luni, 24 mai 2010

Sfântul Ioan Gură de Aur

Dragostea este bucuria de a face altora bucurie.
Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri, fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii şi Dumnezeu.
Ştii, ştii bine că nici o virtute nu este egală cu răbdarea, ea mai cu seamă este împărăteasa virtuţilor, temelia faptelor bune, limanul cel neînvălurat, pacea în războaie, liniştea în furtună, întărirea în mijlocul uneltirilor. Răbdarea te face mai tare ca diamantul. Răbdarea nu poate fi biruită nici cu arme, nici de oşti, nici de maşini de război, nici de săgeţi, nici de lănci, nici de oştirile demonilor, nici de falangele înfricoşătoare ale puterilor potrivnice, nici chiar de diavolul, cu toată oştirea şi iscusinţa lui.
Sărăcia este un conducător sigur care duce pe om pe cărarea spre cer.
Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoate din bucuria lui.
Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră.
Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer.
Mila este plata pentru răscumpărarea sufletelor noastre.
Acela este cu adevărat liber, care trăieşte pentru Hristos.
Hristos a înviat şi se bucură îngerii! Hristos a înviat şi viaţa vieţuieşte! Că Hristos, înviind din morţi, S-a făcut începutul învierii celor adormiţi. A Aceluia este slava şi puterea în vecii vecilor!
Când miluim pe cineva, ne miluim în primul rând pe noi.
Sfinţenia vine din dragoste. Toţi cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi.
Ar trebui sa nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sa avem o viata atat de curata incat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre;si dupa cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneala, tot asa ar fi trebuit ca inimile noastre sa fi fost scrise cu Duhul Sfant.
Dragostea face înger pe cel hrănit şi crescut de ea.
Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine.
Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci smerenie este când cel care ştie că a făcut multe şi mari fapte bune, să se considere păcătos şi nemeritos.
Căminul este o mică Biserică.
Tristeţea este rana sufletului.
Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător.
Cel ce crede că are totul, nu are nimic.
Unde este sfinţenie, acolo este şi curaj.
Hrăneşte-ţi trupul, dar nu-l omorî prin lăcomie!
Nu te întreba dacă este conform cu natura ceea ce face Creatorul naturii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu