E ea, femeia

Atunci când zâmbește, zâmbetul ei e ca un răsărit de soare. 
Atunci când e tristă, e ca o fotografie alb negru. Fără culoare.
Atunci când e nerăbdătoare e încântătoare. 
Atunci când iubește e ca o floare de primăvară – frumoasă, parfumată, gingașă. 
Atunci când urăște e ca o furtună care mătură totul în calea ei. 
Atunci când iartă, e blândă. 
Atunci când îți sare veselă în brațe e atât de frumoasă!

E ea, femeia. E vară, e primăvară, e toamnă, e iarnă. 
E ca anotimpurile. E început și e sfârșit. 
E o minune. Minunea ta.