Cel care îi poate mulţumi lui Dumnezeu cu sinceritate pentru lucrurile pe care le are doar în imaginaţia sa, acela are credinţa adevărată. Acela se va îmbogăţi; el va fi cauza creaţiei a tot ceea ce îşi doreşte.
Mulțumim oare pentru fiecare lucru primit ? Mulțumim oare pentru fiecare zi , pentru fiecare șansă, pentru fiecare răsărit și apus ? Mulțumim oare chiar și atunci când nu primim nimic, dar totuși viața noastră este mult mai bună comparativ cu a altora ? Mulțumim oare atunci când suntem la pământ, atunci când suferim și simțim disperarea ? Adevărul este că crud. Adevărul este că nu ne mai gândim la mulțumiri, la binecuvântări când totul merge bine. Iar apoi, când nimic nu mai e la fel și totul se schimbă, inclusiv viața care ne determină să luăm decizii drastice, cerem în loc să mulțumim. Cerem bani, sănătate, iubire, fericire, liniște, însă uităm să cerem un singur lucru : iertare pentru lipsa noastră de iubire și gratitudine.
A învăţa să fii mulţumit înseamnă a depinde cu totul de Isus, pentru că situaţiile dificile fără puterea lui Isus îţi pot fura mulţumirea.
Dumnezeu ţi-a dăruit 86.400 de secunde azi. Ai folosit vreuna pentru a spune "mulţumesc"?
Am zile în care sunt nemulțumită cu ceea ce posed și zile în care nu-mi doresc altceva decât liniște și armonie. Sunt clipe în care râvnesc la mai mult, la bogății, la strălucire și clipe în care mă opresc din dorit și mă apuc să-mi contabilizez ceea ce posed. Sunt momente în care-mi doresc să fiu o altă persoană, și momente care-mi demonstrează contrariul.
După toate aceste divergențe cu mine însămi, nu-mi rămâne decât să trag o linie și să fac totalul. Și adun bucăți întregi de timp irosit cu fragmente de trecut , mai scad un regret, mai adaug o realizare și calcul nu-mi spune mai nimic.
Poate nu sunt atât de bună la matematică cum credeam sau poate că totalul în sine nu înseamnă nimic, dacă în sufletul tău nu te simți împăcat și mulțumit.
Poate că într-adevăr lucrurile materiale nu au nici o valoare dar asta nu te împiedică să le dorești.
Ești om și ca atare nu te poți împotrivi dorințelor egoiste care zac în tine, dar poți ajunge la un moment dat la concluzia că nimic pe lume nu este mai valoros și mai plin de frumusețe decât un modest dar bogat spiritual.
Greșeli.
Cele mai multe comise din imprudență, altele din impetuozitatea tinereții. Nu suntem nici prea tineri dar nici prea bătrâni pentru a nu greși. Din nefericire una din părțile mai puțin bune și frumoase ale vieții sunt tocmai aceste greșeli, care crestează în sufletul nostru amărăciune, regrete și dezamăgiri.
Dar totuși cea mai mare greșeală a omului rămâne irosirea timpului. Nu ne dăm seama cât de important este el, cât de magic și cât de frumoasă-i trecerea decât foarte târziu.
Timpul cuprinde de toate. De la emoții, gânduri , cuvinte, imagini, amintiri până la decizii, oameni, sentimente, trăiri. Totul este la fel de important, la fel de valoros, nimic nu trebuie dat deoparte. Timp cu familia. Timp cu prietenii. Timp cu omul drag. Timp cu tine însuți. Și iată cum timpul devine lucrul cel mai important din viață. Și iată cum măsoară el fericirea și împlinirea noastră în cele mai minunate bătăi de ceas.
Regretăm atât de multe lucruri dar irosirea timpului nu se numără printre ele. Și de ce oare se întâmplă așa ? Oare lumea, timpul, viața ne absoarbe puțin câte puțin în epicentrul marii agitații și uităm să mai facem lucruri care ne umplu de plăcere ? Sau poate că și noi purtăm vina ciudatei poveri, pentru că nu suntem suficienți de puternici pentru a pune piciorul în prag, pentru a ști odată pentru totdeauna care sunt lucrurile cu adevărat importante, care sunt oamenii cu adevărat valoroși în viața noastră.
Ne petrecem orele, zilele într-o permanentă stare de neliniște și oboseală, încercând poate să descifrăm ce anume ne aduce fericirea. Ei bine, timpul o face.
Căci nu este nimic mai splendid decât o cutiuță magică de amintiri, ascunsă în străfundurile inimii tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu