Lucrarea tainică a rugăciunii inimii

Sfinții Părinți spun că rugăciunea ,,Doamne Iisuse Hristoase, miluește-mă,, este una foarte puternică, deoarece este scurtă și mintea nu se poate împrăștia, iar cuvântul devine ca o pară de foc prin numele Domnului. Cei care se concentrează pe această rugăciune și o rostesc mereu pot ajunge la trăiri duhovnicești înalte. Am extras câteva date și repere, despre această rugăciune, dintr-o carte de referință pentru creștini: ”Pelerinul Rus”.
Cartea cuprinde mărturisirile sincere către duhovnicul său ale unui pelerin rus cu privire la rugăciunea lui Iisus. Pelerinul rus este povestea unui creștin care începe prin a se întreba, plin de uimire, cum poate omul să se roage ,,neîncetat,, și care, pornind în căutarea răspunsului, ajunge, din marea milostivire a lui Dumnezeu, să dobândească lucrarea plină de har a rugăciunii lui Iisus și să descopere astfel că, într-adevăr, împărăția lui Dumnezeu se află înăuntrul nostru.
,,Curând după aceasta s-a răspândit vestea prin toate părţile că sunt înainte văzător, doctor şi vrăjitor. Din toate părţile au venit la mine să mă cerceteze tot felul de oameni, cu diferitele lor treburi şi întâmplări. Îmi aduceau daruri, începând să mă cinstească şi să mă fericească. Timp de o săptămână am răbdat toate acestea, însă m-a cuprins teama să nu cad în slavă deşartă, aşa încât am plecat de acolo noaptea, în taină.
Am pornit din nou pe drumul meu singuratic, simţind o mare uşurare, de parcă mi se luase un munte de pe umeri. Rugăciunea mă mângâia din ce în ce mai mult, iar uneori inima mea parcă fierbea de nesăturata dragoste pentru Iisus Hristos; din acest clocot dulce parcă mi se revărsa putere în toate încheieturile mele, ca nişte pârâiaşe mângâietoare. Pomenirea lui Iisus Hristos mi s-a întipărit atât de puternic în minte, încât, cugetând la întâmplările evanghelice, parcă le vedeam înaintea ochilor Şi plângeam de bucurie. Uneori simţeam în inimă o bucurie aşa de mare, încât nu o pot spune în cuvinte. Se întâmpla să nu intru în nici o locuinţă omenească câte trei zile şi trei nopţi şi, în extazul meu, simţeam că parcă sunt singur pe pământ, un ticălos păcătos singur în faţa milostivului şi iubitorului de oameni Dumnezeu. Această singurătate mă mângâia şi dulceaţa rugăciunii era de data aceasta atât de viu simţită, încât lucra mai cu putere decât atunci când eram între oameni,, (…)
,,Mi-am adus Filocalia, am căutat cuvântul lui Petru Damaschinul, alcătuit din trei părţi, şi am început să citesc următoarele: Trebuie să ne învăţăm a chema numele lui Dumnezeu mai mult decât a respira, în toată vremea şi în tot locul şi la tot lucrul. Apostolul zice: «Rugaţi-vă neîncetat», adică ne învaţă să avem aducere-aminte de Dumnezeu în orice vreme, în orice loc şi în timpul oricărui lucru. Dacă faci ceva, trebuie să ai în minte pe Creatorul lucrurilor; dacă vezi lumina, adu-ţi aminte de Cel ce ţi-a dat-o; dacă vezi cerul, pământul, marea şi tot ce se află într-însa, minunează-te şi proslăveşte pe Cel ce le-a zidit; dacă te îmbraci cu hainele tale, adu-ţi aminte cine ţi le-a dat pe acestea şi mulţumeşte-I Celui care are grijă de viaţa ta. Ca să spun pe scurt, orice mişcare să-ţi fie pricină de aducere-aminte şi de proslăvire a lui Dumnezeu. Şi, iată, în acest fel tu te vei ruga neîncetat, iar sufletul tău se va bucura totdeauna de aceasta.” (…)
,,Închipuie-ți inima. Întoarce-ți ochii ca și cum te-ai uita la ea prin piept și imaginează-ți-o cât mai viu cu putință, iar cu urechile ascultă cu atenție cum palpită și cum bate ea, lovitură după lovitură. Atunci când te vei obișnui cu aceste bătăi, începe să-ți potrivești cuvintele rugăciunii cu fiecare bătaie de inimă, uitându-te la ea.
În acest fel, la prima bătaie să zici sau să gândești: ,,Doamne,, la a doua:,,Iisuse,, la a treia: ,,Hristoase,, la a patra: ,,miluește-mă,, și repetă aceasta de mai multe ori. Pentru tine e ușor, căci ai făcut începutul și pregătirea pentru rugăciunea inimii. Apoi, îndată ce o să te obișnuiești cu aceasta, o să poți intra înlăuntrul inimii și ieși de acolo, unind rugăciunea lui Iisus cu respirația, precum învață Părinții. Adică, atunci când tragi  înăuntru aerul, soarbe şi pe „Doamne Iisuse Hristoase”, iar când slobozeşti aerul din tine, şopteşte „miluieşte-mă”.
Ocupă-te cât mai mult şi cât mai des cu această lucrare şi în puţină vreme vei simţi o durere uşoară şi plăcută în inimă, apoi vor apărea înăuntrul ei o bucurie şi o treptată încălzire. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei dobândi rugăciunea cea dinăuntrul inimii, de sine lucrătoare şi îndulcitoare.
O dată cu aceasta însă fereşte-te pe cât îţi stă în putere să primeşti închipuiri în minte, neprimind chipurile care ţi se vor arăta. Cu nici un preţ să nu primeşti nici un fel de închipuiri, căci Sfinţii Părinţi ne poruncesc cu putere să ne păzim în timpul rugăciunii mintea fără închipuiri, ca să nu cădem în înşelăciune.
Orbul, ascultând cu luare-aminte toate acestea, a început să lucreze cu stăruinţă, după metoda arătată, iar noaptea, când ne opream să dormim, se îndeletnicea în mod special cu această rugăciune, vreme mai îndelungată. După vreo cinci zile, a început să simtă o căldură puternică şi o bucurie nespusă în inimă şi pe deasupra o mare dorinţă să se ocupe neîncetat cu această rugăciune, care a deschis într-însul dragostea pentru Iisus Hristos.
Din când în când a început să vadă câte o lumină, dar nu vedea în ea nici un fel de chipuri sau lucruri.
Uneori i se arăta, când intra în inimă, ca o flacără de lumânare puternică, care izbucnea desfătător înăuntrul inimii, izbucnind afară prin gâtlej şi luminându-l. Iar în vremea acestei înflăcărări, putea vedea şi lucrurile care se petreceau în depărtare, ceea ce chiar s-a întâmplat odată,, (Pelerinul Rus).

 Ieromonahul Hrisostom Filipescu: ”Bucură-te, suflete!”

Când credeam că nu merit să primesc un astfel de dar, ieromonahul Hrisostom Filipescu, egumenul Schitului ”Sf. Maria Magdalena”, mi-a trimis răspunsurile la interviu. Mulțumesc, citesc, plâng și mă bucur. De ce? Pentru că fiecare răspuns al părintelui îmi arată cât de dulce este cuvântul îndumnezeit, și îmi înfățișează un suflet în care strălucește Hristos, cu duioșie și dor de Cer. Vă invit să citiți acest interviu, apoi să continuați lectura pentru suflet cu cele două cărți ale părintelui ”Puține lacrimi, multă bucurie” și ”Puține cuvinte, multă iubire”.

