Altfel
Noi suntem… sau eu sunt și tu ești?! Nu, suntem. Noi. Doi.
Nu mă vezi, dar știu că mă simți. Sufletul tău mă simte.
Nu te văd, dar îți aud inima bătând de departe.
Crezi că speranțele au ruginit? Crezi că sunt pe moarte?
Nici gând! Ele sunt mai vii ca niciodată!
Mâna mea în mâna ta sau invers mi s-a părut mereu cel mai frumos “tablou” și l-am admirat de câteva ori pe furiș.
Nu mă vezi, dar știu că mă simți. Sufletul tău mă simte.
Nu te văd, dar îți aud inima bătând de departe.
Crezi că speranțele au ruginit? Crezi că sunt pe moarte?
Nici gând! Ele sunt mai vii ca niciodată!
Mâna mea în mâna ta sau invers mi s-a părut mereu cel mai frumos “tablou” și l-am admirat de câteva ori pe furiș.
Te-ntrebi de ce îți scriu mereu?
Îți scriu pentru că vreau să te îmbrățișez cu cuvintele așa cum n-am putut cu brațele.
Lasă-te îmbrățișat. Știu sigur că ai nevoie să te pierzi într-o astfel de îmbrățișare!
Îți scriu pentru că vreau să te îmbrățișez cu cuvintele așa cum n-am putut cu brațele.
Lasă-te îmbrățișat. Știu sigur că ai nevoie să te pierzi într-o astfel de îmbrățișare!
http://momenteinviata.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu