, incantarii.
Am colorat fiecare colier cu ale noastre stari divine, am calatorit impreuna
alaturi de fiecare margea asezata cu iubire, in tacere, cu Lumina, alteori cu lacrimi,
pe colierul drumului vietii.
Am calatorit in locuri noi, am lasat fiecaruia in parte lumina frumusetii margelelor de pe colier.
Daruirea colierului celor iubiti de noi, este incantarea existentei, este bucuria de a te bucura pentru ceea ce poti sa daruiesti, prin tine, prin mine, prin ei.
Am colorat colierul cu grija, am invatat sa iubim rabdarea de a-l crea.
Am creat colierul adunand in noi, ceea ce esta mai pur, mai inaltator,
mai frumos si mai bun.
Am creat colierul bucurandu-ne impreuna cu cei dragi de a lui creatie.
Si vine Iarna, si privim colierul din noi insine.
Si privim in noi, mai mult ca oricand.
Mai mult ca oricand, ne bucuram pentru ce primim.
Si frumos ii vine colierului sa poata sta in Lumina,
sa poata transmite beatitudinea dincolo de tine,
Dincolo de mine, dincolo de timp, ..
In Sarbatoarea care se-apropie curand.
Colierul calatoriei acestui sfarsit de an, sa-l unificam in noi insine.
Suntem insusi colierul Creatiei Lui.
Lumina acestuia este nemuritoare.
Se aseaza in inimile noastre, in gandurile, in trecerea unui nou an.
Si o data cu Sarbatoarea, vine in noi tacerea interiorizarii, adunarii gandurilor,
asemeni unui colier.
Gand dupa gand, secunda dupa secunda au format colierul anului, al starilor,
culorilor, intalnirilor, despartirilor, imbratisarilor, privirilor, multumirii, incantarii.
Am colorat fiecare colier cu ale noastre stari divine, am calatorit impreuna
alaturi de fiecare margea asezata cu iubire, in tacere, cu Lumina, alteori cu lacrimi,
pe colierul drumului vietii.
Am calatorit in locuri noi, am lasat fiecaruia in parte lumina frumusetii margelelor de pe colier.
Daruirea colierului celor iubiti de noi, este incantarea existentei, este bucuria de a te bucura pentru ceea ce poti sa daruiesti, prin tine, prin mine, prin ei.
Am colorat colierul cu grija, am invatat sa iubim rabdarea de a-l crea.
Am creat colierul adunand in noi, ceea ce esta mai pur, mai inaltator,
mai frumos si mai bun.
Am creat colierul bucurandu-ne impreuna cu cei dragi de a lui creatie.
Si vine Iarna, si privim colierul din noi insine.
Si privim in noi, mai mult ca oricand.
Mai mult ca oricand, ne bucuram pentru ce primim.
Si frumos ii vine colierului sa poata sta in Lumina,
sa poata transmite beatitudinea dincolo de tine,
Dincolo de mine, dincolo de timp, ..
In Sarbatoarea care se-apropie curand.
Colierul calatoriei acestui sfarsit de an, sa-l unificam in noi insine.
Suntem insusi colierul Creatiei Lui.
Lumina acestuia este nemuritoare.
luni, 28 noiembrie 2011
duminică, 27 noiembrie 2011
duminică, 20 noiembrie 2011
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
vineri, 18 noiembrie 2011
miercuri, 16 noiembrie 2011
luni, 14 noiembrie 2011
Suflete calatoare ale iubirii divine suntem.
Ne straduim sa asternem in cuvinte, in fapte, in atitudine, in viata de zi cu zi
bunatate, compasiune, bucurie, incantare, inaltare a inimii spre Inaltimea Tatalui Ceresc,
dincolo de grijile, greutatile, acestui timp, si reusim, de fiecare data, cu ajutor Divin.
Sa lasam sa curga in noi gandurile asternute in literele care imbratiseaza si formeaza buchetul frazei armonioase, care vorbeste de frumos, de caldura inimii, a cuvintelor asternute din adancul sufletului.
Sa pasim impreuna in frumosul interior al fiecaruia dintre noi, sa gasim acolo forta, curajul, binele, de a fi noi insine, de a ne bucura de unicitatea cu care am fost creati, si sa pasim alaturi de cei care rezoneaza cu noi in calatoria cunoasterii interioare.
Suntem veniti aici pe pamant sa cunoastem, sa ne cunoastem, sa-L descoperim pe Cel care ne-a daruit aceasta sansa de a trai aici si acum, Dumnezeu.
Sa-I fim recunoscatori, sa-I aducem multumire, chiar daca in prezent traversam o perioada dificila a vietii noastre;
In triumful adevarului divin, al armoniei, al tacerii dumnezeiesti vom traversa fiecare eveniment delicat.
Sa simtim puterea rugaciunii si menirea fiecaruia dintre noi. Alaturi de tine, de mine, de fiecare este Dumnezeu.
Crede si cere-i Lui ajutorul!
Va doresc zile pline de Lumina si caldura!
Ne straduim sa asternem in cuvinte, in fapte, in atitudine, in viata de zi cu zi
bunatate, compasiune, bucurie, incantare, inaltare a inimii spre Inaltimea Tatalui Ceresc,
dincolo de grijile, greutatile, acestui timp, si reusim, de fiecare data, cu ajutor Divin.
Sa lasam sa curga in noi gandurile asternute in literele care imbratiseaza si formeaza buchetul frazei armonioase, care vorbeste de frumos, de caldura inimii, a cuvintelor asternute din adancul sufletului.
Sa pasim impreuna in frumosul interior al fiecaruia dintre noi, sa gasim acolo forta, curajul, binele, de a fi noi insine, de a ne bucura de unicitatea cu care am fost creati, si sa pasim alaturi de cei care rezoneaza cu noi in calatoria cunoasterii interioare.
Suntem veniti aici pe pamant sa cunoastem, sa ne cunoastem, sa-L descoperim pe Cel care ne-a daruit aceasta sansa de a trai aici si acum, Dumnezeu.
Sa-I fim recunoscatori, sa-I aducem multumire, chiar daca in prezent traversam o perioada dificila a vietii noastre;
In triumful adevarului divin, al armoniei, al tacerii dumnezeiesti vom traversa fiecare eveniment delicat.
Sa simtim puterea rugaciunii si menirea fiecaruia dintre noi. Alaturi de tine, de mine, de fiecare este Dumnezeu.
Crede si cere-i Lui ajutorul!
Va doresc zile pline de Lumina si caldura!
miercuri, 9 noiembrie 2011
marți, 8 noiembrie 2011
duminică, 6 noiembrie 2011
miercuri, 2 noiembrie 2011
marți, 1 noiembrie 2011
sâmbătă, 29 octombrie 2011
miercuri, 26 octombrie 2011
duminică, 23 octombrie 2011
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Dimineata calatoriei interioare,
presarata in pasii cuprinsi de emotia trezirii unei noi dimineti.
Preafrumoasa este fiecare dimineata, cu aerul rece de toamna,
Alteori cu stralucirea rasaritului, cu ceata care se astere pe pamant.
Dimineti cuprinse de picaturile ploii,
Dimineti senine, dimineti tacute, pline de mister,
Iar noi, pasim in calatoria lor.
Ne indreptam pasii pentru o noua zi, cuprinsi fiind fiecare clipa
De timpul in care calatorim impreuna cu dimineata zilei.
Amurgul diminetii, iti cupinde fiinta de un zambet interior,
De mulumirea ridicarii ochilor catre cer,
si spunadu-ui Celui prin care traim inca o dimineata:
Te PraMaresc!
Cat de frumoase sunt diminetile, cat de frumoase sunt trezirile zorilor,
Indreptandu-ne fiintele in rugaciunea inchinarii,
Recunostintei, bunatatii, milostivirii si puritatii inimii noastre.
Celui prin care existam si Caruia Ii suntem plini de umilinta recunoscatori.
Efortul de a fi in rugaciune, de a simti constient atingerea aromei diminetii.
atingerea fina a aerului toamnei racoros.
Dumnezeu ne incalzeste sufletele cu a Lui iubire vesnic vie, plina de mister, de a ne darui tot ceea ce este mai bun, mai plin de armonie Sufletelor noastre.
Sa fim vii, sa fim asemeni diminetilor care nu au glas, nu au cuvinte, nu au timp, nu au spatiu,
Sunt atemporale ..sa cuprindem misterul tacerii divine in noi.
Sa cuprindem raza de lumina a diminetilor in pasii catre directiile unde ne indreptam fiecare.
Sa cuprindem culorile dimientilor toamnei, acest incantator tablou paradisiac,
In vietile noastre, sa ne ridicam deaspura grijlor, problemelor, si sa fim, sa ne oprim,
Sa contemplam, sa ne bucuram de ceea ce Dumnezeu ne-a daruit prin fiecare minunat anotimp,
prin fiecare dimineata diferita, asemeni fiintelor noastre, unice, aparte, minunate in felul fiecaruia de a fi.
Sa fim dimineti calde, dimineti cu culori de toamna, sa fim dimineti contopite in armonia Interioara.
Sa putem fi mai buni, mai generosi, mai umili, raportandu-ne la misterul diminetii.
Sa nu uitam sa descoperim esenta acesti vieti, incepand cu fiecare dimineata.
Calatoruia diminetii inetrioare a inceput.
Cum simti aceasta dimineata?
Noteaza-ti si scrie-mi si mie sa ne bucuram impreuna de calatoria diminetilor interioare.
presarata in pasii cuprinsi de emotia trezirii unei noi dimineti.
Preafrumoasa este fiecare dimineata, cu aerul rece de toamna,
Alteori cu stralucirea rasaritului, cu ceata care se astere pe pamant.
Dimineti cuprinse de picaturile ploii,
Dimineti senine, dimineti tacute, pline de mister,
Iar noi, pasim in calatoria lor.
Ne indreptam pasii pentru o noua zi, cuprinsi fiind fiecare clipa
De timpul in care calatorim impreuna cu dimineata zilei.
Amurgul diminetii, iti cupinde fiinta de un zambet interior,
De mulumirea ridicarii ochilor catre cer,
si spunadu-ui Celui prin care traim inca o dimineata:
Te PraMaresc!
Cat de frumoase sunt diminetile, cat de frumoase sunt trezirile zorilor,
Indreptandu-ne fiintele in rugaciunea inchinarii,
Recunostintei, bunatatii, milostivirii si puritatii inimii noastre.
Celui prin care existam si Caruia Ii suntem plini de umilinta recunoscatori.
Efortul de a fi in rugaciune, de a simti constient atingerea aromei diminetii.
atingerea fina a aerului toamnei racoros.
Dumnezeu ne incalzeste sufletele cu a Lui iubire vesnic vie, plina de mister, de a ne darui tot ceea ce este mai bun, mai plin de armonie Sufletelor noastre.
Sa fim vii, sa fim asemeni diminetilor care nu au glas, nu au cuvinte, nu au timp, nu au spatiu,
Sunt atemporale ..sa cuprindem misterul tacerii divine in noi.
Sa cuprindem raza de lumina a diminetilor in pasii catre directiile unde ne indreptam fiecare.
Sa cuprindem culorile dimientilor toamnei, acest incantator tablou paradisiac,
In vietile noastre, sa ne ridicam deaspura grijlor, problemelor, si sa fim, sa ne oprim,
Sa contemplam, sa ne bucuram de ceea ce Dumnezeu ne-a daruit prin fiecare minunat anotimp,
prin fiecare dimineata diferita, asemeni fiintelor noastre, unice, aparte, minunate in felul fiecaruia de a fi.
Sa fim dimineti calde, dimineti cu culori de toamna, sa fim dimineti contopite in armonia Interioara.
Sa putem fi mai buni, mai generosi, mai umili, raportandu-ne la misterul diminetii.
Sa nu uitam sa descoperim esenta acesti vieti, incepand cu fiecare dimineata.
Calatoruia diminetii inetrioare a inceput.
Cum simti aceasta dimineata?
Noteaza-ti si scrie-mi si mie sa ne bucuram impreuna de calatoria diminetilor interioare.
luni, 17 octombrie 2011
sâmbătă, 15 octombrie 2011
miercuri, 12 octombrie 2011
marți, 11 octombrie 2011
Sunt femeia care se trezeşte în fiecare dimineaţă în căutarea soarelui, care doreste ca pe parcursul zilei daruite de Dumnezeu sa simta intensitatea bucuriei de a fi imbratisata, mangaiata de razele soarelui daruite de Tatal Ceresc, de a privi in interior pentru a ma adanci in seninatatea Cerului.
Ce doreste Dumnezeu de la noi? a ne bucura de ceea ce primim fiecare clipa de la El, de a ne accepta fiintele dupa a Sa creatie, de a deveni mai puri, mai curati, mai apropiati de rugaciunea inimii, mai devotati in drumul calatoriei noastre printre Soare si Cer. Nu de fiecare data reusim sa fim plini de Lumina, de incredre de speranta, de victorie in tot ceea ce ne propunem, insa planul divin, cel prin care Dumnezeu ne vorbeste, ne sustine sa mergem pe acel drum al armoniei interioare, al ascultarii glasului interior fiece secunda, a face voia Lui si nu voia noastra, si astfel calatoria va fi una simpla, plina de culoare, mai usoara cand il ai mereu langa tine pe Dumnezeu. O calatorie fara Dumnezeu, este o calatorie a incertitudinii, a unei directii neimbratisate de dorul nemarginit de a fi Una cu Cel care Totul a creat.
Porniti de azi, din aceasta secunda, in drumul pe care, alaturi il aveti pe Dumnezeu. Zilele grele se vor transforma ca prin miracol in zile luminoase, grijile vor disparea, se va instala pacea in inima ta. Stii de ce, El toate le stie despre tine, cand te trezesti, cand te incarci cu poveri, si iti sopteste in inima: Dragul meu/ draga mea sunt langa tine, nu ma vezi, nu ma simti ..descopera-te cu adevarat si astfel Ma vei descoperi pe Mine, Cel care te-am creat “dupa chipul si asemanarea Mea”.
Ce doreste Dumnezeu de la noi? a ne bucura de ceea ce primim fiecare clipa de la El, de a ne accepta fiintele dupa a Sa creatie, de a deveni mai puri, mai curati, mai apropiati de rugaciunea inimii, mai devotati in drumul calatoriei noastre printre Soare si Cer. Nu de fiecare data reusim sa fim plini de Lumina, de incredre de speranta, de victorie in tot ceea ce ne propunem, insa planul divin, cel prin care Dumnezeu ne vorbeste, ne sustine sa mergem pe acel drum al armoniei interioare, al ascultarii glasului interior fiece secunda, a face voia Lui si nu voia noastra, si astfel calatoria va fi una simpla, plina de culoare, mai usoara cand il ai mereu langa tine pe Dumnezeu. O calatorie fara Dumnezeu, este o calatorie a incertitudinii, a unei directii neimbratisate de dorul nemarginit de a fi Una cu Cel care Totul a creat.
Porniti de azi, din aceasta secunda, in drumul pe care, alaturi il aveti pe Dumnezeu. Zilele grele se vor transforma ca prin miracol in zile luminoase, grijile vor disparea, se va instala pacea in inima ta. Stii de ce, El toate le stie despre tine, cand te trezesti, cand te incarci cu poveri, si iti sopteste in inima: Dragul meu/ draga mea sunt langa tine, nu ma vezi, nu ma simti ..descopera-te cu adevarat si astfel Ma vei descoperi pe Mine, Cel care te-am creat “dupa chipul si asemanarea Mea”.
duminică, 9 octombrie 2011
sâmbătă, 8 octombrie 2011
Amurgul frunzelor de toamna
Stiu ca, intr-o zi daca mi-as termina cuvintele
mi-as scrie amurgul pe frunze de toamna.
Stiu ca daca intr-o zi, cerneala gandurilor mele s-ar ispravi
Te-as scrie pe Cerul timpului cu boabe de roua.
Stiu ca daca intr-o zi, ti-as putea cuprinde mainile cu timpul,
As lasa ca mangaierea sa le fie vesnica invatare.
Stiu ca, intr-o zi te vei intalni cu tacerea inimii,
Si as dori sa-i ramai vesnic fidel Prefrumoasei tale inimii.
Stiu ca, intr-o zi vei dansa cu zambetul dorului de Cer.
Si atunci deveni’vei nemuritor.
Stiu ca, intr-o zi, vei cuprinde cu gandul imensitatea Shambalei,
Si atunci vei primi initierea Muntelui Sacru.
Stiu ca, intr-o zi grijile, gandurile, toate se vor dizolva in Absolut,
Si atunci Sinele’ti Divin ti se va revela.
Stiu ca, atins esti mereu de Ingerul Pazitor al fapturii tale.
Si atunci, simti linistea Celui care iti inunda fiinta,
traiesti fericirea de a fi plin de Dumezeu.
Stiu ca , atunci cand simti puterea meditatiei,
Fericirea te cuprinde.
Stiu cat esti de minunat, cel caruia ii scriu aceste randuri.
Lasa-ti fereastra clipelor,deschisa,
si citeste-ti sufletul in amurgul frunzelor de toamna.
Pasetul lor te face sa crezi cu toata fiinta in frumusetea Celui care le-a creat.
Frunzele amurgului de toamna, sa-ti cuprinda in suflet,
Dorul de A fi, sa stii, sa fii, insuti Tu.
In Tot si-n toate numai Tu,
Si Cel caruia Te-a creat sa fii,
Multumindu-I, i te inchini.
mi-as scrie amurgul pe frunze de toamna.
Stiu ca daca intr-o zi, cerneala gandurilor mele s-ar ispravi
Te-as scrie pe Cerul timpului cu boabe de roua.
Stiu ca daca intr-o zi, ti-as putea cuprinde mainile cu timpul,
As lasa ca mangaierea sa le fie vesnica invatare.
Stiu ca, intr-o zi te vei intalni cu tacerea inimii,
Si as dori sa-i ramai vesnic fidel Prefrumoasei tale inimii.
Stiu ca, intr-o zi vei dansa cu zambetul dorului de Cer.
Si atunci deveni’vei nemuritor.
Stiu ca, intr-o zi, vei cuprinde cu gandul imensitatea Shambalei,
Si atunci vei primi initierea Muntelui Sacru.
Stiu ca, intr-o zi grijile, gandurile, toate se vor dizolva in Absolut,
Si atunci Sinele’ti Divin ti se va revela.
Stiu ca, atins esti mereu de Ingerul Pazitor al fapturii tale.
Si atunci, simti linistea Celui care iti inunda fiinta,
traiesti fericirea de a fi plin de Dumezeu.
Stiu ca , atunci cand simti puterea meditatiei,
Fericirea te cuprinde.
Stiu cat esti de minunat, cel caruia ii scriu aceste randuri.
Lasa-ti fereastra clipelor,deschisa,
si citeste-ti sufletul in amurgul frunzelor de toamna.
Pasetul lor te face sa crezi cu toata fiinta in frumusetea Celui care le-a creat.
Frunzele amurgului de toamna, sa-ti cuprinda in suflet,
Dorul de A fi, sa stii, sa fii, insuti Tu.
In Tot si-n toate numai Tu,
Si Cel caruia Te-a creat sa fii,
Multumindu-I, i te inchini.
joi, 6 octombrie 2011
miercuri, 5 octombrie 2011
Douăzeci de strofe despre suprema învăţătură spirituală (Mahopadeshavimshatika)
1
Slavă Ţie, Doamne, căci corpul Tău este întregul Univers
Iar fiinţa Ta transcende toate lumile,
Ţie, lumina veşnicei bucurii.
Sinelui meu, cuprinzând energii şi forţe nesfârşite.
2
Slavă Ţie, Doamne, acolo unde Tu eşti Tu, iar eu sunt eu.
Acolo unde doar Tu exişti, iar eu nu sunt.
Acolo unde nu suntem nici eu, dar nici Tu.
Slavă Ţie, Doamne, acolo!
3
Eu te-am căutat mereu, plin de dor, în interiorul trupului meu
Ca „Tu” sau „Sinele meu”.
Dar ceea ce descopăr când nu te găsesc nici pe Tine, nici pe mine,
Ceea ce gândesc atunci, eşti chiar Tu!
4
Atunci când te-am contemplat în forma Sinelui meu, eu, adoratorul Tău
Am obţinut deja forma Ta –
Slavă Ţie, Da!, chiar mie, slavă!
5
A spune „Tu trebuie să faci asta” este doar un mod de a vorbi,
Căci cel care este în Sinele său a devenit deja una cu Tine.
De ce s-ar mai resorbi, Doamne, în Tine şi unde sau de unde ar mai putea să o facă?
6
Chiar şi a spune „eu sunt Tu, Tu eşti eu” nu este adevărul suprem,
Căci separarea de Tine nu a existat niciodată.
O astfel de stare de separare înşeală dorinţa de a obţine iluminarea.
7
Cuvinte ca „eu, tu, el, ea” nu-şi găsesc locul în Tine
Şi, cu atât mai puţin, lumea obiectivă exterioară.
8
Cine a gustat o singură dată cu nesaţ din nectarul beatific al Iubirii Tale,
Acela nu va mai vorbi despre diferenţieri, ba chiar se va feri să mai afirme şi:
„Totul este Unul, preaplin al păcii absolute”. [Este vorba de un binecunoscut vers vedic.]
9
Atunci când Tu îţi revelezi adevărata esenţă
Eşti Tu, eşti eu, eşti chiar întreaga lume.
Dar când manifestarea a fost complet resorbită
Nu eşti nici Tu, nici eu, nu mai există nimic din toată această lume.
10
Tu apari prin propria-Ţi voinţă
Întocmai ca un actor ce îşi asumă diferitele roluri ca şi cum ar fi o parte a acestora,
Cum ar fi stările de veghe, de vis sau de somn profund.
Dar, în realitate, Tu nu eşti niciodată fragmentat.
11
Când Tu eşti treaz, întreaga lume e trezită.
Când Tu dormi, ea se dizolvă în somnul tău supraconştient.
Astfel, întregul univers manifestat şi nemanifestat
Este una cu Tine.
12
Limba oboseşte lăudând numele Tău,
Gândirea oboseşte meditând asupra Ta.
Cum s-ar putea medita asupra Celui fără de formă
Şi cum ar putea fi denumit Cel fără de însuşiri?
13
Cum ar putea fi invocat spre adorare Cel Desăvârşit
Şi cum I s-ar putea oferi un loc sacru Celui ce se află pretutindeni?
Cum I s-ar putea spăla picioarele Celui Preacurat?
Cum I s-ar putea oferi Acestuia apă să-şi clătească gura?
14
Cum să-L speli pe Cel nepătat
Şi cum să-L îmbraci pe Cel al cărui corp este întregul Univers?
Cum să-I oferi parfumuri Celui de neatins
Şi cum să-L împodobeşti pe cel ce este însăşi frumuseţea?
15
Cum poţi să-I legi şnurul sfânt al brahmanilor Celui de neînlănţuit
Şi cum să-I oferi flori Celui care transcende mirosul?
Cum poţi să arzi tămâie pentru Cel care transcende suflul
Şi cum să arzi ulei în lămpi pentru Cel ce transcende văzul?
16
Cum să-I oferi Celui etern mulţumit ofrande de mâncare
Şi cum să-I oferi betel Celui Omniprezent?
Cum să mergi în pelerinaj în jurul celui nesfârşit
Şi cum să te închini Celui Unic şi fără de al doilea?
17
Cum să-I aduci ofrandă de lumină Supremului ce străluceşte veşnic în Sinele Său
Şi cum să-I cânţi Celui de necunoscut un imn vedic?
18
Cum poţi să Îl eliberezi din ritual
Pe Cel ce este atât interior cât şi exterior desăvârşit?
Cum poţi să-I oferi ofrande Celui
Ce este pretutindeni prezent, lipsit fiind de orice diferenţiere?
19
Cum poţi să-I oferi Celui desăvârşit vreo răsplată
Şi cum poţi să-I oferi apă Celui veşnic împlinit?
Cum poţi să-L eliberezi pe Cel ce pătrunde toate lucrurile?
Cum ar putea Cel nevăzut să realizeze ritualul iertării?
20
Suprema adorare a lui Dumnezeu poate fi realizată
În toate stările doar astfel:
Atunci când conştiinţa îţi este unită cu El (Dumnezeu)
Să îţi abandonezi toate gândurile lui Dumnezeu, Stăpânul Absolut al întregii manifestări.
Slavă Ţie, Doamne, căci corpul Tău este întregul Univers
Iar fiinţa Ta transcende toate lumile,
Ţie, lumina veşnicei bucurii.
Sinelui meu, cuprinzând energii şi forţe nesfârşite.
2
Slavă Ţie, Doamne, acolo unde Tu eşti Tu, iar eu sunt eu.
Acolo unde doar Tu exişti, iar eu nu sunt.
Acolo unde nu suntem nici eu, dar nici Tu.
Slavă Ţie, Doamne, acolo!
3
Eu te-am căutat mereu, plin de dor, în interiorul trupului meu
Ca „Tu” sau „Sinele meu”.
