O zi din șapte, de Lauren Oliver

“Ce-ai face dacă ai mai avea o singură zi de trăit? Pe cine ai săruta? Și cât de departe ai merge pentru a-ți salva viața?” 

Iată cuvintele care m-au făcut să-mi doresc cu nerăbdare să descopăr morala acestei cărți.
Deși pare un alt roman pentru adolescenți, este cu totul și cu totul departe de a fi doar atât. Este un roman pentru toate vârstele, prin prisma învățămintelor pe care ți le însușești până la ultima pagină.

Samantha Kingston, personajul principal al romanului, este o adolescentă de 17 ani, care crede că are cam tot ce și-ar putea dori o tânără la vârsta ei: popularitate, prieteni, un iubit la fel de popular și convingerea că lumea e a ei și că nimic nu o poate doborî. Până într-o zi care trebuia să fie obișnuită, dar care s-a dovedit a fi ultima din viața ei. Vineri, 14 februarie. După această zi nu va mai exista mâine pentru ea, va exista doar AZI, ziua de 14 februarie repetându-se de 7 ori, căci Samantha primește șansa de a-și da seama unde și cu ce a greșit. Astfel, în fiecare zi din cele șapte, ea încearcă să schimbe cursul evenimentelor, atitudinea și interacțiunea cu anumite persoane din viața ei, oameni pe care până atunci nici măcar nu îi observase. Pe parcursul fiecărei zile ea învață lecții mărunte, dar extrem de importante și își dă seama care ar fi trebuit să fie adevăratele priorități în viața ei.
Finalul este unul așteptat și neașteptat, curajos și totodată sfâșietor. Citind ultima frază, am rămas pe buze cu întrebările: “De ce nu ne dăm seama la timp? De ce învățăm prea târziu?”.

Am îmbrățișat această carte după ce am terminat-o de citit. Nu mi se întâmplă lucrul acesta cu multe cărți. M-am regăsit în personajul lui Sam. E dureros să-ți dai seama că e prea târziu să îndrepți ce ai stricat și de cele mai multe ori nici măcar nu primim această șansă.
Vă recomand cu toată încrederea această carte. Nu este de ratat. Este de păstrat în suflet.
O găsiți accesând următorul link: http://www.leadermag.com/cumpara/o-zi-din-sapte-7612689

Câteva fragmente:

“Încă un lucru pe care să nu-l uitați niciodată: speranța te ține în viață. Chiar și atunci când ești mort, e singurul lucru care te ține în viață.”

“Ar fi trebuit să mă bucur mai mult de ele, să mi le fi întipărit în minte. Ar fi trebuit să mor într-o zi cu un apus de soare superb. Ar fi trebuit să mor într-o vacanță de vară sau de iarnă. Ar fi trebuit să mor în altă zi. Îmi lipesc fruntea de geam și îmi imaginez cum lovesc cu pumnul prin sticlă, până la cer, și îl sparg ca pe o oglindă.”

“Iată un lucru pe care l-am învățat în dimineața aia: dacă depășești o linie și nu se întâmplă nimic, linia își pierde sensul. Continui să desenezi o linie, din ce în ce mai departe, depășind-o de fiecare dată. Așa ajung oamenii să pășească peste marginea lumii. Ați fi surprinși cât de ușor e să ieși de pe orbită, să ajungi într-un loc unde nimeni nu te poate atinge. Să te pierzi pe tine însuți – să te rătăcești.”

“Sunt o non-persoană, o umbră, o fantomă. Chiar și înainte de accident, nu știu dacă eram un om întreg – acum îmi dau seama. Și nu înțeleg de unde începe stricăciunea.”

“Poate că, pentru tine, mai există o mie de zile de mâine sau trei mii de zile sau zece mii de zile, atât de mult timp că poți să te scalzi în el, să te rostogolești în el, să îl lași să se scurgă ca monedele printre degete. Atât de mult timp, că îl poți irosi. Dar pentru unii dintre noi nu există decât ziua de azi. Și adevărul este că nu poți ști niciodată.”

“Bănuiesc că ăsta e secretul, dacă îți dorești vreodată ca lucrurile să fie la fel cum au fost. Trebuie doar să te uiți la cer.”

“Atât de multe lucruri devin frumoase când te uiți la ele cu adevărat.”

“Scopul n-a fost niciodată să îmi salvez mie viața. Cel puțin nu în felul în care am crezut.”

“Bănuiesc că e mereu așa atunci când spui la revedere – ca și cum ai sări de pe o stâncă. Partea cea mai rea e să alegi conștient să o faci. După ce ajungi în aer, nu mai poți face nimic decât să-ți dai drumul.”

“Se spune că înainte să mori, îți trece toată viața dinaintea ochilor, dar mie nu mi se întâmplă așa. Văd numai izbânzile mele. Lucrurile pe care vreau să le țin minte, pentru care vreau să fiu ținută minte.”

http://momenteinviata.ro