Ce reprezintă data de 11 august 2007 pentru dvs.?
Pe data de 11 august 2007 Dumnezeu mi-a sărutat sufletul într-un mod care nu poate fi nicicând uitat. Este momentul în care sufletul meu a făcut cununie cu Hristos pentru veșnicie. Monahul este cel care cu ochii zâmbește, dar cu sufletul suspină pentru durerile lumii. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi și pe toată lumea Ta!
Ce v-a îndemnat să mergeți la mănăstire?
Viața este o călătorie spre nemurire. Dintre toate stelele eu am ales doar una care îmi luminează întunericul existențial. Opțiunea mea este un act de iubire. În felul acesta am mulțumit Domnului pentru darul vieții… Așa am știut eu să mulțumesc, prin Iubire. Mănăstirea șlefuiește precum o apă colțurile ascuțite ale pietrelor interioare și le rotunjește, le face fine. Este o poveste de iubire spusă cu altfel de rostire.

Care sunt lucrurile care vă bucură?
În toate lucrurile este nevoie de măsură, de dreaptă socoteală. Sunt un om al bucuriei, al zâmbetului. Mă bucură lucrurile firești, mărunte, simple. O plimbare în pădure, o carte bună, o întâlnire cu Omul, copilul ce se joacă frumos, bătrânul ce zâmbește cald, cățelul plin de bucurie, pisica leneșă ce toarce a tihnă, toate pot deveni adevărate porții de sărbătoare pentru suflet și minte. Desaga cu bucurii este în inima fiecăruia. Dumnezeu nu are nevoie de oameni încruntați și veșnic nemulțumiți.
Dincolo de momentele mele de povestit cu Dumnezeu, mă bucură mult scrisul, mă împlinește. Am cochetat și cu pictura, cu fotografia. Mă mângâie artele într-un fel aparte. Aștern gânduri, mă joc cu rimele, sau cu versul alb. Îmi ascult glasul interior și scriu cu colțul inimii. Adeseori mă simt doar un scrib…
Care a fost cel mai important sfat primit vreodată?
Am primit multe sfaturi și primesc în continuare. Până la buza mormântului învățăm. Mă plec cu recunoștință tuturor celor care mi-au așezat un cuvânt, un gând în inimă. De la fiecare om care îmi apare pe Cale am ceva de învățat. Nimic și nimeni nu este întâmplător în viața noastră. Fiecare din noi reprezintă un dar pentru ceilalți.
Trei sfaturi dragi îmi sunt: „Cine se pregăteşte este deja!”, „Să caut mereu lumina din viața oamenilor” și „Hai să vorbim ceasuri întregi despre tăcere!”.

Care credeți că este rolul nostru în lume?
Să învățăm să iubim, să iertăm, să ne bucurăm de minunea vieții. Suntem aici într-o continuă lecție și poveste de iubire. De când ne naștem pornim în căutarea iubirii. Cădem, ne ridicăm, rănim, suntem răniți, ne umflăm, ne dezumflăm. Când în sfârșit am învățat să iubim curat, Doamne ne ia la El pentru ca nimeni și nimic să nu mai murdărească acea iubire.
Iartă, iubește, binecuvântează, ești o minune! Bucură-te, suflete! Această clipă nu se mai întoarce niciodată! Viaţa pe care o trăim este rugăciunea pe care o oferim lui Dumnezeu.

Ce importanță are Sfânta Liturghie în viața creștinului?
Liturghia este centrul vieții creștine. Axis mundi. Din potir luăm putere, har, iubire și iertare. Unindu-ne cu Hristos reușim, din darul lui Dumnezeu, să gustăm bucuria comuniunii. Avem nevoie de Liturghie, de a ne uni cu Hristos. Euharistia (mulțumirea) nu este premiul I cu coroniță pentru sfințișori, ci medicament pentru suflet și mai mult de atât. Iau „pastila”, Doamne, să vindece Hristos în mine ceea ce omul nu poate vindeca şi totodată să reuşesc să iau har şi putere în lupta cu păcatul. Cad, mă ridic.
Important este să nu dezertez, să nu divorţez de Hristos. Smerită cugetare. Hristos nu numără căderile, ci ridicările omului! Nu o să întrebe de ce am căzut, că ştie, ci de ce nu ne-am ridicat, de ce am crezut că nu ne poate ierta, iubi, îmbrăţişa?! Nu putem noi greşi cât poate Dumnezeu ierta! Dar să fie „stare de întoarcere” a fiului risipitor către Tatăl Ceresc. Unire cu Hristos Euharistic.

Ce locuri din România vă bucură și de ce?
Fiecare loc din România are specificul, farmecul și frumusețea sa. Îmi plac tradițiile românești, portul. Am chiar o ie care îmi este foarte dragă. Mă bucură locurile care au parfum românesc autentic și oamenii care nu pun privirea în pământ când spun că sunt români! Sunt zone pe care le-am vizitat și locuri în care încă nu am ajuns, dar pe care le am în suflet cu aleasă prețuire. Așa că nu o să vă indic un loc anume, ci vă spun vorba bătrânească dulce și plină de adevăr că omul sfințește locul, nu locul pe om. Fă Rai din ce ai!

Ce are de învățat un frate de mănăstire?
Să nu îl cântărească pe Dumnezeu și să se păzească de judecată. Ai văzut un episod din viața unui om, nu ai văzut toată viața lui și nu știi ce se ascunde în spatele acelei „dureri”. Îngerii nu vorbesc de rău pe alți îngeri.
Cum ne putem păzi mintea de gânduri nepotrivite?
Mutând gândul, dând volumul la minimum, schimbând ritmul. Depinde, sunt fel de fel de metode, fiecare găseşte ritmul său potrivit. Ceea ce e folositor pentru cineva, poate fi povară pentru altul. Rugăciunea curăță mintea și inima.
În formările mele profesionale am învățat că sunt momente în viață când e nevoie să  lăsăm să curgă gândul fără să ne îndulcim cu el. Și fără să ne învinovățim. Sunt oameni care fac adevărate tulburări psihice pentru un mic gând de care se învinovățesc mai mult decât e nevoie. Sunt gânduri și gânduri. Tocmai de aceea e nevoie să nu lovim în noi cu bice pentru orice pornire.
Observăm și corectăm ce este de corectat, iar ce este pentru smerenie acceptăm, nu ne împotrivim voii lui Dumnezeu. Învăţăm lecţia şi mergem mai departe. Să nu bruscăm! Cum trece o barcă pe apă si eu o privesc, dar nu intru în ea, tot la fel și gândul. Eu aleg în ce barcă (gând) stau. Mintea este o apă, bărcile sunt gândurile, iar noi observatori pe mal. Fiți amabili cu gândurile! Ele trec dacă le dați pace și nu le dați valoare.
Cum se poate mântui omul în lume?
Omul este o taină, un unicat. Alergăm 24 din 24 de ore cu fel de fel de motive în spate. Pe drumul vieții se mai parchează, ne mai întoarcem la izvoare să ne adăpăm sufletele însetate. Vedeți dumneavoastră, tendința omului contemporan este de a se anestezia la tot pasul. Nu mai vrea să asculte tăcerea, nu își mai oferă momente de regăsire interioară, nu își mai ascultă glasul conștiinței. Pornește mereu ceva în fundal să uite, să nu audă strigătul interior. Adeseori are de toate și totuși nu are pace, nu are liniște. Le-a bifat pe toate și încă geme. Sufletului îi este foame și sete de Dumnezeu și omul nu aude, nu simte.
Gândul meu pe care îl așez la inima omului este de a asculta glasul interior, ce vrea Dumnezeu să îmi spună prin durerea, întâmplarea, omul acela. Apoi de a antrena mintea să vadă mereu ceea ce are, nu ceea ce îi lipsește pentru că altfel intră într-un labirint al minții de unde se rănește trăind mereu prin comparații. Fiecare este exact acolo unde trebuie să fie, are cât poate duce și îi este de folos și nimic nu este întâmplător în viața noastră! Dacă nu ne amăgim, nu ne poate dezamăgi nimic.
Omul se mântuiește în lume, la fel ca și cel din mănăstire, prin întâlniri dese cu Dumnezeu și cu omul în care se odihnește chipul lui Dumnezeu. Un părinte duhovnic care ne oferă nu numai dezlegare de păcate, ci și sfat, îndrumare, rugăciune, suport emoţional, poate reprezenta un început. Bucurând, iertând, iubind pe cel de lângă mine l-am bucurat pe Dumnezeu. Oamenii au nevoie de dovezi că sunt iubiți. Să nu ne bârfim mai mult decât ne rugăm. Nu cumva avem tot ce ne trebuie ca să fim fericiți?