Dar ceea ce descopăr când nu te găsesc nici pe Tine, nici pe mine,
Ceea ce gândesc atunci, eşti chiar Tu!
4
Atunci când te-am contemplat în forma Sinelui meu, eu, adoratorul Tău
Am obţinut deja forma Ta –
Slavă Ţie, Da!, chiar mie, slavă!
5
A spune „Tu trebuie să faci asta” este doar un mod de a vorbi,
Căci cel care este în Sinele său a devenit deja una cu Tine.
De ce s-ar mai resorbi, Doamne, în Tine şi unde sau de unde ar mai putea să o facă?
6
Chiar şi a spune „eu sunt Tu, Tu eşti eu” nu este adevărul suprem,
Căci separarea de Tine nu a existat niciodată.
O astfel de stare de separare înşeală dorinţa de a obţine iluminarea.
7
Cuvinte ca „eu, tu, el, ea” nu-şi găsesc locul în Tine
Şi, cu atât mai puţin, lumea obiectivă exterioară.
8
Cine a gustat o singură dată cu nesaţ din nectarul beatific al Iubirii Tale,
Acela nu va mai vorbi despre diferenţieri, ba chiar se va feri să mai afirme şi:
„Totul este Unul, preaplin al păcii absolute”. [Este vorba de un binecunoscut vers vedic.]
9
Atunci când Tu îţi revelezi adevărata esenţă
Eşti Tu, eşti eu, eşti chiar întreaga lume.
Dar când manifestarea a fost complet resorbită
Nu eşti nici Tu, nici eu, nu mai există nimic din toată această lume.
10
Tu apari prin propria-Ţi voinţă
Întocmai ca un actor ce îşi asumă diferitele roluri ca şi cum ar fi o parte a acestora,
Cum ar fi stările de veghe, de vis sau de somn profund.
Dar, în realitate, Tu nu eşti niciodată fragmentat.
11
Când Tu eşti treaz, întreaga lume e trezită.
Când Tu dormi, ea se dizolvă în somnul tău supraconştient.
Astfel, întregul univers manifestat şi nemanifestat
Este una cu Tine.
12
Limba oboseşte lăudând numele Tău,
Gândirea oboseşte meditând asupra Ta.
Cum s-ar putea medita asupra Celui fără de formă
Şi cum ar putea fi denumit Cel fără de însuşiri?
13
Cum ar putea fi invocat spre adorare Cel Desăvârşit
Şi cum I s-ar putea oferi un loc sacru Celui ce se află pretutindeni?
Cum I s-ar putea spăla picioarele Celui Preacurat?
Cum I s-ar putea oferi Acestuia apă să-şi clătească gura?
14
Cum să-L speli pe Cel nepătat
Şi cum să-L îmbraci pe Cel al cărui corp este întregul Univers?
Cum să-I oferi parfumuri Celui de neatins
Şi cum să-L împodobeşti pe cel ce este însăşi frumuseţea?
15
Cum poţi să-I legi şnurul sfânt al brahmanilor Celui de neînlănţuit
Şi cum să-I oferi flori Celui care transcende mirosul?
Cum poţi să arzi tămâie pentru Cel care transcende suflul
Şi cum să arzi ulei în lămpi pentru Cel ce transcende văzul?
16
Cum să-I oferi Celui etern mulţumit ofrande de mâncare
Şi cum să-I oferi betel Celui Omniprezent?
Cum să mergi în pelerinaj în jurul celui nesfârşit
Şi cum să te închini Celui Unic şi fără de al doilea?
17
Cum să-I aduci ofrandă de lumină Supremului ce străluceşte veşnic în Sinele Său
Şi cum să-I cânţi Celui de necunoscut un imn vedic?
18
Cum poţi să Îl eliberezi din ritual
Pe Cel ce este atât interior cât şi exterior desăvârşit?
Cum poţi să-I oferi ofrande Celui
Ce este pretutindeni prezent, lipsit fiind de orice diferenţiere?
19
Cum poţi să-I oferi Celui desăvârşit vreo răsplată
Şi cum poţi să-I oferi apă Celui veşnic împlinit?
Cum poţi să-L eliberezi pe Cel ce pătrunde toate lucrurile?
Cum ar putea Cel nevăzut să realizeze ritualul iertării?
20
Suprema adorare a lui Dumnezeu poate fi realizată
În toate stările doar astfel:
Atunci când conştiinţa îţi este unită cu El (Dumnezeu)
Să îţi abandonezi toate gândurile lui Dumnezeu, Stăpânul Absolut al întregii manifestări.
Darul trăirii (Anubhavanivedana)
Mantra
este cuvântul iluminator,
fără a mai fi necesară alcătuirea literelor.
Mudra
este acea atitudine ce apare
când orice mişcare corporală a încetat.
Yoga este practica spirituală ce se revelează
când curgerea respiraţiei s-a dizolvat.
Când cei bine intenţionaţi au pătruns în tărâmul Tău plin de lumină,
ce nu ar putea fi oare extraordinar la acest banchet al
fericirii?
este cuvântul iluminator,
fără a mai fi necesară alcătuirea literelor.
Mudra
este acea atitudine ce apare
când orice mişcare corporală a încetat.
Yoga este practica spirituală ce se revelează
când curgerea respiraţiei s-a dizolvat.
Când cei bine intenţionaţi au pătruns în tărâmul Tău plin de lumină,
ce nu ar putea fi oare extraordinar la acest banchet al
fericirii?
Opt strofe despre Suprem (Anuttara shtika)
1
Aici procesul evoluţiei nu mai este necesar
Nici contemplarea imaginativă,
Nici vorbirea inspirată sau dezbaterea,
Nici meditaţia, nici concentrarea,
Nici măcar strădania rugăciunii.
Spuneţi-mi, ce este această Supremă Realitate Divină Conştientă şi Absolută?
Ascultaţi răspunsul: nu renunţa la nimic şi nu păstra nimic,
Ia parte la bucuria totului şi fii aşa cum eşti!
2
În realitate lumea fenomenelor trecătoare (samsara) nici nu există,
Atunci cum poate să mai apară ideea vreunei înlănţuiri?
Dacă Sinele cel veşnic liber nu poate fi niciodată înlănţuit,
La ce s-ar mai strădui să se elibereze?
Toate acestea nu sunt altceva decât păcăleala umbrei unei fantome,
Sau funia considerată din greşeală drept un şarpe, producând astfel o teamă fără de sens.
Nu renunţa la nimic şi nu păstra nimic,
Bucură-te, stabilit în Sinele tău, exact aşa cum eşti!
3
Cum s-ar putea distinge în Supremul Divin
Între adorator, cel adorat şi adorarea însăşi?
Cum s-ar putea vorbi despre aşa ceva?
Pentru cine ar exista vreun progres, oare cum ar fi acesta
Şi cine ar păşi pe o cale ascendentă?
Chiar dacă această iluzie apare ca fiind diferită,
Ea nu este totuşi separată de Conştiinţa Divină Supremă.
O, totul nu este nimic altceva decât pura natură a cunoaşterii de Sine -
Nu-ţi mai face griji inutile!
4
Această beatitudine nu este comparabilă cu bucuria adusă de bogăţie
Ori de o beţie cu vin sau de fuziunea amoroasă cu iubita.
Apariţia acestei Lumini nu este nicidecum comparabilă
Cu aprinderea unei lămpi şi nici cu strălucirea Lunii sau a Soarelui.
Repaosul ce apare prin eliberarea de toată separarea (diferenţierea) inerentă existenţei în dualitate
Este precum uşurarea resimţită după ce o povară grea a fost lăsată la pământ.
Răsăritul acestei lumini este ca regăsirea unei comori pierdute:
Comoara tărâmului non-dualităţii universale.
5
Iubirea şi ura, bucuria şi suferinţa, creaţia şi resorbţia
Încrederea în sine şi adânca disperare,
Sunt toate nişte stări ce apar în lume ca fiind separate,
Nefiind însă, în realitate, diferite.
Oricând eşti încarcerat de vreo formă individuală a acestor stări,
Fii conştient de identitatea dintre starea ta şi Fiinţa Divină Supremă.
Împlinit fiind de această contemplare, nu te vei bucura tu din tot sufletul?
6
Ceea ce înainte nu exista devine brusc activ;
Aşa sunt şi stările firii în această lume.
Cum pot ele să existe în realitate,
Cât timp există o rătăcire
Provocată de modificarea "stării de mijloc"?
Unde ai putea găsi oare adevărul în irealitate şi nestatornicie,
În multitudinea formelor manifestate în iluzia unui vis, ori
În frumoasa înşelăciune?
