Intrebari, raspunsuri ale anului 2004, vroiam sa ramana aici, ca amintire, a cum traiam o data:

Cum ma definesc? Ce sunt? Cine sunt? Ce descopar in interior? Ce invat de la viata? Sunt constienta mereu de deciziile luate? de riscurile pe care mi le asum? Ma definesc ca fiind o Ea in multe scrieri,Ea care scrie ceea ce i se intampla,ceea ce ii este daruit transpunand totul in povesti.Unele pline de mister,altele triste...pornind de la starea existenta atunci.A trai prin povesti...povesti reale ale vietii mele...Mi se pare miraculos,stralucind atat in ele cat si in exteriorul lor.Ea,eu,pentru multi ar fi doar imaginar,neputand sa traiesti in povesti.Ei bine,eu asta fac...traiesc... Privind acum o imagine mi s-a parut ca am fost in acel loc.Acum simtindu-l mult mai intens.O Ea inconjurata de frunzele culorii toamnei.O toamna privind la verdele cu nuante roz-sclipitoare care s-a ratacit,a plecat in lumea din care a dat viata la fiecare fir de iarba,la brazii inaltatori,la sunetul melodios al micilor vietuitoare,la ploaia de vara ...ca mai apoi soarele sa incalzeasca natura verde existenta in suflet. A venit toamna,a tb. sa renasca ca eu,sa fiu,"o toamna". Sa fiu eu,sa nu ma mai judec,sa fiu fericita in lumea mea.Sa daruiesc caderea frunzelor in parcurile care asteptau covorul culorii care te face sa te pierzi,sa fii una cu el...Sa te bucuri de cei care-ti accepta lumea,fara sa te judece,fara ganduri ascunse... Sunt toamna careia lacrimile i-au atins frunzele,i-au stins sufletul...Fiecare toamna aduce o schimbare...fiecare nuanta a galbenului,portocaliului combinata cu paleta formelor este simtita in armonia sensibilitatii mele,a inocentei de copil ce traieste in mine.A ceea ce sunt,a aspiratiei mele spre spiritualitate,a trairii mele intr-o lume in care nu va patrunde rautatea,minciuna,neincrederea... Putem trai asemenea unui Paradis,fiind noi,naturali,generosi,idealisti, intelepti...fara masti...fiind eu in acest Paradis,eu,toamna... Sunt eu, cea care ma bucur de tot ce primesc.Eu,cea care traieste prezentul.Eu care iubesc arta,fotografia,calatoriile,eu care iubesc viata,fiecare poveste dandu-mi un puternic sentiment de soliditate interioara,o forta mult mai creativa... Eu care daruiesc totul,ma deschid fata de cei care vor sa cunoasca lumea mea interioara.Eu imbinand simtirea cu ratiunea.Eu care zambesc,radiez culoare,speranta,optimism,eu care plang.Plang cu sufletul,plang Eu...tremura trupul meu.eu care privesc in ochii celor care vad prin mine...Eu crezand in Divinitate. Eu care merg mai departe simtind prezenta Celui care ne iubeste neconditionat.Eu,cea care ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce sunt,pentru ca mi-a dat "existenta". Am invatat de la viata sa fiu mai precauta cu anumiti oameni care intra in viata mea.Am invatat sa nu judec,sa nu fiu ceea ce altii vor sa auda,sa vada...sa fiu eu.Am invatat sa dau totul in iubire.Am invatat sa ma bucur si de tristete.Am simtit in viata mea prezenta fiintelor minunate,bucurandu-se ca exist,ca le zambesc,ca le vb. deschis,ca le dau incredere,ca au descoperit alaturi de mine puritatea,emanarea starii mele si lor,au simtit caldura sufleteasca,imbratisarile mele,mangaierile,tandretea,simplitatea...au simtit viata naturii curcubeului privit dincolo de albastrul cerului... Deciziile luate sunt ce simt acum-aici/atunci-acolo.Da,sunt constienta in cele mai multe cazuri,insa apare sentimentul de apoi,aduceri-aminte...Este o lupta,o lupta pe care de cele mai multe ori o castiga mintea si nu sufletul...Dar o infrangere constientizata este o victorie luminoasa.Sa poti sa traiesti infrangerea ca pe o victorie este ceea ce numesc neimaginar.A trai infrangerea atat de intens,urmand victoria simbolizata de cele mai fantastice povesti,scrieri,existenta fericirii acolo unde ai trait-o si o voi mai trai...alaturi de povestile vietii mele...