 Cum ne putem reîntoarce la Hristos?
Este foarte important să plecăm în această călătorie de la gândul curat că Dumnezeu nu este un contabil, un tiran, un aspru judecător care pedepsește și împarte dreptatea. Dumnezeu este iubirea care topește tot întunericul lăuntric, aduce pace, bucurie și lumină, dar mai ales nu refuză nimănui nimic. Hristos invită la iubire deoarece judecata lui Dumnezeu este total diferită de judecata oamenilor.
Printr-un suspin al inimii ne putem întoarce către Doamne. Sunt oameni grăbiți și Dumnezeu intervine și îi învață să se oprească și să mai tragă aer în piept. Să vadă de unde vin și încotro se îndreaptă, să se observe, fără să se judece. Este necesar să facem loc lui Dumnezeu în viața noastră. Prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem fiecare. Așa că este nevoie să chemăm pe Doamne în ceea ce suntem fiecare. Nu avem nevoie de haine de gală, de sărbători, de lucruri amețitoare pentru a ne întâlni cu Hristos. Să iertăm, să iubim și să mulțumim pentru orice problemă! Rușinea și critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste.

Ce îi spuneți Bunului Dumnezeu atunci când vorbiți cu EL?
Îi mulțumesc pentru toate pe care le știu și nu le știu şi pentru tot ce mi se va mai îngădui să cunosc şi să bucur. Nu îi cer nimic pentru că știe El de ceea ce am nevoie, nu trebuie să-L învăț eu ce și cum. Mă las dansat pe melodia vieții. Doamne, fie voia Ta! Îți mulțumesc, Doamne, că Te-ai gândit să fiu și eu! Când privești spre Hristos se găsesc soluții în orice.
Vă mulțumesc, părinte!
Mulțumesc pentru dragoste și vă doresc multă bucurie!

 http://www.frumusete-fara-limite.ro

Sahar Biniaz

 Trandafiri pe care de-atatea ori, Tu, Iubita Maria mi i-ai daruit.

Imi lipsesc ale tale imbratisari,

imi lispeste plecarea ta, dincolo de nori.

Imi lipseste sa ma astepti pe banca si sa ma intrebi:

"cum o mai duci? ce mai faci?

m-am rugat pentru tine" ..

De cate ori mainile mi le-ai sarutat.

Nu am cum sa-ti multumesc,

iti sunt vesnic recunoscatoare.

Maria! mi-ai fost ca o mama, bunica, 

strabunica, prietena ..

de toate pentru Sufletul meu.

Acei trandafiri nu-i mai primesc.

Trandafirii te iubeau atat de mult cat ii iubeai si tu pe ei.

Ne-am intalnit intorcandu-mi privirea sa admir trandafirii.

Ei ne-au unit Sufletele si ne-au imbratisat inimile.

Intr-un oras aglomerat, intr-o curte,

Trandafirii rosii au vorbit inimii noastre.

Intalnirea cu tine,dulce Marie,

mi-e vie si plina de dor ..

Te iubesc acolo unde esti si-ti multumesc pentru a ta iubire neconditionata!

Privind trandafirii si iubindu-ti inima ai ramas vie in Sufletul meu!

Ai plecat iar trandafirii au ramas ..

insa nu mai sunt daruiti cum tu mereu au facut-o inimii mele ..

 Sighisoara (o aducere-aminte draga inimii mele ..

un timp frumos alaturi de fratele meu)

Cu dor de Cel care m-a iubit sincer si profund, m-a trait in trairea lui ..multumesc pentru versurile care mereu mi-au incantat Sufletul ..

"Simt un mare dor sa calatoresc in mine cu tine alaturi

 Si sufletul meu e si el un cantec indragostit.."

Te iubesc cu inocenta unui copil ..cu candoare si puritate

Te iubesc cu toate idealurile unei adolescente… care viseaza clipa de clipa la tine, Barbatul care va veni, o va imbratisa si cu puterea lui o va ridica pe soclul propriei ei splendori… care-i va transforma sclipirile sufletului in flacari passionate ..care, prin natura lui masculina, ii va contura si straluci feminitatea…

Te iubesc cu maturitatea si intelepciunea unui varstnic… iti las toate dorintele sufletului neintinate, imi infrang imboldul de a intra in ele si de a le umple cu mine…

Ma apropii si ma departez de tine… Sunt zile in care te caut cu ardoare, uitand ca esti in mine… Sunt zile in care te gasesc in mine… si atunci sunt cea mai fericita.

Ma linistesc, ma opresc din cautari si ma bucur de tine, in mine…

Sunt priviri care vorbesc de tine.
Sunt nori care ma inalta catre Tine.

Sunt sunete care imi soptesc  cu dor.

Sunt taceri care se scurg usor.

Sunt lumini care apar in cale.

Sunt  atingeri care oglindesc iubire.

Sunt zari care cauta chemare.

Sunt pasi care duc spre tine.

Sunt  imbratisari ce-amintesc,

Ce suntem. cine suntem. unde suntem.

Sunt Voci care canta in Cor,

Al lumii Izvor.

Sunt  povesti in care adorm.

si zbor usor.

Sunt  departarea si apropierea.

Sunt cautarea si inchinarea.

Sunt copacii si frunzele.

Sunt  liniile fine ale mainilor.

Sunt gandul imbratisarii de dimineata.

Sunt  linistea serii.

Sunt cuvinte asternute,

Ganduri nedeslusite.

Sunt  a invata.

Sunt a aprofunda.

Sunt a deveni.

Sunt a ma redefini.

Sunt a crede.

Sunt a colora.

Sunt  a clipi in Soare si nori.

Sunt a dansa, dincolo de zori.

Sunt o dimineata.

Sunt a ma maturiza.

Sunt a ma descoperi.

Sunt a ma increde.

Sunt a accepta.

Sunt a multumi.

Sunt a binecuvanta.

Sunt a ma ruga.

Sunt a discerne.

Sunt a picta.

Sunt a ma Inchina.

Sunt a spera.

Sunt a crede.

Sunt  un miracol.

Sunt  a fi.

In tot si peste tot.

Omniprezenta si omniscienta.