Depăşeşte-ţi nedesăvârşirea de care este legată teama şi îndoiala
Şi trezeşte-te!
7
Nu cel primordial (Paramashiva) nu este creatorul stărilor de conştiinţă condiţionate,
Mintea ta este cea care le crează.
Ele nu posedă o conştiinţă reală,
Prinzând o formă (aparentă) doar printr-o păcăleală de moment.
Frumuseţea iluzorie a universului apare în puterea imaginaţiei tale,
Ea nu are vreo altă origine.
Din acest motiv tu luminezi prin propria-ţi strălucire -
Tu ai atât natura Unicului Divin cât şi o manifestare multiplă.
8
Realul şi irealul, Unicul şi multiplul,
Ceea ce este pătat de iluzie sau Sinele pur -
Toate acestea strălucesc în oglinda clară a conştiinţei iluminate.
Dacă vei recunoaşte toate aceste lucruri ca având forma Luminii Necreate,
Dacă vei recunoaşte în tot şi în toate strălucirea copleşitoare a Sinelui tău Divin (Atman)
Iar strălucirea îţi va fi mereu înrădăcinată ferm în propria-ţi trăire,
Atunci vei lua parte pe deplin la atotputernicia Domnului Dumnezeu (Paramashiva).
Aici procesul evoluţiei nu mai este necesar
Nici contemplarea imaginativă,
Nici vorbirea inspirată sau dezbaterea,
Nici meditaţia, nici concentrarea,
Nici măcar strădania rugăciunii.
Spuneţi-mi, ce este această Supremă Realitate Divină Conştientă şi Absolută?
Ascultaţi răspunsul: nu renunţa la nimic şi nu păstra nimic,
Ia parte la bucuria totului şi fii aşa cum eşti!
2
În realitate lumea fenomenelor trecătoare (samsara) nici nu există,
Atunci cum poate să mai apară ideea vreunei înlănţuiri?
Dacă Sinele cel veşnic liber nu poate fi niciodată înlănţuit,
La ce s-ar mai strădui să se elibereze?
Toate acestea nu sunt altceva decât păcăleala umbrei unei fantome,
Sau funia considerată din greşeală drept un şarpe, producând astfel o teamă fără de sens.
Nu renunţa la nimic şi nu păstra nimic,
Bucură-te, stabilit în Sinele tău, exact aşa cum eşti!
3
Cum s-ar putea distinge în Supremul Divin
Între adorator, cel adorat şi adorarea însăşi?
Cum s-ar putea vorbi despre aşa ceva?
Pentru cine ar exista vreun progres, oare cum ar fi acesta
Şi cine ar păşi pe o cale ascendentă?
Chiar dacă această iluzie apare ca fiind diferită,
Ea nu este totuşi separată de Conştiinţa Divină Supremă.
O, totul nu este nimic altceva decât pura natură a cunoaşterii de Sine -
Nu-ţi mai face griji inutile!
4
Această beatitudine nu este comparabilă cu bucuria adusă de bogăţie
Ori de o beţie cu vin sau de fuziunea amoroasă cu iubita.
Apariţia acestei Lumini nu este nicidecum comparabilă
Cu aprinderea unei lămpi şi nici cu strălucirea Lunii sau a Soarelui.
Repaosul ce apare prin eliberarea de toată separarea (diferenţierea) inerentă existenţei în dualitate
Este precum uşurarea resimţită după ce o povară grea a fost lăsată la pământ.
Răsăritul acestei lumini este ca regăsirea unei comori pierdute:
Comoara tărâmului non-dualităţii universale.
5
Iubirea şi ura, bucuria şi suferinţa, creaţia şi resorbţia
Încrederea în sine şi adânca disperare,
Sunt toate nişte stări ce apar în lume ca fiind separate,
Nefiind însă, în realitate, diferite.
Oricând eşti încarcerat de vreo formă individuală a acestor stări,
Fii conştient de identitatea dintre starea ta şi Fiinţa Divină Supremă.
Împlinit fiind de această contemplare, nu te vei bucura tu din tot sufletul?
6
Ceea ce înainte nu exista devine brusc activ;
Aşa sunt şi stările firii în această lume.
Cum pot ele să existe în realitate,
Cât timp există o rătăcire
Provocată de modificarea "stării de mijloc"?
Unde ai putea găsi oare adevărul în irealitate şi nestatornicie,
În multitudinea formelor manifestate în iluzia unui vis, ori
În frumoasa înşelăciune?
Depăşeşte-ţi nedesăvârşirea de care este legată teama şi îndoiala
Şi trezeşte-te!
7
Nu cel primordial (Paramashiva) nu este creatorul stărilor de conştiinţă condiţionate,
Mintea ta este cea care le crează.
Ele nu posedă o conştiinţă reală,
Prinzând o formă (aparentă) doar printr-o păcăleală de moment.
Frumuseţea iluzorie a universului apare în puterea imaginaţiei tale,
Ea nu are vreo altă origine.
Din acest motiv tu luminezi prin propria-ţi strălucire -
Tu ai atât natura Unicului Divin cât şi o manifestare multiplă.
8
Realul şi irealul, Unicul şi multiplul,
Ceea ce este pătat de iluzie sau Sinele pur -
Toate acestea strălucesc în oglinda clară a conştiinţei iluminate.
Dacă vei recunoaşte toate aceste lucruri ca având forma Luminii Necreate,
Dacă vei recunoaşte în tot şi în toate strălucirea copleşitoare a Sinelui tău Divin (Atman)
Iar strălucirea îţi va fi mereu înrădăcinată ferm în propria-ţi trăire,
Atunci vei lua parte pe deplin la atotputernicia Domnului Dumnezeu (Paramashiva).
marți, 4 octombrie 2011
sâmbătă, 1 octombrie 2011
vineri, 30 septembrie 2011
joi, 29 septembrie 2011
Doamne Tata Ceresc, iti multumesc plina de umilinta pentru frumusetea acestei dimineti incepute in zorii zilei, pline de Har, Lumina, Iubire si mangaiere.
Am atins iubirea, minunata poezie a inimii mele.
Am privit in privire, Chipul lui Iisus.
Am trait starea de a fi unitara cu inima Tatalui Ceresc.
Imbratisarea inimii mi-a atins inima de Dor Ceresc.
Am simtit prezenta Duhului Sfant in a mea faptura.
Tacerea inimii mi-a vorbit de ceea
ce inseamna a fi in unificare cu vocea inimii chiristice.
Am zburat catre Tine, si m-ai primit cu multa mangaiere.
Am simtit puterea Duhului Sfant in templul fiintei mele.
Cerurile s-au deschis sa primeasca rugaciunea diminetii.
Ma simteam atinsa de tot ce este mai curat, mai sfant, mai datator de Smerenie.
Ma simteam ca pasesc pe drumul Luminii,
iar muzica Corurilor angelice
imi lasa in Suflet sentimentul nemuririi.
In Suflet canta muzica Ingerilor,
In Suflet vibra Intregul Univers ..ma simteam protejata, ocrotita, daruindu-mi-se Lumina peste intreaga faptura,
Ca mai apoi sa simt ca exist in Cel care m-a creat “dupa chipul si asemanarea Sa”.
O, Tu, Tata Ceresc,
Ma plec plina de umilinta pentru beatifica dimineata daruita.
Ma plec plina de dor si multumire, pentru ceea ce mi-ai daruit,
Minunate Iubit al inimii mele.
Te iubesc, Dumnezeul Intregului si te PreaMaresc!
Amin
Am atins iubirea, minunata poezie a inimii mele.
Am privit in privire, Chipul lui Iisus.
Am trait starea de a fi unitara cu inima Tatalui Ceresc.
Imbratisarea inimii mi-a atins inima de Dor Ceresc.
Am simtit prezenta Duhului Sfant in a mea faptura.
Tacerea inimii mi-a vorbit de ceea
ce inseamna a fi in unificare cu vocea inimii chiristice.
Am zburat catre Tine, si m-ai primit cu multa mangaiere.
Am simtit puterea Duhului Sfant in templul fiintei mele.
Cerurile s-au deschis sa primeasca rugaciunea diminetii.
Ma simteam atinsa de tot ce este mai curat, mai sfant, mai datator de Smerenie.
Ma simteam ca pasesc pe drumul Luminii,
iar muzica Corurilor angelice
imi lasa in Suflet sentimentul nemuririi.
