Lasa lacrimile sa curga

Lasa lacrimile sa curga

“E nevoie de ani intregi de lacrimi ca sa inmuiem duritatea ce se dezvolta in aceasta lume si care acopera sinele nostru sensibil si tandru. Lacrimi pentru fiecare pierdere devastatoare. Lacrimi pentru fiecare esec umilitor. Lacrimi pentru fiecare greseala repetata.

Cei care permit acestor lacrimi sa curga, si chiar le cinstesc, nu sunt ratati in ale iubirii, ci mai degraba, adevaratii ei initiati. Mai intai durerea – si apoi puterea. Mai intai inima se frange – si apoi se avanta spre inaltimi.”- Marianne Williamson

 

Ce pace profunda se asterne in inimile noastre dupa fiecare portie de lacrimi varsate! Lacrimile spala durerea si vindeca inimi. Curata sufletul si il inalta.

Dupa fiecare durere traita si plansa, se face liniste, iar in acea liniste desavarsita ne reconectam la Cine Suntem. In acel moment cand toate mastile au cazut, cand durerea s-a spalat, cand rezistenta a fost eliberata si nu a mai ramas nimic, simtim cum renastem, de data asta mult mai linistiti, mai luminosi si plini de pace.

In deplina suferinta, simtim cum inima se sfasie de durere, insa ceea ce se intampla cu adevarat este ca tocmai atunci inima se vindeca cu adevarat. De ce? Pentru ca in plangerea durerii, inima ranita se deschide, lasand luminii divine sa intre si sa vindece toate partile indurerate, aducand pace si vindecare profunda.

Inima ranita e cea mai vulnerabila, dar tocmai aceasta vulnerabilitate ii face loc lui Dumnezeu sa intre. Prin intermediul lacrimilor pe care le lasam sa curga, ne dam din calea noastra si facem loc divinului sa ne slefuiasca si sa ne desavarseasca.

Ego-ului ii este tare greu sa faca pace cu durerea, pentru ca insasi existenta durerii ii hraneste existenta. Am pus pentru prea multa vreme masti, umbre, temeri, dureri si resentimente de tot felul deasupra sufletului nostru, indepartandu-ne din ce in ce mai mult de centrul Fiintei Noastre. Si de asta ne este acum atat de greu.

Sunt multe astfel de momente pe drumul calatoriei noastre spre Sine, pentru ca pe acest drum spre inapoi, spre centrul Fiintei, trebuie sa parcurgem toate etapele ce ne-au indepartat de adevarul si armonia inimii noastre. E ca si cum am face un drum inapoi si am vindeca si elibera tot ceea ce a fost pus deasupra comorii noastre interioare. Si multe au fost puse deasupra.

Pentru ca fiecare dintre acestea sa primeasca vindecare si eliberare, este necesar ca mai intai sa le recunoastem si sa facem pace cu ele. Dar in procesul eliberarii, durerea inca isi mai are un mare rol. E ca si durerea facerii. Pentru ca o mama sa dea nastere unui miracol de copil, este necesar sa treaca prin travaliul nasterii. La fel este si cu noi. Nu ne putem reaminti Cine Suntem cu Adevarat, atata timp cat nu ne-am eliberat de cine nu suntem. Iar acest proces este un proces confuz, tulburator si de foarte multe ori, extrem de dureros. Durerea are aici rolul de purificator. Arde tot ceea ce noi nu suntem, pentru ca Splendoarea si Lumina a Ceea Ce Suntem cu Adevarat sa iasa la suprafata.

Lasa lacrimile sa curga si sa spele toata durerea, ca in final sa ramana liniste si pace in inima ta. Cu fiecare lacrima varsata – o masca cazuta, o umbra vindecata, un resentiment eliberat. Lacrimile au o imensa putere de vindecare. Lasa-le sa curga pana se elimina orice suferinta si orice iluzie. Lasa-le sa-ti faca cunostinta cu Adevarata Ta Fiinta.

Fii binecuvantat, suflet drag!

http://taniatita.info