Daruita si umila,

In iubire si smerenie,

In joc si incantare.

in acceptare si eliberare.

Femeia care muta muntii, de Daniela Delibas

Esti casatorita si dezamagita sa constati faptul ca, alaturi de iubitul tau sot, nu traiesti adevarata fericire si implinire, asa cum ai crezut si ai visat? Esti casnica iar monotonia, frustrarile si greutatile vietii te aduc, cateodata, in pragul depresiei? Te desconsideri mereu spunand ca tu nu esti in stare sa faci nimic, in lumea aceasta, care sa conteze? Femeia care muta muntii, te va ajuta sa intelegi de ce, uneori, sotul tau te raneste, de ce statutul de mama poate fi presarat cu lacrimi, sau de ce viata iti poate parea, cateodata, searbada si fara sens. Tu nu esti doar o femeie neinsemnata din milioanele de femei din lume care se lupta, in viata de zi cu zi, cu o sumedenie de munti, ci esti o fiica a Cerului, creata cu un scop bine determinat si minunat. Doar indeplinind acest scop divin, devii femeia care este o binecuvantare atat pentru familia ei, cat si pentru biserica si pentru societate. Devii femeia care muta muntii!!

Ţine minte: tu eşti cel care trebuie să călătorească spre împărăţia cerurilor; aceasta nu va veni la tine. Fiecare om trebuie să îşi bătătorească singur calea. Începând de astăzi insuflă-ţi în inimă dorinţa de a-L căuta pe Dumnezeu. Iar când mulţi căutători ajung să se îndrepte spre Dumnezeu, este inevitabilă apariţia „Statelor Unite ale Lumii”, avându-L ca Ghid şi Îndrumător pe Dumnezeu şi Iubirea Sa.

„Cel care mă așteaptă” (Parinoush Saniee)

Crește într-un mediu ostil feminității. Își cerșește dreptul de „a fi” în fața bărbaților din familia ei, de a fi uitată măcar, dacă nu iubită. Simte nevoia să-l îmbrățișeze pe tatăl ei, într-o revărsare de iubire copilărească, dar se blochează, pentru că nu „se cuvine” ca o femeie să se apropie astfel de un bărbat. Violența, îngenunchierea femeii, anularea drepturilor, sunt practici comune în numele religiei. Femeia nu există decât prin bărbatul ei.

Masuum este o luptătoare. Iubirea nu-i este permisă, pentru că nu are putere de decizie. Orice încercare de a schimba atitudinea celorlalți în entuziasmul credinței în bine îi este curmată prin violență, atât fizică, în plăcerea cruzimii fraților ei, cât și psihică, cicatrici vizibile în viitorul pe care nu poate să și-l aleagă.
Deși iubește profund ideea unui om „din altă lume”, Masuum e forțată să se căsătorească, să-și îndeplinească rolul de casnică și mamă, pentru un bărbat pe care-l vede pentru prima dată în ziua nunții ei. Ajunge să iubească libertatea pe care i-o permite noul ei statut, pentru că soțul ei este un revoluționar, care acceptă drepturile femeii în mod egal, care crede în educație și evoluție în afara limitelor impuse comun iranienilor. Cu toate acestea, drama destinului ei abia acum începe.
O viață-model de luptă și curaj, de gândire profundă și feminitate, de credință extremă. Mamă a trei copii, Masum își permite pentru prea puțin timp iubirea unui om pe care nu l-a uitat niciodată. Dar copiii ei, înrădăcinați în ideea de „bine și rău” social, îi ironizează alegerea și i-o ucid, deși i-ar garanta fericirea, măcar pentru anii cărunteții. Masuum, înfășurată în șalul ei negru, își acceptă suferința și pleacă. Pentru că nu știe să existe în afara copiilor ei:

• „Important este ca o fată să aibă un caracter bun și asta nu are nimic de-a face cu vălul… dacă ar fi rea, te asigur că chador-ul n-ar împiedica-o să uneltească cine știe ce, încât să-ți fie compromisă onoarea pentru totdeauna!
• În fiecare zi urcam la sanctuarul sfintei al cărei nume îl port și o rugam să mă ajute să merg la Teheran împreună cu ceilalți și să-mi continuu studiile. Plângând, blestemam că nu sunt băiat și că n-am murit de difterie când eram mică, așa cum se întâmplase cu sora mea Zari.
• În fond, tata avea inimă bună și ținea la mine deși eram fată.
• Atunci simțeam că îmi vine să-l îmbrățișez, să-l strâng tare și să-i dau un sărut, dar nu puteam, pentru că e necuviincios ca o fată să sărute un bărbat, chiar dacă este vorba de tatăl ei.
• Părea că nimeni n-o  învățase niciodată că unei fete nu trebuie să i se vadă dinții când râde și că nu trebuie să se audă sunetul râsului ei.
• Am descoperit plăcerea cititului de cărți din afara programei școlare: schimbam între noi romane de dragoste, vărsam râuri de lacrimi citindu-le și le comentam împreună.
• Eu și Parvaneh eram pe cale să devenim una și aceeași: în discuțiile noastre începuserăm să folosim pluralul.
• În casa noastră nu exista niciun pic de intimitate: nu aveam nici măcar un sertar numai al meu.
• Mi-am închis mintea , nu mai ascultam. Reușeam să fac asta cu ușurință: auzeam și vedeam când voiam, dar puteam să mă prăbușesc în tăcere întuneric când hotăram, ca un aparat de radio care se aprinde și se închide cu un simplu gest.
• Fiecare dintre noi reușește să-și ia revanșa, mai devreme sau mai târziu, și să-și facă viața, cumva, suportabilă.
• De când a plecat, și vara îmi simt inima rece.
• Cât de ușor putea să mă facă cineva fericită, și totuși, nimeni nu avea grijă de asta.
• În țara aceasta, orice rol dețin, femeile nu reușesc niciodată să se elibereze de stereotipurile impuse de societate.
• Există un singur băiat minunat pe pământ și e cel al fiecărei mame.
• Să mă pierd? Stai liniștit, oamenii mari nu se pierd.
• Puterea de adaptare a unei ființe umane e mult mai mare decât se crede. Suntem în stare să întreprindem lucruri pe măsura piedicilor ce ne ies în cale.
• Era ce-mi doream: să mă simt atât de obosită, încât să nu reușesc nici măcar să gândesc; m-am târât sub duș, am dat drumul la apă și am plâns.
• Senzația că ești în afara lumii și că nu mai știi nimic.
• Îi era dificil să înțeleagă că a fi puternică nu însemna să-ți pierzi propriul instinct feminin.
• Cât îi aveam pe copiii mei, nimic nu mă putea doborî.
• Dumnezeu e trist că te-a creat.
• Din fericire, încă nu uitaserăm să râdem.
• Viața e lucrul cel mai de preț pe care-l ai, nu poți să ți-o riști fără certitudini absolute și n-ai mai putea să te întorci pe calea ta dacă ai face-o.
• Așa e legea… Când un fiu moare înaintea tatălui, familia lui nu are drept la nimic.
• Evenimentele din viața mea aveau o evoluție ciudată: mai întâi îmi trăgeau o lovitură, apoi mă lăsau să respir puțin. Și știam deja că lovitura următoare ar fi fost cu atât mai grea, cu cât era mai lungă perioada de pace.
• Când lipsește cineva care are un rol activ în viața ta, care e prezent și mereu gata să te ajute, senzația de gol e mult mai profundă și absența mai greu de suportat.
• Cuvântul „dispărut” îmi răsuna în cap, suferința mea devenise prea grea. M-am întors acasă. Am alergat în camera lui Masuud și am scos din dulap, în grabă, hainele lui. Unele cămăși erau șifonate: am început să le calc ca și cum ar fi fost lucrul cel mai important de făcut. Și cu cât le călcam, cu atât găseam mici cute ascunse și o luam de la capăt.
• Nenorocirile celorlalți nu mă făceau să mă simt bine, dimpotrivă, sufeream și pentru ei, și pentru ea. Și eram pe cale să înnebunesc pentru că fiul meu de nouăsprezece ani dispăruse și nu exista nici măcar un cadavru pe care să-l îmbrățișez.
• Până în ce punct un vis putea să pară real? Îi simțeam și căldura mâinii pe umăr. Poate mă aflam la limita nebuniei și ce bine era! Aș fi putut să mă abandonez pentru totdeauna acelor viziuni și să continuu, pâna la sfârșit, să trăiesc în visele mele, să mă bucur de libertatea nebunilor, fără să mai simt nicio responsabilitate.
• Toate rănile mele fuseseră din iubire.
• Adesea, un eveniment te poartă din nou în trecut și atunci te privești în oglindă și îți dai seama cât ești de diferită de imaginea pe care o aveai despre tine însăți… și e deprimant, ca o cădere în gol…
• Deschide ochii: oamenilor le place să-și inventeze eroii ca să se poată ascunde în spatele lor, ca aceștia să vorbească în numele lor, și să devină țapul ispășitor dacă ceva merge strâmb, lăsându-le celorlalți posibilitatea să fugă.
• Eram obosită, prea obosită. Povara singurătății era tot mai grea pe umerii mei de-acum fragili și pașii mai vlăguiți și lenți. M-am înfășurat în șalul meu negru, am privit cerul întunecat și trist și m-am gândit: „Ce iarnă grea mă așteaptă”.