In Suflet canta muzica Ingerilor,
In Suflet vibra Intregul Univers ..ma simteam protejata, ocrotita, daruindu-mi-se Lumina peste intreaga faptura,
Ca mai apoi sa simt ca exist in Cel care m-a creat “dupa chipul si asemanarea Sa”.
O, Tu, Tata Ceresc,
Ma plec plina de umilinta pentru beatifica dimineata daruita.
Ma plec plina de dor si multumire, pentru ceea ce mi-ai daruit,
Minunate Iubit al inimii mele.
Te iubesc, Dumnezeul Intregului si te PreaMaresc!
Amin
miercuri, 28 septembrie 2011
duminică, 25 septembrie 2011
sâmbătă, 24 septembrie 2011
vineri, 23 septembrie 2011
Imi aduc-aminte in zorii diminetii,
de diminetile in cand ma trezeam si erai langa mine.
Iubesc sa-ti ating chipul si sa-ti privesc
profunzimea ochilor ..locul care ma duce in inima Tatalui Ceresc!
Iubesc sa-ti ating minunatele maini, chipul.
Iubesc sa te imbratisez si sa simt imbratisarea Eternitatii.
Iubesc sa-ti daruiesc ceea ce este mai frumos in mine.
Sa pasim in prezentul timpului,
incununati de Dorul de a redeveni Intregul iubirii divine.
Iubesc sa-ti simt fericirea inimii, plenitudinea fiintei tale.
Iubesc sa-ti ascult intelepciunea inimii.
Iubesc sa calatorim impreuna, si dincolo de acest Univers.
Iubesc sa iti simt prezenta in secundele vietii mele.
Iubesc sa ma bucur de raportarea in cursul zilei la a ta faptura.
Iubesc sa cred in aceasta iubire, pe care o voi purta si in lumea de dincolo.
Iubesc sa simt ca suntem Unul ..Este asemeni contemplarii Cerului senin,
In care mintea s-a dizolvat in inima si s-a inaltat in Lumina si Fericire.
Iubesc ceea ce esti. Iubesc ca iti astern gandurile daruite de El, pentru tine.
Iubesc culoarea inimii tale din aceasta dimineata.
de diminetile in cand ma trezeam si erai langa mine.
Iubesc sa-ti ating chipul si sa-ti privesc
profunzimea ochilor ..locul care ma duce in inima Tatalui Ceresc!
Iubesc sa-ti ating minunatele maini, chipul.
Iubesc sa te imbratisez si sa simt imbratisarea Eternitatii.
Iubesc sa-ti daruiesc ceea ce este mai frumos in mine.
Sa pasim in prezentul timpului,
incununati de Dorul de a redeveni Intregul iubirii divine.
Iubesc sa-ti simt fericirea inimii, plenitudinea fiintei tale.
Iubesc sa-ti ascult intelepciunea inimii.
Iubesc sa calatorim impreuna, si dincolo de acest Univers.
Iubesc sa iti simt prezenta in secundele vietii mele.
Iubesc sa ma bucur de raportarea in cursul zilei la a ta faptura.
Iubesc sa cred in aceasta iubire, pe care o voi purta si in lumea de dincolo.
Iubesc sa simt ca suntem Unul ..Este asemeni contemplarii Cerului senin,
In care mintea s-a dizolvat in inima si s-a inaltat in Lumina si Fericire.
Iubesc ceea ce esti. Iubesc ca iti astern gandurile daruite de El, pentru tine.
Iubesc culoarea inimii tale din aceasta dimineata.
marți, 20 septembrie 2011
vineri, 16 septembrie 2011
" Târziu de tot Te-am iubit, O, Tu, Frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat după Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta." (Sfântul Augustin)
Cred in frumusete si daruire.
Cred in bunatate si smerenie.
Cred in rabdare si devotiune.
Cred in cautarea si gasirea de raspunsuri divin inspirate.
Cred in misterul clipei divine.
Cred in dorul iubirii chiristice.
Cred in imbratisarea Mainii Tatalui Ceresc.
Cred in pacea privirii indreptate catre Cer.
Cred in Vocea Lui, rasunand in inima.
Cred in luminozitatea razelor de Soare,
care imi umplu sufletul de fericire.
Cred in joc si bucurie.
Cred ca fiece clipa Dumnezeu vorbeste direct inimii.
Iubesc ceea ce Dumnezeu a sadit in mine.
Cred in tine, Iubite Tata si-Ti multumesc pentru ca simt si cred!
Cred in bunatate si smerenie.
Cred in rabdare si devotiune.
Cred in cautarea si gasirea de raspunsuri divin inspirate.
Cred in misterul clipei divine.
Cred in dorul iubirii chiristice.
Cred in imbratisarea Mainii Tatalui Ceresc.
Cred in pacea privirii indreptate catre Cer.
Cred in Vocea Lui, rasunand in inima.
Cred in luminozitatea razelor de Soare,
care imi umplu sufletul de fericire.
Cred in joc si bucurie.
Cred ca fiece clipa Dumnezeu vorbeste direct inimii.
Iubesc ceea ce Dumnezeu a sadit in mine.
Cred in tine, Iubite Tata si-Ti multumesc pentru ca simt si cred!
joi, 15 septembrie 2011
Ce poate fi mai minunat decat
sa fii intr-u totul in inima Tatalui Ceresc.
Sa-i simti prezenta fiece clipa,
sa simti cum vibreaza in fiinta ta,
sa simti cum te atinge cand ti-e greu.
Sa simti cum iti vorbeste cand nu stii cui sa-i vorbesti.
Sa te asculte, cand cei din jur poate nu au timp pentru tine.
Sa-I simti misterul cu care te inconjoara.
Sa-I simti prezenta in scurgerea cuvintelor in fata unui calculator.
Sa-I simti imbratisarea, frumusetea cu care ne-a creat,
pe fiecare in parte, dupa perfectiunea Sa.
Ce Har sa fim copii Cerului si ai Pamantului.
Ce dar sa sarutam noaptea si sa le cantam Ingerilor!
Ce clipa plina de sensibilitate, mi-a cuprins fiinta.
Ce dor de Tine, Iubite Tata,
De al timpului cuprins in beatitudinea Universului,
imi vorbeste aici si acum.
sa fii intr-u totul in inima Tatalui Ceresc.
Sa-i simti prezenta fiece clipa,
sa simti cum vibreaza in fiinta ta,
sa simti cum te atinge cand ti-e greu.
Sa simti cum iti vorbeste cand nu stii cui sa-i vorbesti.
Sa te asculte, cand cei din jur poate nu au timp pentru tine.
Sa-I simti misterul cu care te inconjoara.
Sa-I simti prezenta in scurgerea cuvintelor in fata unui calculator.
Sa-I simti imbratisarea, frumusetea cu care ne-a creat,
pe fiecare in parte, dupa perfectiunea Sa.
Ce Har sa fim copii Cerului si ai Pamantului.
Ce dar sa sarutam noaptea si sa le cantam Ingerilor!
Ce clipa plina de sensibilitate, mi-a cuprins fiinta.
Ce dor de Tine, Iubite Tata,
De al timpului cuprins in beatitudinea Universului,
imi vorbeste aici si acum.
miercuri, 14 septembrie 2011
Ating noaptea cu a ta privire.
Cuprind tacerea cu a ta iubire.
Zbor in mine, cu gandul la Tine.
Ascult in mine, soapta cupinderii Cerului-nstelat.
Minunea noptii, imi asterne in Suflet,
contopirea cu inima Tatalui Ceresc!
Dorul de stelele marii,
ma poarta in rostirea Glasului Sfant!
Esti aici, cu mine, in stelele-nemuririi vesnice!
Cuprinzi in mine clipa-prezenta in versuri scrisa.
Ma plec plina de umilinta, de iubire, de dor,
in fata Maretiei Celui care Toate le-a creat.
Ii multumesc Lui pentru manifestarea delicata,
plina de mangaiere, de finete, de puritate,
de contopire cu Ceea ce este,
noaptea cuprinsa, simtita,
imbratisata de prezenta Duhului Sfant!
Cuprind tacerea cu a ta iubire.
Zbor in mine, cu gandul la Tine.
Ascult in mine, soapta cupinderii Cerului-nstelat.
Minunea noptii, imi asterne in Suflet,
contopirea cu inima Tatalui Ceresc!
Dorul de stelele marii,
ma poarta in rostirea Glasului Sfant!
Esti aici, cu mine, in stelele-nemuririi vesnice!
Cuprinzi in mine clipa-prezenta in versuri scrisa.
