Lacrimi in soare

Este abia joi. Si inca dorm.Cu ochii deschisi.Larg. Desi este dimineata.Tare de dimineata.Si curios.Nu sunt acasa.Cum ai fi crezut.Nici la birou.Cum ai fi banuit.Ci pe drum.Cum ai fi ghicit.Merg si dorm.Cu ochii mari.Atat de mari incat pot vedea soarele.Cum ma orbeste.In incercarea de a ma trezi.Si aproape ca reuseste. Norocul sau ca am mainile ocupate. Ocupate cu un calculator catre un beneficiar.Ma trezesc subit.Realizez ca trebuie sa ajung din nou.La universitate.In ultima vreme cam toate drumurile duc la ...Universitate.Desi am greutate si-mi este incomod.Ma misc repede.Vorbesc repede.Zambesc repede.Nu este mult pina la universitate.Situat fiind cu biroul undeva aproape de Unirii.Deci la un calcul simplu.Ai putea spune o statie de metrou, sau doua de autobuz.De aceea m-am incumetat sa merg pe jos. Si asta fac. Aerul de dimineata este racoros, semn ca septembrie incepe sa-si faca simtit incet dar sigur prezenta prin dulapurile noastre.Cand bluzitele cu maneci scurte au fost inlocuite cu camasile din ultimul raft sus. Asa am facut si eu. Si iata-ma spre Universitate.Merg aproape 200 de metri. La un moment dat, prin fatza mea trece un batran.Nu este primul, nici ultimul, imi spun ,incercand sa-l depasesc. Aglomeratia de dimineata este o rutina pt mine. Dar ii zambesc, cum le fac tuturor ce au curajul sa ma priveasca si sa primeasca.Sa primeasca caldura sufleteasca. De la mine.Pentru ei. Asa am facut si acum.Batranul se opreste. Ma opresc si eu. Incepe sa vorbeasca. Imi multumeste. Pt ca i-am facut ziua mai buna. Insa dintr-o data. Se schimba la fatza. Imi spune de ce plang.Il calmez spunandu-i ca i se pare. Il asigu r ca nu am nimic.Insa el revine.Spunand ca nu a fost niciodata mai sigur. Ca am lacrimi.In ochi. Ii spun ca sigur i se pare. doar n-am cum sa am lacrimi in soare.E ciudat ,nu-i asa ? Imi spune doar atat. Nu conteaza cand le ai.Ci cand le ai. Si pentru cine le ai. Imi place ceea ce aud. Imi spun.Un batran intelept. Ne retragem la marginea drumului pentru a nu incurca circulatia pietonilor. Ii spun ca nu am simtit lacrimile. Pt ca nu ma exteriorez cand sufar. Si ca lacrimile imi sunt doar in sufletul meu. Nu e multumit de raspuns. Si-mi raspunde.Stiai ca sufletul tau are si el suflet ? Are si el ochi ? Plange si el. Nu plangi numai tu. Plangeti impreuna. Hai fii bun si spune-mi de ce plangi. Ii zambesc.Dar nu e zambetul meu. Batranul ma ia usor de mina. Si-mi spune. Nu-i asa ca din cauza ca iubesti ? Nu-i raspund. Imi spune ca tacerea are raspunsul ei. Imi mai spune...mergi ca vad ca te grabesti .Dar iti spun doar atat.Nu-ti fie teama ca plangi. Plangi de cate ori este nevoie. Plangi din suflet.Plangi cand simti. Si apoi razi. Va fi bine. Vei vedea. Pe curand.Sper ca data viitoare sa te vad razand. Razi ca un soare.Esti un soare! Stiai ? un El ..