“Nimeni nu ne vrea pentru noi insine, pentru ce suntem, toti ne vor pentru ei insisi.”

1. “Casatoria din dragoste. Oare mai exista?” Pascal Bruckner (pret: 16,25 lei)

“Priviti acest vis actual: totul intr-unul, totul sau nimic. Intr-o singura fiinta trebuie sa se regaseasca totalitatea aspiratiilor noastre, dar ea poate fi inlaturată daca nu isi îndeplineste aceasta misiune. Nebunia sta in faptul de a voi sa armonizezi totul, sufletul si erotismul, educatia copiilor si reusita sociala, efervescenta si traiul impreuna pe termen lung.
Cuplurile noastre nu mor din pricina egoismului sau a materialismului, ele sunt distruse de un eroism fatal, de o prea vasta idee despre ele insele. Se ranesc lovindu-se de aceasta viziune grandioasa, ca niste prizonieri care ar incerca sa urce un gard de sarma ghimpata.
Fiecare femeie trebuie sa fie, in acelasi timp, mama, tarfa, prietena si luptatoare ambitioasa, fiecare barbat trebuie sa fie, in acelasi timp, tata, amant, sot si un permanent castigator: vai de cei care nu indeplinesc aceste condiţii!
Motivelor invocate in mod traditional pentru a explica nefericirea conjugala — uzura sur-venita odata cu trecerea timpului, oboseala trupurilor — trebuie sa le adaugam o substanta toxica, cat se poate de contemporana: ambitiile nemasurate.

Cuplul naufragiaza ca o barca supraincarcata: el vrea sa-si mentina rangul, sa ramana pe culmile pasiunii si totodata sa se ocupe de treburile curente. Fie-va mila de el! Aceste mitologii ale paroxismului traduc in termenii instinctualului aceleasi mecanisme de asigurare a randamentului prezente in domeniul economic sau financiar.”
Cartea o gasiti AICI 
2. “Prea multa fericire” Alice Munro (pret 16,45 lei)

“Când barbatul iese dintr-o incapere, trage usa dupa el, pur si simplu. Atunci cand pleaca o femeie, ia si amintirea tuturor intamplarilor traite in acea incapere.”
Cartea o gasiti AICI

3.  “Ce ne spunem cand nu ne vorbim” Chris Simion (pret 20,30 lei)

“La inceput totul este frumos. Suntem îndragostiti pentru ca nu ne cunoastem. Daca am sti ce urmeaza dupa aceea, am trage cat mai mult de indragosteala asta si nu ne-ar mai interesa deloc sa punem intrebari si sa asteptam raspunsuri, am alerga beti, imbatati de noi insine fara nevoia de luciditate si adevar. Noi vrem insa cu orice pret sa terminam cat mai repede cu misterul, crezand ca după aceea, in baia de lapte ce urmeaza, descoperim eternitatea. Si cand acolo, de cele mai multe ori, intalnim sfarsitul. Caci oamenii nu au curajul sa se arate goi. Le este rusine. De aceea mint. Isi ascund cicatricile, ranile, slabiciunile, defectele, partile vulnerabile care dor la o adiere de vant.”

“Inselam pentru ca nu gasim ce vrem la cel de langa noi. “

“Oamenilor le este la indemana sa minta, sa isi puna masti, sa se prefacă, sa fie duplicitari, ipocriți, pe scurt, altfel decat sunt. Ai putea oricand sa fii asa. Dar ce rost are? Cu mine esti ca si cum ai fi cu tine. Stii ca nu te judec, nici macar atunci cand nu te inteleg. Stii ca iti dau sfaturi, fara sa te constrang.
Omul are nevoie sa minta atunci cand are nevoie sa se apere si sa isi traiască viata dincolo de celalalt, bariera care il constrange. Omul e liber. Doar in închipuirea noastra el este legat. In realitate, e liber. Nimeni nu poate sa lege cu adevarat pe nimeni. Nu s-a inventat lant pentru suflet.
Alegerile pe care le facem sunt individuale. Existam in functie de ceea ce alegem. Nu poti sa alegi decat pentru tine si esti raspunzator de fiecare secunda pe care o traiesti.

“Sufletul nu este o guma de mestecat, nu se intinde, nu se rupe si nu se da din gura in gura.”

Viata nu iti da nimic inapoi. Ceea ce faci ramane facut. Nu poti sa stergi, nu poti sa te intorci sa schimbi, nu poti sa zici ca nu s-a intamplat. Fiecare clipa lucreaza la moartea ta. Si singura clipa care conteaza cu adevarat e ultima. Atunci cand ar trebui sa rasufli usurat si sa nu iti para rau pentru nimic.
Iubirea este singura care te determina sa te schimbi, sa il pui pe celalalt inaintea ta si sa traiesti prin el, nu prin tine. Iubirea te face sa renunti la ego-ul tau si este singura care din doi face unu.”
“Cand esti pe un drum cu sens unic, fara cale de intoarcere, fiecare secunda te costa altfel. Moartea imi zambeste din coltul camerei. Mi-ai soptit toata copilaria ca viata trebuie sa fie o eterna lectie in care sa ne pregatim sa murim.
Ma auzi? Cauta neincetat sa ramai liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste. In fiecare rasarit de soare exista ceva frumos. Calatoria aceasta nu poate avea sfarsit.“
Cartea o gasiti AICI
4.  “Cel care ma asteapta” Parinoush Saniee (pret 21,56 lei)

“Oamenilor le place sa-si inventeze eroii ca sa se poata ascunde in spatele lor, ca acestia sa vorbeasca in locul lor si sa devina tapul ispasitor daca ceva merge stramb, lasandu-le celorlalti posibilitatea sa fuga.”
“Nimeni nu ne vrea pentru noi insine, pentru ce suntem, toti ne vor pentru ei insisi.”
“Tot ceea ce imi doream am obtinut in ziua in care nu mi-am mai dorit.”
Carte o gasiti AICI

“Ori de cate ori sarut alte buze, ma gandesc la ale tale, si ori de cate ori mangai pielea uneia dintre ele, o simt pe a ta.”