Ma plec plina de umilinta, de iubire, de dor,
in fata Maretiei Celui care Toate le-a creat.
Ii multumesc Lui pentru manifestarea delicata,
plina de mangaiere, de finete, de puritate,
de contopire cu Ceea ce este,
noaptea cuprinsa, simtita,
imbratisata de prezenta Duhului Sfant!
duminică, 11 septembrie 2011
sâmbătă, 10 septembrie 2011
vineri, 9 septembrie 2011
Aspir ca DUMNEZEU TATĂL să fie acum prezent în totalitate în universul meu lăuntric şi mă deschid în totalitate, implorându-L ca să se manifeste total prin mine, aici şi acum. ASPIR CA EL SĂ SE MANIFESTE ÎN ÎNTREGIME ÎN LOCUL MEU, INTENŢIONEZ SĂ SIMT ASTFEL PUNCTUL SĂU DE VEDERE INSPIRAT, PLIN DE BUN SIMŢ ŞI ÎNŢELEPCIUNE.
miercuri, 7 septembrie 2011
Culoarea diminetii imi vorbeste de tine.
de a ta atingere, de a ta imbratisare,
de a ta cuprindere a fiintei in mine!
In tacerea diminetii de septembrie te gasesc pe tine!
Tu, Cel care ai colorat in inima mea iubirea pura!
Tu, Cel care ai adus in mine fericirea!
Tu, Cel care mi-ai vorbit prin vocea Ingerilor.
Tu, Cel care mi-ai atins fiinta cu Lumina!
Tu, Cel ale carui imbratisarii au durat o vesnicie.
Tu, eternul iubirii inimii mele!
Tu, Cel care mi-ai mangaiat fiinta cu Cerul marii!
Tu, Cel care mi-ai vorbit de existenta mea in acest Univers!
Tu, Cel pe care l-am gasit in misterul de a fi,
Atunci si acolo, Acum si aici.
Tu, Cel pentru care cuvintele iau forma vietii divine,
mi-ai umplut sufletul de florile ancestrale ale Cerescului.
M-ai purtat pe-ale bratelor mangaieri.
Mi-ai aratat cine sunt, ce aleg, ce directie ia viata mea.
Mi-ai aratat drumul catre inima mea,
Locul unde regasirea privirior ne vorbeste
de Creatorul prin care existam, Tatal Ceresc!
Plina de iubire, de umilinta, de recunostinta,
iti multumesc pentru ce m-ai invatat, mi-ai aratat,
mi-ai revelat, mi-ai descris, ..iti multumesc pentru ce ai atins in mine.
Tu, calatorul dorului de Dumnezeu!
de a ta atingere, de a ta imbratisare,
de a ta cuprindere a fiintei in mine!
In tacerea diminetii de septembrie te gasesc pe tine!
Tu, Cel care ai colorat in inima mea iubirea pura!
Tu, Cel care ai adus in mine fericirea!
Tu, Cel care mi-ai vorbit prin vocea Ingerilor.
Tu, Cel care mi-ai atins fiinta cu Lumina!
Tu, Cel ale carui imbratisarii au durat o vesnicie.
Tu, eternul iubirii inimii mele!
Tu, Cel care mi-ai mangaiat fiinta cu Cerul marii!
Tu, Cel care mi-ai vorbit de existenta mea in acest Univers!
Tu, Cel pe care l-am gasit in misterul de a fi,
Atunci si acolo, Acum si aici.
Tu, Cel pentru care cuvintele iau forma vietii divine,
mi-ai umplut sufletul de florile ancestrale ale Cerescului.
M-ai purtat pe-ale bratelor mangaieri.
Mi-ai aratat cine sunt, ce aleg, ce directie ia viata mea.
Mi-ai aratat drumul catre inima mea,
Locul unde regasirea privirior ne vorbeste
de Creatorul prin care existam, Tatal Ceresc!
Plina de iubire, de umilinta, de recunostinta,
iti multumesc pentru ce m-ai invatat, mi-ai aratat,
mi-ai revelat, mi-ai descris, ..iti multumesc pentru ce ai atins in mine.
Tu, calatorul dorului de Dumnezeu!
marți, 6 septembrie 2011
Re-intoarcerea in mine insami
cuprinsa fiind de dorul iubirii de mare.
Culegand in mine frumusetea timpului daruit de Divin.
Ating in mine, soapta pasilor pe nisip.
Privesc in mine, contemplatia stelelor marii.
Iubind Totul manifestarii, cuprinsa de dorul Vesniciei.
Parcurg in gand, timpul-calator al dorului de a Fi pretutindeni,
Vie, plina de umilinta, de bucuria simplitatii fiintei mele,
de incantarea de a trai constient clipa darului de a Exista,
in acest Univers, de a face parte din tabloul picaturilor clipelor,
fiecare in parte atingand si mai mult profunzimea a ceea ce suntem fiecare dintre noi.
Re-intoarcerea in mine, mai fina, mai delicata, mai plina de Dorul de Dumnezeu,
de re-intoarcea acasa, in inima Celui care m-a creat "dupa chipul si aseamanarea Sa".
Ce frumos este sa te re-intorci mai altfel decat altadata acasa!
Ce frumos ii este inimii sa zboare catre Inaltimea Cerescului!
Ce frumos ii este privirii sa iubeasca totul, sa imbratiseze totul,
sa multumeasca pentru Tot si Toate cate i-au fost daruite!
Ce frumos ii este fiintei, sa cante in inima Sa, misterul creatiei Sale!
Ce frumos ii este mainii, sa atinga in Dumnezeu!
Ce frumos ii este glasului, sa rosteasca Vocea Lui!
Ce frumos ii este atingerii, sa atinga cu Mangaierea Lui!
Ce frumos ii este sarutului, sa sarute cu sarutul Lui cel Sfant!
Ce frumos ii este soptirii, sa sopteasca in scoica nemurii!
Ce frumos ii este Celui care te cheama, sa-L urmezi,
sa-L simti mereu prezent in tine.
sa-L vorbesti cu Lumina, sa-L pregatesti cu Sfintenie,
sa-L asculti cu smerenie, sa-L cinsteti cu credinciosie.
Sa-L porti cu intreaga fiinta, sa stii ca prin El, Dumnezeu,
Totul este, Totul exista, Totul se schimba, se transforma, se contureaza,
se simte, El, Cel Vesnic, calatorul invizibil al inimii Tale,
ajutorul, nadejdea, speranta, increderea, armonia, Pacea, Beatitudinea,
muzica care iti incununeaza fiinta de imbratisarea Ingerilor, Arhanghelilor.
Ei, care te vegheaza, sunt alaturi de tine, te sustin, te protejeaza, te iubesc neconditionat si te roaga sa ii porti in tine, ca pe cea mai scumpa comoara a ta, aici pe Pamant.
Sa-L vorbim in coruri ingeresti, pe Cel care Totul a creat!
Culegand in mine frumusetea timpului daruit de Divin.
Ating in mine, soapta pasilor pe nisip.
Privesc in mine, contemplatia stelelor marii.
Iubind Totul manifestarii, cuprinsa de dorul Vesniciei.
Parcurg in gand, timpul-calator al dorului de a Fi pretutindeni,
Vie, plina de umilinta, de bucuria simplitatii fiintei mele,
de incantarea de a trai constient clipa darului de a Exista,
in acest Univers, de a face parte din tabloul picaturilor clipelor,
fiecare in parte atingand si mai mult profunzimea a ceea ce suntem fiecare dintre noi.
Re-intoarcerea in mine, mai fina, mai delicata, mai plina de Dorul de Dumnezeu,
de re-intoarcea acasa, in inima Celui care m-a creat "dupa chipul si aseamanarea Sa".
Ce frumos este sa te re-intorci mai altfel decat altadata acasa!
Ce frumos ii este inimii sa zboare catre Inaltimea Cerescului!
Ce frumos ii este privirii sa iubeasca totul, sa imbratiseze totul,
sa multumeasca pentru Tot si Toate cate i-au fost daruite!
Ce frumos ii este fiintei, sa cante in inima Sa, misterul creatiei Sale!
Ce frumos ii este mainii, sa atinga in Dumnezeu!
Ce frumos ii este glasului, sa rosteasca Vocea Lui!
Ce frumos ii este atingerii, sa atinga cu Mangaierea Lui!
Ce frumos ii este sarutului, sa sarute cu sarutul Lui cel Sfant!
Ce frumos ii este soptirii, sa sopteasca in scoica nemurii!