“Când intalnesti un om cu un personalitate deosebita ar trebui sa-l intrebi ce carti citeste.” Ralph Waldo Emerson. In postul de astazi vorbim despre carti. Va fac niste recomandari. Pornind de la Zafon si ajungand pana la Oana Pellea. Frumos traseu.
“Ma gandesc neincetat la tine, la viata pe care am fi putut-o duce impreuna, la fiii pe care i-am fi putut avea…In fiecare zi ma intreb daca sotul tau stie sa te faca fericita si daca nu te-ai maritat cu el fortata de imprejurari. Nu pot crede ca tot ce-ti doresti e viata modesta pe care el ti-o ofera. Te cunosc bine. Am fost camarazi si prieteni, si intre noi n-au existat secrete. Iti amintesti dupa-amiezile petrecute impreuna pe plaja San Pol? Iti amintesti planurile si visurile pe care le impartaseam, promisiunile pe care ni le faceam? Niciodata si alaturi de nimeni altcineva nu m-am simtit ca atunci. De cand am rupt logodna, am iesit cu cateva fete, dar stiu ca nici una nu se compara cu tine. Ori de cate ori sarut alte buze, ma gandesc la ale tale, si ori de cate ori mangai pielea uneia dintre ele, o simt pe a ta.”

Carlos Ruiz Zafon – Prizonierul cerului. Cartea o gasesti aici
“Pana la ora noua seara, Emma dormea deja in patul mare si incomod. Afara era inca lumina, si o vreme Dexter ii asculta respiratia, privind micul petic de mlastina violet care se vedea prin fereastra dormitorului. Negasindu- si locul, se dadu jos din pat, se imbraca si cobori incet la parter, in bucatarie, unde isi turna un pahar de vin si se intreba ce era de presupus sa faca acum. Dexter, care era obisnuit cu viata nebuna din Oxfordshire, gasea demoralizant acest gen de izolare. Era prea mult sa spere la o conexiune de internet de mare viteza, iar in brosura de promovare cabana era laudata pentru lipsa televizorului, insa pe el linistea il facea nervos. Selecta pe ipod niste muzica de Thelonius Monk – in ultima vreme, asculta mult jazz – apoi se arunca pe canapea, ridicand un nor de praf, si isi lua cartea. Pe jumatate in gluma, jumatate in serios, Emma ii adusese un exemplar din La rascruce de vanturi, dar Dexter gasise cartea aproape in intregime insuportabila, asa ca se intinse dupa laptop, il deschise si ramase cu privirea atintita spre ecran.”

O zi – David Nicholls. Cartea o gasesti aici
“Orice as face, nu pot intelege timpul in care traiesc si  tot incerc, si vad in jurul meu oameni depresivi care si ei incearca sa inteleaga sau sa accepte. Ni se spune tot timpul ca trebuie sa ne adaptam. La ce? Cum sa ma pot adapta la o lume urata si bolnava? Pentru ca ochii mei asa o vad, ca pe o lume pur si simplu bolnava. Nu, nu vreau sa fiu bolnava, nu, nu am cum sa ma adaptez si nu vreau deloc sa ma adaptez. Ar insemna sa ma aliniez la un sistem sau la o existenta sau la o realitate care pentru mine e stricata si nu are decat un singur drum, spre caderea totala. Nu. Mai bine raman pe dinafara, mai bine zbor din cand in cand si ma topesc in cer, mai bine scriu de nebuna cuvinte dupa cuvinte decat sa traiesc in si cu lumea pe care o vad. Da, ar cam fi timpul sa ma opresc din lamentarile astea penibile…Si acum ce sa mai scriu, ar trebui, de exemplu… M-am oprit, fiindca pentru o clipa m-am vazut din spate cum stau cu caciula pe cap, cu puloverul meu vechi albastru, cu tigara in mana, cocotata, ascultand radioul si scriind. O, Doamne, ce dor imi e de bine si de frumos.
Traim niste timpuri nebune. Sunt oameni care intreaba: dar de fapt ce inseamna bun si rau? Cine poate spune ce e bun si ce e rau? Pe mine asta ma inspaimanta. E ca si cand ai intreba: in sistemul in care traim, unde e cerul si unde e pamantul? Care e susul si care e josul? Pai daca stau cu picioarele pe pamant, e simplu. Cerul e sus, pamantul e jos. Daca ne referim la alt sistem, e altceva etc.Tot ce e simplu e mai aproape de adevar. Probabil ca sunt limitata, dar inca stiu ce e bine si ce e rau. Stiu ca binele face bine si raul face rau. Si asta se simte. O simti in viata ta, in tine.”

Jurnal 2003-2009 – Oana Pellea. Cartea o gasesti aici
“Pentru tine si pentru mine, momentul suprem, bucuria cea mai intensa nu este atunci cand mintea noastra domina, ci atunci cand ne pierdem mintile, iar noi doi ni le pierdem in acelasi fel, prin dragoste.”
“Viata dubla, gust dublu, placere si nefericire duble.”
“Suferinta e ceva ce trebuie sa stapanesti, nu in care sa te scalzi.”
“Caldura zilei e ca o mana de barbat pe un san.”
“Mi-am petrecut cea mai mare parte a vietii imbogatind cat am putut asteptarea lunga, lunga a marilor evenimente care ma umplu acum atat de profund, incat sunt coplesita. Acum inteleg nelinistea cumplita, sentimentul tragic al esecului, adanca nemultumire. Asteptam. Acesta e ceasul expansiunii, al trairii adevarate. Tot restul n-a fost decat pregatire. Treizeci de ani de panda nelinistita. Iar acum, acestea sunt zilele pentru care am trait. Si sa fiu constienta de asta, atat de deplin constienta, asta e ceva aproape de nesuportat pentru un om. Fiintele omenesti nu pot suporta cunoasterea viitorului. Pentru mine, cunoasterea prezentului e la fel de ametitoare. Sa fii imens de bogat si sa stii asta!”

Anais Nin – Henry si June. Cartea o gasesti aici
“Parisul e Paris. Verile miroase a pipi. Iernile e mohorat si cetos. Faimosul metrou e cel mai eficient si mai accesibil din lume, dar e tare urat. Si ce daca? Avem Parisul bine sapat in circumvolutii, noi, romanii, cum soarele e incriptat in petalele si-n miezul florii-soarelui. Inainte se vindeau conserve cu „Air de Paris“. Parisul e intreg o astfel de conserva. E ca un gigantic pantec de femela de fluture ce-si raspandeste feromonii pe lume. I-am intalnit, inchistati, dar inca vii, presati intre pagini de carti, de unde i-am inspirat cu voluptate. De la revolutie incoace am fost poate de douazeci de ori in orasu-asta, si de fiecare data m-a apucat un fel de amok, o exaltare speciala, netraita de mine altundeva. E ca si când as regasi un cartier uitat, unde-am trait  candva sau poate doar l-am visat, si unde fiecare zid si nume de strada ma izbesc din plin cu un fel de revelatie: da, imi amintesc , am mai trecut o data, in alta viata, pe-aici. Cred sincer ca toti artiatii romani au trait la Paris intr-o viata anterioara, altfel e inexplicabila puterea acestui oras asupra noastra.”

Female Freedom Has an Expiration Date: Being 35 and Single

Imaginea perfecta a unei relatii complete si autentice

Cu totii ne intrebam cum sta treaba cu relatia. Care sunt lucrurile care conteaza? Daca exista o definitie perfecta a unei relatii fix aceasta este. Am gasit aceasta definitie la o amica…pe Facebook.

“Sa ai incredere in celalalt…sa te deschizi in totalitate si sa te abandonezi complet in bratele lui cu siguranta si daruire…sa va lasat apoi purtati de iubire in iubire cu iubire…impreuna… Aceasta este imaginea perfecta a unei relatii complete si autentice.”
Si ca tot se implinesc 164 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu…am gasit niste versuri care mi-au placut foarte mult si o bucata dintr-o scrisoare trimisa de Eminescu iubitei sale, Veronica Micle.

“Doua inimi cand se-mbina,   Cand cufund pe tu cu eu,   E lumina din lumina,   Dumnezeu din Dumnezeu”

Corespondenta Mihai Eminescu – Veronica Micle (XV) – ultima scrisoare. (fragment)
“(…) Nu risipi partea cea mai buna a vietii si a inimei d-tale pentru un om care nu e vrednic sa-ti ridice praful urmelor si crede-ma odata in viata cand iti spun marele adevar, ca cel ce nu e-n stare a se iubi pe sine, nu e-n stare a iubi pe nimenea. Va fi poate ca orice organism o jertfa a instinctelor sale fiziologice impreunate c-o idee fixa. dar cand un asemenea om ca mine va cerceta cenusa din inima lui, va vedea ca nu exista inca nici o scantee, ca totul e uscat si mort, ca n-are la ce trai, ca taraie in zadar o existenta care nu-i place nici lui, nici altora. Nu cred nimic, nu sper nimic si mi-e moraliceste frig ca unui batran de 80 de ani. Dta traiesti si eu sunt ucis – ce raport poate fi intre noi?
De aceea lasa amaraciunea de-o parte, bucura-te de-o viata care va fi frumoasa inca, pentru ca ai devenit o femeie demna, pentru ca astazi esti ceea ce ar fi trebuit să fii totdeuna dupa dispozitiile Dtale generoase si dupa spiritul de adevar pe care-l ai. Parerea de rau de a-ti fi cauzat Dtale dureri e singura parere de rau pe care-o am… Te rog iarta-mi-le cu atat mai mult cu cat mai mult cu cat eu n-am nimic de iertat, cu atat mai mult cu cat de la Dta n-am vazut decat bine.”

“Noroc sau nu in dragoste, esential e ca te poti indragosti de multe ori in viata, dar jumatatea e doar una! Fiecare dintre noi are jumatatea lui.” Interviu cu Valentina Pelinel

A castigat Top Model Romania 1996 apoi mai multe concururi de frumusete. In 1998 a castigat titlul de cel mai bun model de runway in New York in cadrul Conferintei anuale IMTA.Este inteligenta si foarte frumoasa, iese din prima in evidenta, nu ai cum sa nu o remarci. In cariera de model a facut tot ce si-a propus, de la coperti de reviste, mii de cataloage de haine, rochii de mirese, lenjerie si accesorii, campanii publicitare, prezentari de moda pentru designeri renumiti si reclame TV. A lucrat pestru designer mari ca Thierry Mugler, Jean Charle de Castelbajac, Oscar de la Renta, Gattinoni, Lolita Lempicka, Versace, Emporio Armani, Bill Blass sau Gottex.La “Romania mea” avem un interviu special cu Valentina Pelinel.

Care este sfatul pe care l-ai primit de la parintii tai si vrei sa il impartasesti copiilor tai?
Parca o vad si acum  pe mama spunandu-mi ce nu am voie sa fac si pe tata spunandu-mi ca nu trebuie neaparat sa fac …ce spune mama, evident :) Cel mai important sfat primit de la ei a fost sa am incredere in mine, ca pot sa realizez orice imi propun. Si sa stii ca puterea sta in fiecare dintre noi dar, din pacate, adesea o cautam in exterior, ne agatam de oameni, situatii, clisee, ne facem scenarii autodistrugatoare si uitam sa actionam pe puterile proprii. Asta mi se pare cea mai buna lectie de viata si cel mai eficient sfat: sa pornesti fara nimic material la drum. Iti e aproape imposibil sa uiti de unde ai plecat si cu atat mai usor sa apreciezi ce are viata frumos de oferit si daca este cazul, sa gasesti resurse ca sa o iei din nou de la zero.
In cazul meu, situatia familiala, din punct de vedere financiar, nu a fost una fericita. Dar parintii mei au gasit mereu idei si resurse pentru a ne face pe mine si pe sora mea sa ne simtim iubite, protejate si fericite in micul apartament din Balta Alba unde era frig si micul dejun era cel mai adesea compus din paine prajita pe un resou, unsa cu unt sau miere si zahar, dupa caz…Parintii mei au facut tot ce au putut si sigur si-au dorit sa ne ofere mai mult. Mie mai ales, pentru ca eu am avut grija apoi de sora mea, pe care am incercat sa o feresc cat mai mult de orice lucru negativ. Mama mi-a ghidat viata prin modelul ei si asta este cel mai important.
Citeste si: “Fericirea este talentul de a nu complica lucrurile.” Romania mea cu Lia Bugnar!
Care este cea mai emotionanta intamplare prin care ai trecut? Poti sa o povestesti?
Cand am venit acasa in 1996, dupa castigarea concursului”Top Model Romania” si mama, care nu avusese bani de bilet ca sa imi fie alaturi in sala unde se desfasura concursul, mi-a spus”Fata mea, ai castigat si tu ceva? Ca m-am rugat la tatal tau sa iei si tu macar un loc, ca tu nu suporti infrangerea”. Asta se intampla pe 27 aprilie 1996, de ziua tatalui meu, doar ca el murise cu cateva zile in urma. Am luat-o in brate si i-am spus “Da, mama,  stai linistita ca tata te-a auzit, eu sunt castigatoarea concursului ” si i-am multumit din tot sufletul ca a fost langa mine, chiar daca nu si fizic.