Ce frumos ii este Celui care te cheama, sa-L urmezi,
sa-L simti mereu prezent in tine.
sa-L vorbesti cu Lumina, sa-L pregatesti cu Sfintenie,
sa-L asculti cu smerenie, sa-L cinsteti cu credinciosie.
Sa-L porti cu intreaga fiinta, sa stii ca prin El, Dumnezeu,
Totul este, Totul exista, Totul se schimba, se transforma, se contureaza,
se simte, El, Cel Vesnic, calatorul invizibil al inimii Tale,
ajutorul, nadejdea, speranta, increderea, armonia, Pacea, Beatitudinea,
muzica care iti incununeaza fiinta de imbratisarea Ingerilor, Arhanghelilor.
Ei, care te vegheaza, sunt alaturi de tine, te sustin, te protejeaza, te iubesc neconditionat si te roaga sa ii porti in tine, ca pe cea mai scumpa comoara a ta, aici pe Pamant.
Sa-L vorbim in coruri ingeresti, pe Cel care Totul a creat!
duminică, 14 august 2011
marți, 9 august 2011
duminică, 7 august 2011
Deschide-ti inima si canta Celui Care ti-a sadit sunetul iubirii.
Cuprinde in privirea Ta indreptarea catre Cerul PreaMaririi.
Umbla in a ta viata, in umblarea lui Dumnezeu.
Asculta in tacere Vocea Vorbirii Lui.
El iti indreapta pasii, El iti imbratiseaza fiinta cu Duh Sfant.
El iti calauzeste viata in Adevar, Lumina, Binecuvantari Ceresti.
El a sadit in tine comorile Cerului, comorile Vesniciei
pentru ca sa nu fii singur/a, pentru ca sa simti a Sa prezenta,
sa simti al tau prieten spiritual, al Tau Parinte PreaIubit.
Sa simti in Tine a Sa cunoastere.
Sa simti in Tine a Sa devotiune.
A Sa infinita si neconditionata iubire ce ti-o poarta.
Este Cel care fiece clipa iti este alaturi,
Te protejeaza, te sustine, te ghideaza,
te face sa-ti urmezi a ta calatorie spirituala,
plina de incurajare, de forta,
de ajutor, de a sti,
Ca pe acest drum nu esti singur.
Esti alaturi de El.Este in respirul fiecarei clipe,
In fiece privire, fiece atingere.
Iti vorbeste prin manifestarile naturii,
Cretia si capodopera plina de Sfintenie
A pamantului, a copacilor, a norilor,
A Soarelui, a ploii, a tuturor vietuitoarelor,
pe care le-a creat si Ti le-a daruit Tie,
Omule, sa te ajute, sa te bucure.
Ti-a daruit adierea vantului,
cand caldura verii, Ti-a cuprins fiinta.
De Tot si de Toate, Tatal Ceresc are grija!
Ai grija la randu’ti de directia drumului spre El!
Are grija de comorile sadite in tine, inainte ca Tu sa te fi nascut!
Ai grija sa-L cinstesti, sa-I canti, sa-L iubesti, sa-L simti,
Sa-L contempli, sa-I aduci frumusetea inimii tale de copil,
starea de puritate, de candoare, de joc divin.
Sa salasluiasca in Tine, tu, faptura creata de El!
Deschideti-va inima catre zborul infinit al dorul de Dumnezeu!
Casa iubirii este in voi insiva, unde salasluieste Duhul Sfant,
Cel pentru care traim, ne pregatim sa-L intampinam fiece clipa
in vietile noastre, pline de griji, de ganduri pline de dorinte efemere.
Sa le abandonam Lui si sa fim pregatiti
pentru imbratisarea inimii Celui prin care existam, aici si acum.
Acum si-n vesnicie.
Amin
Cuprinde in privirea Ta indreptarea catre Cerul PreaMaririi.
Umbla in a ta viata, in umblarea lui Dumnezeu.
Asculta in tacere Vocea Vorbirii Lui.
El iti indreapta pasii, El iti imbratiseaza fiinta cu Duh Sfant.
El iti calauzeste viata in Adevar, Lumina, Binecuvantari Ceresti.
El a sadit in tine comorile Cerului, comorile Vesniciei
pentru ca sa nu fii singur/a, pentru ca sa simti a Sa prezenta,
sa simti al tau prieten spiritual, al Tau Parinte PreaIubit.
Sa simti in Tine a Sa cunoastere.
Sa simti in Tine a Sa devotiune.
A Sa infinita si neconditionata iubire ce ti-o poarta.
Este Cel care fiece clipa iti este alaturi,
Te protejeaza, te sustine, te ghideaza,
te face sa-ti urmezi a ta calatorie spirituala,
plina de incurajare, de forta,
de ajutor, de a sti,
Ca pe acest drum nu esti singur.
Esti alaturi de El.Este in respirul fiecarei clipe,
In fiece privire, fiece atingere.
Iti vorbeste prin manifestarile naturii,
Cretia si capodopera plina de Sfintenie
A pamantului, a copacilor, a norilor,
A Soarelui, a ploii, a tuturor vietuitoarelor,
pe care le-a creat si Ti le-a daruit Tie,
Omule, sa te ajute, sa te bucure.
Ti-a daruit adierea vantului,
cand caldura verii, Ti-a cuprins fiinta.
De Tot si de Toate, Tatal Ceresc are grija!
Ai grija la randu’ti de directia drumului spre El!
Are grija de comorile sadite in tine, inainte ca Tu sa te fi nascut!
Ai grija sa-L cinstesti, sa-I canti, sa-L iubesti, sa-L simti,
Sa-L contempli, sa-I aduci frumusetea inimii tale de copil,
starea de puritate, de candoare, de joc divin.
Sa salasluiasca in Tine, tu, faptura creata de El!
Deschideti-va inima catre zborul infinit al dorul de Dumnezeu!
Casa iubirii este in voi insiva, unde salasluieste Duhul Sfant,
Cel pentru care traim, ne pregatim sa-L intampinam fiece clipa
in vietile noastre, pline de griji, de ganduri pline de dorinte efemere.
Sa le abandonam Lui si sa fim pregatiti
pentru imbratisarea inimii Celui prin care existam, aici si acum.
Acum si-n vesnicie.
Amin
sâmbătă, 6 august 2011
duminică, 31 iulie 2011
Cautand Lumina, am gasit-o in mine.
Cuprinzand tacerea, m-ai cuprins cu Tine.
Asteptand minunea, a venit iubirea.
Clipa eternei iubiri, clipa imbratisarii dorului de A Fi.
Astern ganduri pline de tacere lina.
Ma acopar cu raza de Lumina, care coboara in mine!
Dansez cu gandul dorului etern
de a fi clipa de clipa prezenta in inima Tatalui Ceresc!
Imi aplec fiinta in fata Ta, Doamne!
Umple-mi inima cu iubirea Ta eterna!
Cuprinde-ma la pieptul Tau
si coboara in mine Duhul Tau cel Sfant!
O,Tu,Doamne,Cel care porti de grija acestui Univers!
Revarsa-Ti Gratia, Iubirea,Umilinta,
peste intreg Pamantul.
Smereste-ne, purifica-ne, asterne in noi
Vointa Ta, si nu vointa noastra.
Asculta-ne, ocroteste-ne si umple-ne
cu a ta mangaiere cereasca.
Iti multumesc pentru aceste cuvinte
pline de dor Dumnezeiesc.
Faca-se Voia Ta!
Amin
de dor
Cuprinzand tacerea, m-ai cuprins cu Tine.
Asteptand minunea, a venit iubirea.
Clipa eternei iubiri, clipa imbratisarii dorului de A Fi.
Astern ganduri pline de tacere lina.
Ma acopar cu raza de Lumina, care coboara in mine!
Dansez cu gandul dorului etern
de a fi clipa de clipa prezenta in inima Tatalui Ceresc!
Imi aplec fiinta in fata Ta, Doamne!
Umple-mi inima cu iubirea Ta eterna!
Cuprinde-ma la pieptul Tau
si coboara in mine Duhul Tau cel Sfant!
O,Tu,Doamne,Cel care porti de grija acestui Univers!
Revarsa-Ti Gratia, Iubirea,Umilinta,
peste intreg Pamantul.
Smereste-ne, purifica-ne, asterne in noi
Vointa Ta, si nu vointa noastra.
Asculta-ne, ocroteste-ne si umple-ne
cu a ta mangaiere cereasca.
Iti multumesc pentru aceste cuvinte
pline de dor Dumnezeiesc.
Faca-se Voia Ta!
Amin
de dor
sâmbătă, 30 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)