Emil Cioran spunea ca “Tuturor femeilor inzestrate, nefericirea in dragoste le-a fost o zestre divina.” Tu ai simtit asta pe pielea ta?
Fiecare dintre noi se naste cu “zestrea” lui. Nu imi doresc sa par impartiala si/sau idealista, dar norocul pentru mine e relativ si spun asta pentru ca mi-a venit in minte ideea de “noroc in dragoste”. Stii cum se spune ca: “femeia tine casa”. Poate ca femeia tine casa daca are imboldul partenerului ei. O constructie solida nu isi are baza in mlastina sau teren minat. Eu, care am trecut de curand printr-un divort, o iau ca pe o experienta de viata, in nici un caz ca pe un esec. Noroc sau nu in dragoste, esential e ca te poti indragosti de multe ori in viata, dar jumatatea e doar una! Fiecare oala are capacul ei si fiecare dintre noi are jumatatea lui. Nu cunosc nefericirea; o definesc ca pe o provocare fara de care nu poti evolua, o sumedenie de stari prin care treci in viata, temporare si imperios necesare, stimuli fara de care nu poti aprecia momentele de fericire.
Ne pierdem in detalii si de multe ori uitam esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?
Orice ma face sa zambesc intra automat in categoria lucrurilor care conteaza cu adevarat in viata. Optimismul debordant de care sper sa nu ma vindec niciodata este sursa mea de putere, ambitie, sensibilitate si sta la baza realizarilor mele. Eu vad intotdeauna ceva bun in orice imi ofera viata si ma hranesc cu energia pozitiva a unui prieten, a unui copac, a unei situatii, a unei fapte bune..
Citeste si: “Fericirea pentru mine are loc atunci cand rasul si plansul, fie ale mele, fie ale cuiva pe care il iubesc, se impleticesc intr-o armonie de Dumnezeu daruita.” Interviu cu Anca Dumitra
“Il iubesc si pentru ca problemele mele devin problemele lui si invers.”? Care sunt motivele pentru care il iubesti pe omul de langa tine?
Daca vorbim de partenerul de viata, iubesc tot la el sau cel putin asa incep majoritatea povestilor de dragoste…. Prefer ca realizarile mele sa fie si realizarile lui si sa construim impreuna. Problemele apar si da, sunt si ale celui de langa tine, dar asta trebuie sa vina in mod natural si nu evident, ca o povara sau fisura.
Crezi in bucuria lucrurilor simple? Care sunt lucrurile simple care te fac fericita?
Lucrurile simple sunt adesea cele de care iti amintesti de-a lungul vietii, paradoxal nu? Valoarea materiala se topeste in timp in fata valorii sentimentale. Si iata ca ne dam seama ca suntem vulnerabili, sensibili, avem slabiciuni si in fata oricaror valori materiale, In minte primeaza valoarea emotionala, sentimentul care lasa urme si alina. Poate o haina scumpa sau un accesoriu de lux zac in dulapul unora dintre noi sau bijuterii care ne-au vrajit sunt acum de mult uitate prin  sertare, insa sigur ne amintim cand un prieten a facut un gest impresionant, cand un tratament ti-a fost benefic si ai inceput sa vezi viata cu alti ochi, cand ti-ai imperecheat catelul sau, pentru cei care au copii, cand i-au auzit vorbit pentru prima oara.  Lucrurile simple sunt cele care devin amintiri veritabile si care ne acompaniaza atunci cand avem mai multa nevoie de traire.

Paleologu spunea ca “frica de a nu suferi il face pe om sa nu mai iubeasca.” De ce am ajuns aici?
Oare poti sa iti impui sa nu iubesti? Arata-mi omul care nu e capabil de iubire! Antidotul suferintei din iubire e tot iubire. Nu cred ca avem nici macar puterea de a stopa iubirea, ci doar lasitatea sa incercam. Dar cum nici unul dintre noi nu detine puterea suprema de a-si controla trairile si sentimentele la infinit, suntem condamnati sa primim si sa oferim iubire si asta ne defineste ca fiinte umane, complexe.
Citeste si: “Toti ne cautam fericirea, vrem sa fim fericiti, dar multi deviaza de la drum si ajung sa confunde scopul cu mijloacele.” Interviu cu Horia Colibasanu
Ai avut un moment in care ai luat totul de la zero? Care a fost si care au fost pasii parcursi pentru a ajunge iar pe linia de plutire.
Am pornit de la zero si asta e cel mai interesant mod de a evolua ca om. Fara sa exagerez, doar asa poti construi ceva in felul tau propriu. Este o binecuvantare, o sansa sa iti pui amprenta si sa actionezi pornind de la baza, nu de la un etaj intermediar. Stii ca se intampla adesea sa ai de continuat o constructie deja inceputa si la final sa nu iti placa; se mai poate intampla sa ai in fata o constructie finalizata si sa o demolezi oricum:)  Zambesc, pentru ca viata e asa de frumoasa si nu reusesc sa inteleg de ce exista fiinte care se victimizeaza sub masca falirii ca au pornit de la zero, cand, in realitate, aceasta este singura modalitate autentica de a afla cine esti si de ce esti in stare.
Stefan Iordache spunea ca “Femeia este cea mai mare minune pe care a lasat-o Dumnezeu pe Pamant. Ea alege, ea cheama, cucereste si domina!” Ce este femeia?
Partii feministe din mine ii este mangaiat orgoliul, pentru ca da, femeia e cea care procreeaza, dar “cealalta” parte din mine (si refuz sa o numesc in vreun fel) e constienta ca, fara barbat, femeia nu e parte dintr-un intreg, ci doar acea minune, care are nevoie in permanenta sa cheme, sa cucereasca si sa domine. Femeia e minunata, dar doar langa barbatul ei devine o minune.

“Fericirea este aptitudinea de a lasa dezamagirile in trecut si obiectivele pe care ti le doresti atinse in viitor.” Toata lumea vorbeste despre ea…Unii au trait sentimentul, altii nu. Ce este fericirea pentru tine?
“Happiness is not a destination, it’s a way of life”. Asta postam eu pe contul meu de facebook acum cateva zile. “Reteta” dupa care functionez e sa imi caut fericirea in orice mi se intampla, daca tot e o chestiune de alegere. Pesimistul zice ” nu se poate” si optimistul zice “ba se poate”. Eu sunt convinsa ca se poate
Citeste si: “Un barbat care te face sa razi, care te stimuleaza creativ si care te ia in brate la sfarsitul unei zile grele, pentru mine e o premisa excelenta a unei relatii de cuplu reusite. Restul e …”fine tuning”. Interviu cu Monica Birladeanu
Care este cel mai frumos lucru pe care l-ai auzit despre tine din gura unui barbat?
Ca sunt tot ce a visat vreodata si mai mult de atat.
“Sa ai incredere in celalalt…sa te deschizi in totalitate si sa te abandonezi complet in bratele lui cu siguranta si daruire…sa va lasati apoi purtati de iubire in iubire cu iubire…impreuna… Aceasta este imaginea perfecta a unei relatii complete si autentice.” Tu care crezi ca este imaginea perfecta a unei a unei relatii complete si autentice?
Senzatia de perfectiune si intreg atunci cand  partenerul se abandoneaza in totalitate in mainile tale este unica. Dar dincolo de acest abandon, sunt si alte detalii care conteaza si intregesc tabloul: increderea, spontaneitatea, creativitatea, puterea de a face compromisuri, dorinta de a te face sa zambesti, de a proteja in egala masura cu a nu-ti afecta libertatea, forta de a depasi impreuna momentele mai putin fericite.  Exista asa ceva? Cu siguranta,da.
Exista un film la care ai plans sau care te-a emotionat tare?
Binenteles. Am vizionat filmul “Cidade do Deus“/”Orasul lui Dumnezeu” care e filmat in Brazilia, chiar cand eram acolo pentru o sedinta foto; poate si de asta a trezit in mine atatea trairi, ganduri, sentimente care au generat in mine o serie de stari amestecate de compasiune, multumire, introspectie, implinire, dorinta de a afla raspunsuri in spiritualitate.

Citeste si: “Atunci cand esti fericit, cand iubesti, devii mai puternic, ai mai multa putere de a crea si de a dezvolta talentul cu care ai fost inzestrat!” Interviu cu Alexandra Usurelu
Care este melodia care te emotioneaza cel mai tare si de ce?
Depinde de starea mea emotionala. Cand sunt bine dispusa, imi permit sa ascult o melodie trista; cand sunt trista, insa, aleg o comedie in detrimentul muzicii. “My way“a lui Frank Sinatra ma caracterizeaza si o ascult oricand cu placere, indiferent de stare.